2,180 matches
-
receptării, care face ca o anume dimensiune să iasă în prim plan sau ca un ungher umbrit să fie luminat dintr-o dată. Comicul, "realismul ironic", "momentul", tema cu variațiuni, moftul, "marea trăncăneală", mahalaua, carnavalescul, miticismul, politicianismul, semidoctismul, figurile triunghiului conjugal burghez, euforia gastronomică etc. sunt astfel de embleme. Miracolul caragialismului poate fi explicat și prin faptul că s-a disipat în astfel de microunități indivizibile și s-a putut infuza mai ușor pe o suprafață literară imensă, ignorând granițele formale între
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Sistemul categoriilor estetice, 1963), într-un alt context politic, clasamentul este schimbat în favoarea satiricului și a umoristicului 38. Prin aplicarea unor criterii de grupare socială, comicul a fost cristalizat de Marmontel (Élémentes de littérature, 1787, art. Comique), în categoriile nobil, burghez și de rând, distincțiile vizând țintele rizibile și anume: moravurile celor de sus pentru primul tip, pretențiile deplasate, prețiozitatea și impostura burgheziei cu aspirații către nobilime pentru cel de-al doilea și moravurile poporului pentru ultimul. Departajarea pe clase sociale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dintre acestea. E cu putință să dispară într-un loc comisarii agramați, dar în virtutea inegalității eterne între indivizi și clase vor fi totdeauna indivizi care să folosească paiațerește formele clasei în care au intrat de curând. Pe vremea lui Molière burghezul vroia să ajungă gentilom, în timpul lui Caragiale, mahalagiul umblă să devină burghez, mai târziu omul de mică cultură afectează marea cultură [...] Situațiile sunt eterne și se rezolvă prin limbaj"22. Eroarea de a considera personajul caragialian o simplă imagine a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dar în virtutea inegalității eterne între indivizi și clase vor fi totdeauna indivizi care să folosească paiațerește formele clasei în care au intrat de curând. Pe vremea lui Molière burghezul vroia să ajungă gentilom, în timpul lui Caragiale, mahalagiul umblă să devină burghez, mai târziu omul de mică cultură afectează marea cultură [...] Situațiile sunt eterne și se rezolvă prin limbaj"22. Eroarea de a considera personajul caragialian o simplă imagine a unei anumite societăți surprinse într-un anume moment istoric este semnalată și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
între două povețe" a căror egală putere de seducție este datorată complexității operei și implicit polivalenței tipologiei care se sustrage astfel etichetărilor stricte și precise. Mai exact, Caragiale a creat nu doar tipuri sociale surprinse în manieră realistă (gazetarul, politicianul burghez, pedagogul), ci și caractere (demagogul, stupidul, moftangiul), n-a preluat mecanic vechi tipuri și măști comice (senex, Miles Gloriosus, bufonul, cuplul clovnesc etc.), ci le-a particularizat fără să le estompeze valoarea axial-universală, convertindu-le, în același timp, în simboluri
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau din Cântăreața cheală. În același timp, Leonida poate fi considerat un veritabil caracter clasic, prin ilustrarea unei dominante: prostia. Nu este însă, mai puțin valabilă interpretarea lui prin prisma realismului tipologic, întrucât sintetizează și trăsături ale unui tip social: burghezul. Catindatul nu este numai o reipostaziere a bufonului (sannio) din mimus și atellane sau a lui Bucco (netotul cu obrajii umflați), ci și a caracterului de stupid, a tipului funcționarului, precum și o anticipare a personajului alienat sau a clovnului din
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bancă", "poza lui Traian"".34 Farmecul personajului ține exclusiv de această vocație locutorie, de a da lucrurilor o interpretare mucalită și bășcălioasă, de a distorsiona ludic realitatea prin cuvinte. Reducând totul la dimensiunea derizoriului, Mitică e moftangiul vesel tipic. Politicianul burghez cunoaște prin Cațavencu, Tipătescu, Trahanache, Dandanache, Farfuridi, Coriolan Drăgănescu, Leonida Condeescu, Costăchel Gudurău, etc. obiectivări literare inegalabile. Meritul lui Caragiale este de a fi reușit să redea prin intermediul personajelor, invazia politicului asupra cotidianului. Asemenea unui drog halucinogen, politica sau dezbaterea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bărbații se simt datori să trișeze. De fapt, afișarea unei conduite deliberat libertine în cuplu, ca și acumulările de Luchieni, fixarea unei zile de primire sau achiziționarea câinilor de buzunar sunt preocupările unei lumi mimetice, intenția de parodiere a high-life-ului burghez reieșind din subtext. Însă în acest joc cu absurdul situațional și tipologic, demascarea are un vizibil efect de bumerang. În romanele realiste ale lui Mircea Eliade, raportul intertextual este sesizabil și în legătură cu tipul "intelectualului". Fin ironist, recunoscut pentru urbanitatea satirei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și Chitanța, Costache Olăreanu rememorează figura unui alt descurcăreț de acest fel, un coleg de facultate, Corcodel, care nu înțelegea nimic din discuțiile despre greci și latini, despre Proust și Călinescu, în schimb era preocupat de "vânarea puilor de mici burghezi"74. După studii prealabile în URSS, personajul a ajuns conferențiar și doctor în științe pedagogice, prin aplicarea consecventă a unei rețete universale: "Examenele și le lua fără probleme. Odată am intrat în aceeași grupă cu el. Invariabil, începea fiecare răspuns
