2,562 matches
-
căință!“. Datorită lui Theodor Reik, François putuse părăsi New York-ul, Întorcîndu-se la Paris. Altfel nu știa ce ar fi făcut. Doar la gîndul că trebuia să se urce Într-un avion sau pe un vapor, Își simțea picioarele ca de cîrpă. Treizeci de ani mai tîrziu, François nu avea deloc chef să audă cum i se spune Încă o dată că perna e un Înlocuitor al trupului feminin sau că așteaptă În mod inconștient să fie pedepsit pentru toată supărarea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
călugărițe. Primul meu orgasm mi-a venit din senin taman cînd mă cățăram pe funia netedă. Ajuns sus, o senzație pînă atunci necunoscută a Început să iradieze din tot pîntecele, mergînd pînă la mușchii brațelor. Îmi simțeam picioarele ca de cîrpă și mă țineam zdravăn de funie, Încercînd să nu pierd nimic din furnicătura voluptuoasă În seama căreia m-aș fi lăsat dacă n-aș fi fost În primejdie de moarte dînd drumul funiei. Nu pricepeam ce mi se Întîmplă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și tăios care mă caracteriza pe la nouăsprezece-douăzeci de ani și la care renunțasem plătind scump, ca de fiecare dată cînd refulezi ceva din agresivitatea aceea atît de necesară, totuși, pentru a-i Împiedica pe ceilalți să te trateze drept o cîrpă de șters podeaua. CÎnd chemam un taxi ca să mă ducă din strada Odéon pînă la Trocadéro, nu era nici o problemă, dar șoferii refuzau să mă ia cînd le ceream să mă ducă pînă la capătul străzii. Fluturam o bancnotă pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
că morții nu au zgârieturi.În timp ce vorbea, doctorul Pervoiedov tăia hainele mortului cu o pereche de foarfece croitorești, despărțind cilindrii mânecilor și pantalonilor și secționând porțiunile care îi acopereau pieptul, dezgolind cadavrul și lăsându-l întins pe o grămadă de cârpe. Văzură cu toții linia purpurie în jurul stomacului masiv. ă Iată, și aici sunt leziuni, îi informă gânditor doctorul și arătă înspre linia albăstruie din jurul stomacului, notând observația într-un carent mic. ă și ce părere aveți despre asta? ceru Liputin. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în semn de voie bună, doar mârâituri și oftaturi de neputință se făceau auzite în pauzele dintre notele chinuite ale instrumentului. Împotriva voinței sale, Salitov își croi drum înspre bar, unde un ospătar adolescent trudea la șters pahare cu o cârpă murdară. Tânărul se oprea din când în când, ajutat de sunetele neregulate ale concertinei și nu își putea continua treaba până când următoarea notă nu se făcea auzită. Purta o rubashka murdară, a cărei țesătură se deșira. ă Cine e responsabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
un nebun, Porfiri avea privirea pierdută în centrul bulversant al unui vortex întunecat, crezându-se în stare să recunoască trăsăturile lui Virginski în el. Cum însă nu putu, își mută ochii peste restul corpului. Membrele aveau naturalețea unei păpuși de cârpe, fiind parcă aranjate, în grabă, de cineva cu o înțelegere limitată a constituției corpului omenesc. Nici forma hainelor nu reușeau să impună vreo urmă de coerență. La capătul hainei, se aflau două cizme maro și uzate, cu tălpile dezlipite. Inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o sărute, În timp ce-i desfăcea nasturii hainei. — Pleacă! spuse Kitty, gândindu-se că ar trebui să cheme portarul sau pe altcineva, ca să o salveze. Simțea că nu mai poate controla situația asta. Se lăsă brusc moale ca o păpușă de cârpă, uitându-se dincolo de el, ca și cum totul nu era decât un vis urât. Afară se făcuse deja Întuneric, dar Înăuntru era și mai Întuneric. Simpla prezență a lui Sam o sufoca, și cutiile o sufocau, nu mai avea aer, se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
