630,907 matches
-
sînt supărați pe presă că nu crede în minunile anticipate de ei. Să fie cum cred vîrfurile Poliției, dar parcă nu ne vine să credem că un polițist corupt în haină militară se va vindeca de acest nărav în ziua cînd va îmbrăca o uniformă civilă. Mai ales că angajații acestei instituții nu sînt la prima schimbare de uniformă. Mulți dintre ei au schimbat ținuta de milițian cu cea de polițist: în noua ținută și-au ridicat vile și alte acareturi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
Rodica Bin Hans Bergel - la cei peste 75 de ani pe care-i avea cînd l-am întîlnit la Institutul Român de Cultură "Titu Maiorescu" din Berlin - m-a frapat într-un prim moment prin aerul calm și stăpînit, prin politețea ireproșabilă a unui "grand seigneur". Uimirea mea a fost cu atît mai mare cu
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
cărți, fie în publicații, cît se poate de mult în legătură cu cele trăite de mine, în fond adevărate secvențe din istoria secolului trecut. R. B.: D-voastră nu ați fost doar martor, ați fost și victimă a dictaturii. Ce resimțiți atunci cînd expuneți în conferințe sau evocați în scris acest capitol? În ce măsură poate fi el veridic exprimat, ce mijloace vă stau la dispoziție pentru a-l face accesibil și semnificativ pentru cei cărora nu le-a fost dat, din fericire, să treacă
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
fi realmente saturat de memorialistică tocmai pentru că ar avea încă foarte vii amintirile dictaturii? H. B.: Da, este cel puțin unul din argumentele pe care le-aș accepta. Românii sunt încă prea aproape de "trăirea" comunistă. Cred că peste cîțiva ani, cînd scena se va liniști, se va lumina, această literatură memorialistică va cîștiga alt profil și altă substanță decît acum. Totuși au apărut în România, după cîte știu, cîteva scrieri de o valoare extraordinară în acest domeniu. Mă gîndesc numai la
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
privește, am avut ghinionul să fiu de trei ori arestat, de trei ori condamnat în România comunistă. Am făcut în total aproape opt ani de detenție, cunosc scena despre care vorbesc. Primul lucru pe care l-am făcut în 1968, cînd am venit în Germania Federală, a fost elaborarea romanului Dansul în lanțuri, carte care a fost tradusă și în românește și care conține experiențele mele de un sfert de veac trăite în comunismul din România. Am preferat forma epică, formula
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
părerea d-voastră, pentru că spuneați că într-adevăr nu poți să trăiești o mie de ani purtînd permanent povara amintirii a ceea ce s-a întîmplat, dar nici nu ai voie să uiți. Cu atît mai vigilent trebuie să fii atunci cînd observi că există deja semnele unei amnezii voite. Care este așadar rolul intelectualului, martor și victimă, care este rolul scriitorului? H. B.: În ceea ce privește fenomenul iertării, fiindcă de acolo am pornit, bineînțeles că există o limită. N-aș fi în stare
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
nou capetele. Prin urmare nu avem voie să fim pasivi în fața unui astfel de fenomen. R. B.: Mi se pare că ceea ce se petrece în Germania, felul în care Germania își asumă cele două trecuturi totalitare de fapt, ca și cînd ar fi fost supusă unui tragic experiment al istoriei - ca pe același teritoriu și cu același popor să se manifeste două forme diferite ale totalitarismului dar coincizînd în esența lor, este cu totul remarcabil. Credeți că Germania deține un rol
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
să se confrunte cu trecutul comunist. Această orientare foarte obiectivă, foarte "la rece" m-a impresionat. Cel puțin în aceste cercuri, și am vorbit cu zeci de oameni, exemplul Germaniei a devenit ghidul principal al lucrărilor lor științifice. R. B.: Cînd v-am pus această întrebare nu m-am gîndit decît la un strat foarte subțire, mult prea subțire de oameni care în România înțeleg să facă acest proces dificil de cunoaștere obiectivă, de analiză și de judecare "la rece" a
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
vrea să traducă anume eseuri politice ale mele de acest gen. Așa încît există o serie de lucrări scrise de mine în germană care vor fi traduse și în românește. R. B.: ...și beletristică? H. B.: Deocamdată nu. Romanul meu, Cînd vin vulturii, apărut în urmă cu doi ani și în traducere românească va deveni o trilogie și cred că atunci cînd va fi terminată, va fi tradusă integral în românește. Tocmai volumul doi și trei din această trilogie se vor
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
în germană care vor fi traduse și în românește. R. B.: ...și beletristică? H. B.: Deocamdată nu. Romanul meu, Cînd vin vulturii, apărut în urmă cu doi ani și în traducere românească va deveni o trilogie și cred că atunci cînd va fi terminată, va fi tradusă integral în românește. Tocmai volumul doi și trei din această trilogie se vor ocupa de problematica pe care am dezbătut-o în acest interviu.
