2,949 matches
-
Platon s-a dovedit a fi greoi, Milton a venit cu propunerea să sară direct la Machiavelli. După câteva zile din acesta, Tessie Îl ceru pe Thomas Hardy, dar, o oră mai târziu, Milton puse cartea jos, neimpresionat. ― Prea multe buruieni, se plânse el. Buruiană-ncoace, buruiană-ncolo. Apoi au citit Bătrânul și marea de Ernest Hemingway, care le-a plăcut, și apoi au renunțat la tot proiectul. Am adus În discuție asaltul eșuat al părinților mei asupra Cărților Fundamentale dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
greoi, Milton a venit cu propunerea să sară direct la Machiavelli. După câteva zile din acesta, Tessie Îl ceru pe Thomas Hardy, dar, o oră mai târziu, Milton puse cartea jos, neimpresionat. ― Prea multe buruieni, se plânse el. Buruiană-ncoace, buruiană-ncolo. Apoi au citit Bătrânul și marea de Ernest Hemingway, care le-a plăcut, și apoi au renunțat la tot proiectul. Am adus În discuție asaltul eșuat al părinților mei asupra Cărților Fundamentale dintr-un motiv foarte clar. În toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atâția instalatori cu camioanele lor? Lunar, săptămânal, de două ori pe săptămână, țevile din casa noastră se Înfundau. ― Iisuse Hristoase! se plânse Milton, scriind Încă un cec. Ești mai rău ca rădăcinile alea de copaci. Părul ca niște vârtejuri de buruieni, vuind prin camerele din Middlesex. Părul ca o tornadă neagră, Învârtindu-se În jurnalul filmat de un amator. Părul atât de vast Încât părea să posede propriul lui sistem climatic, pentru că vârfurile, uscate și despicate, trosneau de electricitate statică, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
manieră patriciană, nu foarte diferită de cea a lui Franklin Roosevelt Însuși, În mocasini Gucci și cu jacheta de tweed deschisă, bătând Într-o nuanță aurie, cu picioarele puternice, de jucător de polo, Încordate din cauza greutății, cără animalul bătrân În buruieni. Înainte de a ieși din nou pe autostradă, s-a oprit la un magazin alimentar ca să mai ia niște bere. Am mai mers cu mașina cam o oră. Scheer a băut multe beri. Și eu am reușit să termin una sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cerul În miez de noapte, aproape negru, mașina semăna foarte tare cu mașina lui Batman. Milton blocase toate ușile. Tocmai trecuse de două noaptea. Drumurile din cartierul acela din josul râului erau pline de gropi, iar pe marginea drumului erau buruieni și gunoaie. Farurile puternice dezvăluiau pe stradă grămezi de cioburi, cuie, bucăți de metal, capace vechi de roți, cutii de conserve, o pereche de chiloți bărbătești aplatizați. Într-un pasaj zăcea o mașină dezmembrată: fără cauciucuri, cu parbrizul făcut țăndări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
infiltrarea comunismului În viața americană. Stîncă legendară de pe coasta de est a Americii, pe care se presupune că au pus piciorul primii pelerini veniți pe vasul Mayflower În 1620, cei care au fondat apoi colonia Plymouth. Cuvîntul englezesc este heath „buruiană, cîmp necultivat“. Un alt cuvînt foarte des Întrebuințat de Hardy este heathen, „păgîn“. Cuvîntul de la mijlocul ultimului vers din fiecare strofă a imnului Statelor Unite (O’er the land of the free and the home of the brave), care marchează cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trezit în scurt timp în mijlocul hăului în care nu vroiam să cad, în mijlocul întunericului pe care l-am sfidat pe când mergeam spre bătrân. Disperarea a încolțit în acel moment în sufletul meu, dar mi-am acceptat soarta și acea teribilă buruiană a sentimentelor a dispărut. Persoane au început în acel moment să apară și să dispară aproape instantaneu înaintea ochilor mei. Spuneau câteva cuvinte inteligibile, care rămâneau în memoria mea și care creau ecouri, unele din ce în ce mai mici, altele, din ce în ce mai puternice. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care sunt după imensele ghiozdane pe care le cărau în spinare și prin silueta lor, incomplet dezvoltată. Un gard înalt de vreun metru jumătate reprezenta granița dintre trotuar și terenul școlii. În spatele său, o grădină mică, populată în principal de buruieni și arbuști, se întindea pe o distanță de zece metri. Prin ea, o alee de piatră albă își făcea loc maiestuos, pornind de la gardul din fier și ajungând până la ușa profesorilor. Ceva îmi atrase atenția... un om. Un om înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu se oboseau să aibă grijă și de acele locuri în care rareori ajunge cineva. Atunci când credeam că gardurile nu pot deveni mai neîngrijite și că iarba nu poate fi mai înaltă, am zărit o clădire mică, dărăpănată, invadată de buruieni și iederă. Aproape că nici nu se vedea culoarea cărămizilor, ci numai frunzele și tulpinile ierburilor care au fost lăsate să crească în voie și care încercau să acopere intrarea în rețeaua subterană de tuneluri care exista de mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu o bucată de șvaițer, deoarece avea o grămadă de găuri. Unele erau destul de mari, altele foarte mici. Cu toate acestea, indiferent de mărimea lor, ele ne-au ajutat în munca noastră. Am descoperit că peretele cel mai acoperit cu buruieni era și cel mai probabil să cadă. I-am pus pe cei mai înalți și mai bine făcuți dintre noi să dărâme peretele șubred. Treaba era grea, dar rezultatele au început să se vadă după puțin timp. Cei care lucrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de după răsărit. După înjurături ar fi fost Sergiu. Ne-am strecurat printre tufișurile dese și neîngrijite de la capătul grădinii și am dat față în față cu cel puțin o sută de elevi care se chinuiau să smulgă din pământul rece buruienile și plantele care-și aveau casa acolo. Fețele le erau ude de sudoare și mâinile le tremurau de efortul pe care-l depuneau. Chiar era Sergiu! În spatele lor, sprijinindu-se de o sapă curată, stătea el. Părea să-i supravegheze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
întrerupsei. Nu. Nu acum. După ce terminați aici. Cum vrei, Davirum, zise el mai liniștit. Tu ce zici să facem cu ce smulgem de aici? Dar ce ai smuls de aici? Se întoarse și arătă spre mai multe grămezi mari de buruieni și plante, copaci care au fost tăiați și ciopârțiți. Munți întregi de verdețuri și vreascuri și flori de felurite culori se înălțau din loc în loc pe terenul pustiit. Îmi trecu prin minte o idee. Du-le la subsol, la nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pentru cai: tărâțe de orez, paie și coji de fasole. Când și acestea s-au terminat, și-au omorât caii, deși le erau de mare trebuință, apoi câinii, după care au ținut piept foametei cu coji de copac și cu buruieni. Când n-au mai avut nimic de mâncare, copiii s-au despărțit de părinți, iar soții, de neveste și au părăsit satul în căutare de bucate. Unii cădeau pe drum lihniți de foame, dar ai lor îi lăsau acolo fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de a îndura, însă țăranii erau cu mult mai supuși și mai răbdători decât el. Uneori samuraiul îl lua cu el pe fiul său cel mare, Kanzaburō, și urcau împreună pe muntele aflat la nord de casa lor. Năpădite de buruieni, se vedeau ruinele fortăreței ridicate de samuraiul ce stăpânise odinioară peste aceste locuri, iar câteodată, din șanțul secat și împresurat de tufișuri și dintre întăriturile de pământ acoperite de frunze uscate, se întâmpla să iasă la iveală câteva boabe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de piatră. Samuraiul și Nishi își aduseră aminte de ruinele de piatră pe care le văzuseră cu ochii lor în câmpurile sălbatice pe drumul de la Acapulco la Mexico și de la Mexico la Puebla. Pe la răscrucile acelor sate părăsite, năpădite de buruieni și îngropate sub nisip doar vântul mai șuiera cu jale. Dar așa e în luptă, murmură samuraiul. Așa se întâmplă în orice țară învinsă în război. Nu vorbesc despre război, zise omul schimonosindu-se la chip. Numai că acei padres
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Liniște! În clipa aceea, Tanaka își ciuli urechile și-l opri pe Velasco. El singur auzise ceva. În mijlocul arșiței și al tăcerii, toți rămaseră neclintiți cu privirile ațintite către dealuri. Se auzeau pași înăbușiți. Apoi, cu băgare de seamă, dintre buruieni se iți un cap negru. Sângele se prelingea pe chipul ars de soare. Din iarbă se ridicară la unison niște spanioli înarmați. Dădură cu ochii de japonezi și se holbară la ei uluiți până când, în cele din urmă, îl văzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și-și lăsau instrumentele În radio, dar și-i imagina mereu cu instrumentele-n mână. Nu fusese niciodată În Minneapolis și nu credea s-ajungă vreodată, dar știa cum arată orașul dimineața. De la fereastra spitalului se vedea un câmp, cu buruienile crescute-n dezordine ivindu-se de sub zăpadă, și un morman de lut care se ivea