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de automatismul imaginilor iscate de cuvinte, rămâne constantă impresia că, de fapt, efectul de surpriză stârnit cu orice preț este, dacă nu singurul, cel puțin principalul înțeles și obiectiv al textului urmuzian. În Pâlnia și Stamate, de pildă, topografia interiorului burghez antrenează parodia descrierilor realist-balzaciene, prin înșiruirea obiectelor de decor, pentru care determinanții atributivi au funcția de a îngreuna și nu de a facilita vizualizarea lor mentală: Un apartament bine aerisit, compus din trei încăperi principale, având terasă cu geamlâc și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
numeroase variante, de-a dreptul flexibilă și proliferabilă la infinit. În structura personajului de factură caragialiană, o mutație semnificativă intervine la nivelul limbajului: logoreea lui Mitică, inofensivă chiar atunci când e stârnită de indignare (Situațiunea), retorismul patriotard al gazetarilor sau politicienilor burghezi, au evoluat înspre stadiul malign al discursului doctrinar al activiștilor, descris de Costache Olăreanu astfel: "cuvintele se așezau în scară, senzația era că mergi pe niște clape. Cu ajutorul notelor joase aveai oricând posibilitatea tragicului. Prin notele înalte cochetai cu dușmanul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în Istoria literaturii române contemporane, 1941-2000, Editura Mașina de Scris, 2005, p. 46, precizând tendențiozitatea analizelor astfel: "Caragiale îi critică pe reprezentanții burghezo-moșierimii, pe dușmanii muncitorilor și țaranilor! El nu se amuză pe seama lui Mitică, ci pe seama stilului de viață burghez, el vede o comedie nu în parada formelor fără fond, ci în imitarea snoabă a Occidentului. Chestiune de accent!". Destul de multe și inedite informații legate de motivațiile și procedurile de deformare și valorificare a operelor înaintașilor în perioada comunismului, de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fost cel care, într-o scrisoare din 1871 adresată lui Kugelmann afirma că "presa cotidiană și telegraful, care-și răspândesc invențiile într-o clipită în întreg universul, fabrică într-o zi mai multe mituri decât odinioară un secol" iar turma burghezilor le acceptă și le răspândește).288 Radioul, cinematografia, iar ulterior televiziunea și mai ales Internetul, ca aspecte ale tehnologiei, modifică mediul și viața de la o generație la alta, iar în acest ritm incontrolabil omul își pierde siguranța, și "are conștiința
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sovietică) s-a dovedit însă modelul mitic al ilegalistului (poate și pentru că putea fi susținut prin modele locale). Tipologia acestuia îl prezenta invariabil ca originar dintr-o familie de muncitori sau țărani (neadevărat, de multe ori ilegaliștii "reali" fiind marginali, burghezi ori chiar membri ai elitei), confruntat de timpuriu cu greutățile vieții, inițiat în marxism-leninism de către un tovarăș mai vârstnic, dedicat în totalitate luptei revoluționare, partidului și poporului, nedescurajat nici prin privarea de libertate, nici prin tortură, puritatea sângelui tânăr justificând
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cowboy proletari" Francisc Munteanu, Dinu Săraru, Zaharia Stancu, Ion Lăncrănjan), și ale șantierului (din nou Francisc Munteanu), în care se regăsesc preponderent trei tipuri de personaje: ilegalistul fără tradiție revoluționară, muncitorul tânăr care vine în contact cu șantierul și intelectualul burghez care aderă la socialism.895 Este interesant de reținut însă că eroii romanelor pentru copii nu își trag modelele din cărți, nici din cinematografie, nici din personalitățile istorice, iar acțiunile lor îi conduc invariabil în afara școlii; toți sunt "fii ai
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
am fost singura persoană implicată În soluționarea acestui caz care a participat la funeralii. — Vorbiți serios când sugerați că e posibil ca una dintre persoanele prezente aici să-i fi omorât pe Paul și Grete Pfarr? — Nu fiți atât de burghez. Bineînțeles că e posibil. — Este pur și simplu de neînchipuit. Și aveți deja pe cineva În minte pentru rolul lui Hagen? — E ceva Încă În dezbatere. Atunci sunt sigur că veți putea să-i raportați foarte curând lui Herr Six