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
lui George Cușnarencu cuprinzînd prozele scrise înainte de 1989 și nepublicate pînă acum în volum, alături de cele scrise în ultimii ani, permite o privire de ansamblu a evoluției scrisului lui Cușnarencu. Iar comparația celor două imagini - tînărul care promitea în 1978, cînd revista Tribuna i-a acordat premiul pentru debut și maturul care încearcă să se întoarcă la proza scurtă "ca la prima iubire" fără să mai poată găsi "respirația" este în dezavantajul celui de-al doilea. Ceea ce găsim în cîteva din
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
cei mai apropiați. Și, pentru a marca această neaderență a personajului, declarat visător, Cușnarencu îi dă nume cu iz fantastic: Cristofor Ionescu, Panait Coandă, Meteor Heliade, Cavalcan Tudor Mengistu. Abia în momentul în care personajul principal nu mai e eroul, cînd nu teza povestirii este în prim-plan, ci curgerea ei, iar personajele se pot numi, de exemplu, Gyorgos (George), Alexis (Alexandru), Iannis (Ion), atmosfera devine în fine respirabilă și injuriile sînt doar amărăciune. în contradicție cu aceste figuri aeriene, personajele
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
-l mai vadă. Nu vrea nici măcar să mănînce în prezența bărbatului cu care trebuie să se mărite. Îi place mult să mănînce, dar singură, în patul ei, în spatele pologului, în timp ce slujnica așteaptă la ușă, pentru ca nimeni să n-o vadă cînd duce dumicatul la gură. Neîncetat, zi și noapte, îl așteaptă pe Meaume. Visează să mănînce cu Meaume, în patul ei. Singură cu Meaume în patul ei, în penumbra pologului lăsat. Capitolul III Meaume spune: "La a doua întîlnire, am mers
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
de pe un suport de aramă, pe un coridor." Tot Meaume: Fiecare merge după crîmpeiul de noapte în care se afundă. Un bob de strugure se umflă și plesnește. La începutul verii prunele renglote crapă. Cine nu e cuprins de iubire cînd copilăria plesnește ca un fruct?" Ea spune: "Nu știu." Meaume, ucenicul lui Johann Heemkers, merge după lumină, după lumînare și după degetele roz, merge după slujnică, după umerii luminați, de-a lungul coridorului. Prima dată o dezbracă pe fiica judecătorului
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
canal. Pun lumînarea cît mai departe de ei. În lumina lumînării, sînt amîndoi la fel de stingheriți, apoi la fel de îndrăzneți; rămîn goi-goluți, plăcerea e subită, dorința renaște aproape imediat. După plecarea lui, dorința tinerei femei e tot mai vie. În zilele următoare, cînd se revăd, ea îndrăznește tot ce sufletul ei visează în somn. Cînd nu-l vede, cînd rămîne singură, dorința o face să pălească. Spune că sînii o dor. Îi spune că acum floarea îi e mereu deschisă, înmiresmată, înrourată. Se
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
amîndoi la fel de stingheriți, apoi la fel de îndrăzneți; rămîn goi-goluți, plăcerea e subită, dorința renaște aproape imediat. După plecarea lui, dorința tinerei femei e tot mai vie. În zilele următoare, cînd se revăd, ea îndrăznește tot ce sufletul ei visează în somn. Cînd nu-l vede, cînd rămîne singură, dorința o face să pălească. Spune că sînii o dor. Îi spune că acum floarea îi e mereu deschisă, înmiresmată, înrourată. Se întîlnesc adesea, dar nu se pot iubi de fiecare dată. Ciudat, atunci
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
la fel de îndrăzneți; rămîn goi-goluți, plăcerea e subită, dorința renaște aproape imediat. După plecarea lui, dorința tinerei femei e tot mai vie. În zilele următoare, cînd se revăd, ea îndrăznește tot ce sufletul ei visează în somn. Cînd nu-l vede, cînd rămîne singură, dorința o face să pălească. Spune că sînii o dor. Îi spune că acum floarea îi e mereu deschisă, înmiresmată, înrourată. Se întîlnesc adesea, dar nu se pot iubi de fiecare dată. Ciudat, atunci cînd plăcerea o înfioară
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
