2,091 matches
-
limbă. El, limbă fără cuvinte. Mark Schluter. Pantofi, cămașă, serviciu. Bucle mari din el. Pași pe care-i face. De jur împrejur și de-acolo înapoi. Repetă cum se cere. Ceva ia formă, un „el“ suficient de mare ca să se cațăre la loc în el. În larmă și goană, el rămâne în adâncuri. Uneori, un lan de porumb, cu tulpinile care trosnesc și-i vorbesc. Nu știuse până acum că toate lucrurile vorbesc. A trebuit să încetinească pentru a auzi. Alteori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pestriță a fețelor zâmbitoare, curioase, ale unei specii care vâna în haită. Nu suporta să-și citească discursurile. De obicei dezvolta niște notițe, dând reprezentații fluente, efervescente. Dar în seara aceea, când se abătu de la însemnări, îl apucă vertijul. Era cățărat pe o stâncă înaltă, peste care se revărsau șuvoaie de apă. Până la urmă ce era acrofobia, dacă nu dorința, pe jumătate conștientă, de a sări? Rămase aproape de cuvintele tipărite, dar din cauza reflectoarelor ațintite asupra lui și a ochilor care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai târziu), și știam că unica mea șansă e să sun cu acea ultimă monedă. Nu reușeam însă s-o strecor în fanta telefonului, pe care o priveam de sus, ca pe vremuri, când chiar sunam de la telefonul cu pricina cățărându-mă pe o treaptă. Banul tot cădea pe jos, iar eu îl tot căutam înfrigurată, știind că era ultimul. De la o vreme, îmi dădeam seama, în vis, că sunt împreună cu copilul meu, o fetiță de câțiva ani, care e din ce în ce mai
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
Însingurați și hăituiți. Îi strigau tatei tot felul de glume și-l Întrebau dacă mai are de transmis vreo ultimă dorință, și mai era acolo și De Wolfe Hopper, care alerga și necheza ca un cal și Încerca să se cațere pe un stîlp. Doamne, ce nemaipomenit. Așa că domnul Gates zise: — Încotro s-o pornim, Joe? Iar tata răspunse: — Spre Golden Gate și să dea Domnul să nu se oprească nicicînd! Apoi tata Îi spuse șoferului: — Ce viteză poate prinde, fiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
s-a născut pe o stea. A botezat locul de unde vine Ana „Steaua Iubirii”. Dacă mă întrebați pe mine, eu nu cred că Ana s-a născut pe o stea. Poate pe o planetă. Pentru că stelele ard. Nu te poți cățăra și ghemui pe ele, că te prăjești. Uitați-vă la Soare, dacă puteți. Soarele e și el o stea. Adică mai bine nu vă uitați, că puteți orbi. Ați înțeles că nu se poate naște o fetiță pe așa ceva? Primul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mine. E petrecerea noastră de logodnă. Dar casa e a unui prieten și armata ne dă pileala. — De ce? — Rațiuni de prestigiu. Armatei îi place să se facă plăcută. Lîngă trotuarul din fața cinematografului era parcat un camion cenușiu, iar ei se cățărară și intrară prin ușile glisante, așezîndu-se pe băncile înguste. Numai McPake, în haina lui căptușită cu blană mițoasă și mănuși militărești, era îmbrăcat pentru frigul pătrunzător de-afară. Puse mîna pe volan și camionul porni ușor. Sludden o strînse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
infinit în toate direcțiile. Stătea lîngă un gard din fier forjat dincolo de care se afla un strat de zăpadă pe care ploaia n-o dizolvase. Din ea creșteau cîțiva copaci golași. Copacii și zăpada păreau atît de proaspete, că se cățără pe gard și-și făcu drum printre trunchiuri. Felinarele din stradă dezveleau o coastă de deal pe care se afla un cimitir. Pietre de mormînt negre stratul palid de zăpadă și urcă dealul printre ele, uluit că pămîntul din acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o zvîcnire de încîntare: — Tu ești, micuțule Thaw? Ai venit să-ți iei adio? Nu-mi mai e frig, Thaw, mi-e cald și voi străluci în curînd. — Nu sînt micuț și n-am venit să-mi iau adio. Se cățără, se tîrî de-a lungul aripilor din bronz care se băteau sacadat, se așeză călare pe toracele din argint și se luptă să respire. Camera se întuneca, învăluită în vîrtejuri de abur. Ea rîse jubilînd și spuse: — Mai ești aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