unde serele, croite după aceeași măsură, seamănă cu iceberguri împietrite, cu gigantice pietre de domino fără puncte. Înăuntrul lor nu e frig, dimpotrivă, oamenii care lucrează acolo se asfixiază de căldură, fierb în propria lor sudoare, leșină, sunt ca niște cârpe muiate și stoarse de mâini violente. Dacă nu sunt toate cuvintele la fel, pătimirea e aceeași. Azi furgoneta e goală, Cipriano Algor nu mai aparține clubului de vânzători din inatacabilul motiv că produsele lui nu mai interesază, acum duce câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nimeni atenția, cred că le termin până diseară, Nu așteptăm vizite, spuse Cipriano Algor, eu mă ocup de prânz, Trebuie doar încălzit, ajunge să faci o salată, spuse Marta. Aduse hârtia de desen, acuarelele, recipientele pentru diluat vopseaua, pensulele, o cârpă veche ca să le șteargă, aranjă totul în ordine, metodic, pe masă, se așeză și luă asirianul cu barbă, Încep cu ăsta, spuse, Simplifică pe cât posibil ca să nu înțepenească sau să se agațe când îl scoatem din mulaj, fă-l din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
copia este, în fond, mai greu decât a crea liber, cel puțin așa ar putea spune Cipriano Algor, care cu atâta vehemență și libertate de gesturi concepuse cele două figuri de bărbat și de femeie care acum sunt învelite în cârpe ude ca să nu li se usuce și să li se fisureze spiritul care le ține în picioare, statice și totuși vii. Truda Martei și a lui Cipriano Algor nu se terminase încă, parte din lutul cu care modelează acum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
eu nu știu niciodată cu cine sunt de acord, răspunse tatăl ei sec. Marçal nu mai putea întârzia mult. Marta întrebă din nou, S-a întâmplat ceva în timpul absenței noastre. Tatăl lăsă găleata pe jos, își șterse mâinile cu o cârpă, și răspunse privindu-și fiica drept în ochi, A venit Isaura, acea Estudiosa sau Madruga, sau cum s-o mai fi numind, a venit să vorbească cu tine, A venit Isaura, În mai multe cuvinte, cred că tocmai asta ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ca o nebună? m-am întrebat. Peste un timp, m-am pomenit cu o mașină a Salvării care a venit să mă ia. Am zăcut la spital câteva săptămâni. Întors acasă, am găsit ușa încuiată și cheia pusă sub o cârpă. Livia dispăruse, luându-și toate lucrurile. Se speriase, probabil. Nici n-am mai văzut-o vreodată. Sincer să fiu, n-am suferit din pricina plecării ei. Poate cel mult vanitatea mea a fost lezată. Dar a fost o rană superficială care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vă întreb. „Pișorcea” îi zice, domnule scluptor. Chiar așa. Du-te dracului, îl mai certăm noi, măcar șterge porcăria aia de la picioarele tale, dacă nu te poți ține. Nu sta așa, că ne omoară mirosul. Și îi azvârlim câte o cârpă murdară, că de-astea se găsesc, nu ducem lipsă. Dar el, săracul, din pricina ismenelor ude tot întârzie să se aplece. Și-mi zice: Filipe, Filipe, nu strâmba din nas. Mai bine roagă-te să nu te lovească și pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din pricina ismenelor ude tot întârzie să se aplece. Și-mi zice: Filipe, Filipe, nu strâmba din nas. Mai bine roagă-te să nu te lovească și pe tine boala. Până la urmă n-are ce face, se apleacă, șterge băltoaca, duce cârpa la closet și se întoarce în cameră, culcându-se cu fața la perete ca să nu mai vadă mutrele noastre scârbite. Pe măsură ce-l ascultam, îmi reveneau în minte amănunte din noaptea când intrasem în bodega de lângă gară. Pivnița se umplea iarăși. Golul luminos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
le săruta mâna ceremonios, ca un general la un bal de la curte. Era mândru de uniforma lui și avea ținută. Beneficia în plus de un pumn greu cu care doborâse, se zicea, mulți scandalagii recalcitranți, aruncați în stradă ca niște cârpe. Odată a fost chiar pe punctul s-o pățească. Fusese prea convingător cu un bețiv gălăgios și îi spărsese timpanul. Noroc că a doua zi individul nu și-a mai adus aminte în ce împrejurări fusese lovit. Masiv, lat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în râs. „Conștiința? Conștiința ai zis?” Și nu se mai putea opri. „Mă c.. pe conștiința ta, i-a strigat mânios și batjocoritor. Ai auzit?” Și a repetat fraza. „Asta fac cu conștiința ta. Conștiința, băiatule, e cel mult o cârpă cu care-ți ștergi pantofii. Doar la asta e bună. Așa că nu mai vorbi prostii. Mai bine pregătește-te de nuntă cu Augusta”. „Nici nu mă gândesc”, s-a opus el dând să plece. Frate-său i-a sărit atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