nu-l vede, cînd rămîne singură, dorința o face să pălească. Spune că sînii o dor. Îi spune că acum floarea îi e mereu deschisă, înmiresmată, înrourată. Se întîlnesc adesea, dar nu se pot iubi de fiecare dată. Ciudat, atunci cînd plăcerea o înfioară, cînd trupul ei o arată deslușit, chipul nu-i este fericit. Asta îl uimește pe gravor. Într-o zi, ea îi spune: "Mi-e rușine să-ți spun, însă parcă am jăratec în pîntec." El îi răspunde
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
rămîne singură, dorința o face să pălească. Spune că sînii o dor. Îi spune că acum floarea îi e mereu deschisă, înmiresmată, înrourată. Se întîlnesc adesea, dar nu se pot iubi de fiecare dată. Ciudat, atunci cînd plăcerea o înfioară, cînd trupul ei o arată deslușit, chipul nu-i este fericit. Asta îl uimește pe gravor. Într-o zi, ea îi spune: "Mi-e rușine să-ți spun, însă parcă am jăratec în pîntec." El îi răspunde: "Să nu te rușinezi
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
fericit. Asta îl uimește pe gravor. Într-o zi, ea îi spune: "Mi-e rușine să-ți spun, însă parcă am jăratec în pîntec." El îi răspunde: "Să nu te rușinezi. Și mie sexul mi se întărește de fiecare dată cînd mă gîndesc la privirea ta, chiar și pe stradă, chiar și în atelier, cînd lucrez." Încetul cu încetul, ea începe să-l cheme la orișice oră. Fără să țină seama de timp. Măcar pentru un minut. E atît de nesățioasă
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
rușine să-ți spun, însă parcă am jăratec în pîntec." El îi răspunde: "Să nu te rușinezi. Și mie sexul mi se întărește de fiecare dată cînd mă gîndesc la privirea ta, chiar și pe stradă, chiar și în atelier, cînd lucrez." Încetul cu încetul, ea începe să-l cheme la orișice oră. Fără să țină seama de timp. Măcar pentru un minut. E atît de nesățioasă și de insistentă că i se face rușine, însă dorința de a fi cu
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
că urlă cu toții. Meaume este dus la meșterul său. Heemkers cheamă un medic care-l îngrijește pe ucenic. Ochii n-au suferit leziuni. Dar fața e toată o rană. Mai tîrziu, rănile se umplu de puroi. Suferă ca un cîine. Cînd febra îi trece, vrea să reia legătura cu fiica judecătorului. Se duce s-o caute pe slujnică. Slujica îi spune că stăpîna nu dorește să-l vadă. Îi spune că de altfel, cît timp a fost bolnav, stăpîna nu s-
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
a făcut o șansă. Schimbîndu-și înfățișarea, s-a dus la Bruges unde s-a apucat de furat. S-a dus la Anvers fără să-l știe nimeni și acolo iarăși a furat. Fura, dar încă o iubea. În chip inexplicabil, cînd a înțeles c-o iubea doar pe ea, s-a lăsat de furat și n-a mai căutat plăcerea în brațele tîrfelor, care nu se arătau scîrbite de fața lui sau mai degrabă i-o suportau pentru bani. S-a
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
politic. Așa cum remarca prefațatoarea, personajele Gabrielei Adameșteanu "nu au nimic din inconștiența verbioasă a unora dintre eroii din mucava din literatura acelor ani, vorbesc și se mișcă firesc" chiar și într-o lume damnată la absurditățile și cruzimile comunismului. Astăzi, când reperele culturale s-au schimbat aproape radical, când literatura a revenit la un curs normal, dar mai ales când cititorul căuta cu totul altceva într-o carte, aceste lucruri cântăresc greu în aderența unei alte generații de cititori la proza
Povestiri actuale despre o lume trecută by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14868_a_16193]
-
au nimic din inconștiența verbioasă a unora dintre eroii din mucava din literatura acelor ani, vorbesc și se mișcă firesc" chiar și într-o lume damnată la absurditățile și cruzimile comunismului. Astăzi, când reperele culturale s-au schimbat aproape radical, când literatura a revenit la un curs normal, dar mai ales când cititorul căuta cu totul altceva într-o carte, aceste lucruri cântăresc greu în aderența unei alte generații de cititori la proza anilor '70. Însă marele merit al prozei acestei
Povestiri actuale despre o lume trecută by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14868_a_16193]