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un articol pe care Cici îl traducea din engleză, formația Queen era înjurată în toate felurile. Muzica lor era numită musak, iar eifaggots. Nu li se iertau, mai ales, cămășile de mătase albă cu care apăreau în concerte, culmea conformismului burghez, după părerea celui ce semna articolul. O fată plină de coșuri pe frunte încerca să dea pagina, citind pe dedesubt. Intr-un pulovăr pufos, de mohair roz bon-bon, stătea deoparte Clara, frumoasă, cuminte și pură, cu tenul ca o coajă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tragicomedia Ceții mele trebuie să fi fost elementul cel mai expresiv și mai glăsuitor pentru omul individual care e cel universal, pentru omul aflat deasupra, și totodată dedesubtul, claselor, castelor, pozițiilor sociale, sărac sau bogat, plebeu sau nobil, proletar sau burghez. Și o știu bine istoricii culturii, cei cărora li se zice culți. Bănuiesc că cea mai mare parte din această prefață - metafață -, pe care unii ar putea-o numi autocritică, mi-o va fi sugerat, cristalizându-se din ceața sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
hârtia și creionul după care se întinsese, un telefon, vreo șase cărți cu cotoarele răsucite spre el, un ceas, de asemenea întors spre el. Apoi mai erau curiozitățile sau poate altfel de instrumente ale aceleiași meserii: o reproducere după Rodin, Burghezii din Calais - ciudat, având în vedere profesia lui, că nu alesese Sărutul -, câteva chipuri precolumbiene cu orbitele goale și guri larg căscate, două statuete africane - una cu un pântec foarte mare și cu sânii atârnând ca niște pătlăgele, cealaltă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
din viață întrebându-mă despre lucruri care nu aveau nimic de-a face cu vocea mea când tot ce trebuia să facă era să îmi prescrie un tratament și aș fi putut să vorbesc din nou. Îmi venea să iau Burghezii din Calais și să îl pocnesc în cap. Dar am reușit să îmi păstrez tonul vocii calm. Strânsesem o sumă considerabilă de bani din ziua în care mă așezasem pe scaun pentru examinarea psihologică din fostul birou SS, dar mânia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
spațiu ca să îmi întind picioarele. Încă se mai uita fix la mine, cu acea privire de bufniță, dar eu nu mă puteam uita la el. Privirea mea ricoșa prin cameră, căutând ceva de care să se agațe. Simțeam cum funiile Burghezilor din Calais se strângeau în jurul gâtului meu. Atunci am văzut-o. Stătea pe raftul unei biblioteci scunde, în spatele lui. Nu îmi puteam imagina cum de îmi scăpase până atunci, dar nu înțelegeam nici cum am șters-o din memorie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
noi restul. Ea era în mod atât de evident femeie în timp ce noi ceilalți eram fete și băieți. Și-n timp ce tuturor ne plăcea ideea de promiscuitate endemică pe care se presupunea că o oferă studenția sufletelor noastre reprimate de burghezi, nici unul dintre noi nu s-a bucurat cu adevărat de ea. Mai puțin Tally. Părea pornită să se culce cu cât mai mulți bărbați în cât mai scurt timp. Acum că am devenit adult (cu asta vrând să spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în fotoliu, pe coada șifonată a jachetului. Îl ascultam atent, privind totodată cum își soarbe cafeaua, cu privirea pironită pe cilindrul aruncat lângă piciorul de lemn al lavoarului. Vorbea, cercetând din când în când pereții: ... „Aș fi dorit să fiu burghezul cumsecade, dar din străduințele depuse m-am ales cu o viață fără rost... Sunt un prag în întuneric, așezat de-a curmezișul circulației. În zilele albe trec prin parc, plimbându-mi privirea pe întinderile de oglindă ale apelor verzi. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și inadecvat. În Hampstead, atelierul fusese centrul locuinței - o Încăpere unde se făcea muzică, se citea și se primeau oaspeți, dar și un loc de muncă. În Oxford Square erau mai multe camere, fiecare cu funcția ei, definită după modelul burghez, iar Kiki și Emma circulau cuminți dintr-una Într-alta, În funcție de momentul zilei, fără a părea să se simtă bine În nici una dintre ele. Dar montarea lui Tree la Trilby era pe buzele tuturor. Dorothea Baird devenise vedetă peste noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se rupă, uzată, se află totuși aici; pe ea, în format de fotografie de pașaport, imaginea unui tânăr ai cărui ochi căprui și păr închis la culoare lasă a se bănui o origine sudică, mai degrabă Balcanii decât Italia. Căznit burghez, poartă o cravată, pare însă a se afla în acea stare de spirit care, imediat după război, a fost la modă sub numele de existențialism și și-a pus amprenta pe gestica și mimica din filmele neorealiste - atât de uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]