milă; se uita la el cu ochi înrăiți de furie și-l încuraja pe frate-său să-l lovească și mai tare. În cele din urmă mai mult din pricina acestui chip desfigurat de furie rea s-a înmuiat ca o cârpă. „Bine, o să fac cum ziceți voi, lăsați-mă”, s-a rugat. Dacă nu mi-ar fi povestit Dinu însuși această întâmplare, n-aș fi crezut-o. Ea îl exprima însă foarte bine. Mereu avusese un Rubicon de trecut și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
intrat într-un restaurant?) am dat peste C. Are o incontinență verbală obositoare. A fost un chin. Oare am început să devin mizantrop? Mizogin, înțeleg, aș avea motive. Mă apropia de el numai faptul că-l simțeam slab ca o cârpă sub aerele pe care și le dădea. 12 martie Resemnarea e totuși, se pare, cea mai sigură virtute a mea. 13 martie Rătăcind pe străzi, am ajuns în dreptul fostului meu liceu. M-am uitat în curtea care, cu nisipul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-o, a rămas liniștită. Numai că atunci a trebuit să înfrunte mânia pescarilor care se simțiseră jigniți. Vasăzică pe ei îi respingea și se culca, în schimb, cu un străin sclifosit care, pe deasupra, se lepăda de ea ca de o cârpă? Veneau la poartă și îi strigau tot felul de porcării. „Cățea!” „Târâtură”! într-o zi au dus-o cu forța la cafenea. Bărbații stăteau la mese, tăcuți, întunecați, iar ea rămăsese în picioare ca înaintea unui tribunal. Mai fusese dusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
curat, am silit-o să facă dragoste cu mine. Cred că în seara aceea Martei i-a fost și teamă și scârbă. Bănuiesc că m-a și disprețuit. În loc să-i apăr onoarea, mă făcusem de râs purtându-mă ca o cârpă la cafenea. Avea de ce râde cătunul. A fost prima oară când Marta n-a mai venit cu mine până la poartă. Îmi trecuse beția când m-am întors la azil în zori. Mai aveam doar o oboseală mahmură și o senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu care să-mi transport proviziile. Și am plecat. Auzisem o frază, „acolo unde există o voință, există un drum” și mi-o repetam mereu. Înaintam, trăgând după mine căruciorul pe nisip. Când sufla vântul, îmi acopeream fața cu o cârpă. Un nor de muște mă escorta tot timpul. În schimb, noaptea era frumos. Mă vâram în sacul de dormit și, numai cu capul afară, mă uitam cum ardeau stelele. Eram ca un rege care domnea peste o mare tăcere. Cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ascund, ieșeam foarte rar din cameră. Stăteam trântit în pat, cu ochii în tavan, cu capul golit de gânduri sau, când și când, năpădit de amintiri. Mă revedeam uneori la școala de corecție, fumând prin closete, sau la închisoare îndesând cârpe între bocanci și pielea jupuită. La Belle Arte pierdusem un examen numai fiindcă mă încăpățânasem să pretind că orice sculptor ar trebui să sufere de agalmatoremafobie, adică de teama că statuile vor vorbi. Întâlnisem acest cuvânt complicat pe lista fobiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și dansa Îmbrățișată cu mine, pierdută sub efectul unor ierburi capabile să dea viziuni, ea, Sophia eternă, cu fața ei zbârcită de capră bătrână... A intrat cu o mână de oameni Înarmați, a pus să-mi lege ochii cu o cârpă, am Înțeles dintr-o dată: vitriolul! Și cum mai râdea Ea, cum mai râdeai Tu, Pin Ball Lady - oh maiden virtue rudely strumpeted, oh gilded honor shamefully misplac’d! - pe când el te pipăia cu mâinile-i lacome, iar tu Îl numeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
unde tatăl ei stă aplecat asupra motorului mașinii sale, Înjurînd. Se Îndreaptă de spate cînd ea Îl strigă pe nume. Drept prezentare, Susan spune: — L-am adus pe domnul Wakefield, ca să te cunoască. Domnul Petrovici Își șterge mîinile pe o cîrpă uleioasă și mormăie un salut, care nu-l face deloc să sune ca marele fan al muncii sale pe care Îl descrisese Susan. Fiicei sale Îi spune doar: Îmi dai și mie curent? Ai cabluri În mașina aia a ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din redacție, pentru a descoperi că afară ploua cu găleata. Atmosfera fierbinte și încărcată din ultimele zile se împrăștiase deodată și rafale de ploaie izbeau trotuarele. Fără o pelerină care s-o apere de ploaie, avea să arate ca o cârpă stoarsă până să ajungă la bar. Va trebui pur și simplu să spere că, într-adevăr, dragostea e oarbă. La intrare erau câteva numere vechi din Citizen și luă unul ca să-l țină deasupra capului. Putea măcar să împiedice să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]