golaș. Într-o dimineață doctorul a vrut să-i arate domnului Frazer doi fazani În zăpadă și, când trase patul lângă fereastră, veioza căzu de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu-i dădeau din drum. Nu-i interesa decât coaja. O duceau la tăbăcăria din Boyne City - traversau lacul Înghețat pe timp de iarnă cu ele și-n fiecare an pădurea se Împuțina, lăsând În urmă locuri virane cotropite de buruieni, uscate și lipsite de umbră. Dar pe atunci mai erau multe locuri Împădurite, păduri virgine, În care trunchiurile creșteau Înalte și crengile apăreau abia sus, și pășeai pe pământul maroniu, curat, acoperit de ace elastice, și acolo stăteau ei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la cireșe sau să mănânce o cireașă, care a fost mâncată înaintea lui, de vierme. La un moment dat, s-ar putea ca omul să nu mai găsească oxigenul și hrana necesară vieții sale, pentru că nu l-a interesat ce „buruiană” i le-a consumat. Am scris „buruiană” prin similitudine cu buruienele (plantele inutile), care apar în culturile de plante, pe care țăranul le înlătură, ca să poată beneficia plantele cultivate, de hrană și aer. Cred că a sosit momentul ca omul
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
care a fost mâncată înaintea lui, de vierme. La un moment dat, s-ar putea ca omul să nu mai găsească oxigenul și hrana necesară vieții sale, pentru că nu l-a interesat ce „buruiană” i le-a consumat. Am scris „buruiană” prin similitudine cu buruienele (plantele inutile), care apar în culturile de plante, pe care țăranul le înlătură, ca să poată beneficia plantele cultivate, de hrană și aer. Cred că a sosit momentul ca omul să facă ordine și să înlăture „buruienele
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
numai Sorina și Sorin. Doar și-n gospodărie trebuie să mai rămână suflet de om, nu? De-ndată ce au rămas singuri peste casă și ntreaga ogradă, cei doi au început să trebăluiască. Au mers în grădină și-au plivit buruienile, au umplut toate vasele cu apă proaspătă și bună din fântână, pe care-au cărat-o cu găletușele. După toate astea, au cam obosit. Hai acum să ne jucăm! propune Sorina Binee! Știu eu un joc interesant și tare frumos
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
6" Salvând peștii de la Înectc "Salvând peștii de la Înec" C ând treci granița În Birmania, dai de aceleași flori frumoase care se vedeau din autocar și În China: margarete galbene și trandafiri japonezi roșii-aprins, lantana care crește peste tot ca buruienile. Nimic nu se schimbase trecând dintr-o țară În alta sau cel puțin așa li se părea prietenilor mei. Dar de fapt toate deveniseră dintr-odată mai abundente, mai sălbatice, devorându-se unele pe altele cum numai În natură se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a fost...", se va imprima cu litere toxice pe carnea albă a brânzei și va fi ingerat, în grabă și cu multă salivă, la micul dejun de foștii concetățeni, în timp ce viermii și păsările vor ciuguli din carnea trupului meu netrebnic, buruienile de pe mormânt vor suge seva și secrețiile post-mortem ale glandelor, iar vântul și ploile vor mânca literele numelui meu săpat în piatra funerară, excesiv de scumpă și evident inutilă. Totul se mănâncă, nimic nu se pierde! La ce bun memoria? ̨
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de propriul său joc. într-o dimineață, plimbându-și bastonul pe străzi mărginașe, ajunse din întâmplare la una din adrese. Se hotărî să intre. Se căzni să deschidă o poartă grea, din scânduri negre, a cărei mișcare era frânată de buruieni. De când n-o mai fi deschis-o cineva?" se întrebă el, trezindu-se în fața unui maidan de un verde bolnav, invadat de brusturi enormi, mai înalți ca el. Pâlniile frunzelor, de mărimea umbrelei, aveau ceva agresiv și carnivor. Șovăi. Se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
le-a produs amândurora aceeași stare. Poate de aceea privirile lor se întâlneau mereu; se vedeau unul pe altul, fiind amândoi invizibili pentru ceilalți. Era un călugăr mărunt, în sutană neagră și acum se oprise la taraba unui vânzător de buruieni de leac. Pe un țol alb, vraciul întinsese în ordine grămăjoare de ierburi, rădăcini contorsionate, buruieni uscate sau abia culese, flacoane, sticluțe și gavanoase închise la gât cu bășică de porc, pline cu alifii, pomezi și licori. Povestea cu răbdare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]