doar: „O să merg pe firul pîrîului ăstuia,“ sau „O să mă duc pînă la stînca de-acolo“. Ar ajunge în vîrful unei pante pentru a descoperi alta mai înaltă și muntele apropiindu-se tot mai mult de fiecare dată. Uneori se cățăra pe un bolovan și rămînea minute în șir ascultînd zvonurile care puteau veni de la copita vreunei oi care rîcîia pămîntul sau lăbuța grăbită a vreunui iepure sau chiar foșnetul sîngelui în urechea lui. De pe aceste înălțimi, vîrful lui Rua părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-și pierde echilibrul. Thaw îl urmă sărind și cățărîndu-se fără chef. Cînd ajunseră la pantele mai verzi, Thaw lăsă ca distanța dintre ei să se mărească pînă cînd pastorul dispăru în spatele unui bolovan; apoi o luă la stînga și se cățără în jurul muntelui, pînă cînd între ei se întindea un ocol îndeajuns de mare un spațiu suficient, și apoi porni spre cămin. Soarele apusese cînd ajunse la drum, dar mai rămăsese crepusculul, un crepuscul amînat de vară, în care pămîntul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întorsese de la școală. Pășind peste o plăcuță cu „Nu călcați iarba“, se duse la un copac în care dorise întotdeauna să se urce. Nu avea nici o ramură pînă la vreo trei metri, dar avea scoarța noduroasă și zgrunțuroasă, și se cățără înainte să-l părăsească impulsul care-l făcuse să sară gardul. își aminti poveștile grecești despre spiritele feminine care viețuiau în copaci. Nu-i era greu să-și imagineze că trunchiul pe care-l ținea în brațe conținea trupul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și garduri vii străjuiau un iaz pătrat cu apă pe jumătate stătută, care avea un cadran solar spart în mijloc. Locul îl fascina prin aerul său de viață malignă, puturoasă. Gardurile vii erau pe jumătate uscate din cauza buruienilor care se cățărau șerpuitor printre ele, iar iarba creștea rară și nesănătoasă la umbra lor. Cu mădulare mai fibroase decît ale miriapodelor, diverse plante luptau să trăiască pe solul sărac, străduindu-se din răsputeri să se sufoce una pe cealaltă. între rădăcini mișunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca funcționar la costuri într-un oraș. Vara asta vreau să mă angajez la Căminile Scoțiene pentru Tineret sau la Clubul de Camping. Nu sînt mulți bani, dar aș sta printre dealuri, aș putea să mă plimb și să mă cațăr, să trăiesc printre oamenii care-mi plac. Am aproape șaizeci de ani, dar mulțumesc lui Dumnezeu, sînt sănătos. Speram ca tu să obții o slujă la școala de artă. Peel mi-a spus acum patru ani că s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cîmp presărat cu care sfărîmate, care se pierdeau în ceață ca o flotă de corăbii îngropate, cu osiile, fusurile, marginile rupte și spițele ițite printre carcasele îngropate în nisip ca niște catarge, ancore și roți titanice. Era imposibil să te cațeri pe ele, așa că se tîrîră printre ele, la început oprindu-se să-și golească încălțămintea de nisip, dar, curînd, de oboseală, trudindu-se să meargă înainte. Li se păru că trecuseră multe ore pînă cînd puseră, în sfîrșit, piciorul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la iarbă? — E mai bună decît un deșert plin de roți ruginite. Haide, e o pantă. S-o urcăm. — De ce? Mă doare spatele, și ziceai că ești obosit. Dincolo de ciuperci, drumul se pierdea sub un taluz excesiv de înalt. Lanark se cățără și Rima îl urmă bodogănind. Urcară printre grozamă, rugi și ferigi, iar el se simțea fericit că au hainele care-i apărau de frig. Ceața albă se risipi pînă ieșiră într-un întuneric luminos, sub un cer imens înstelat. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cabină, deschise ușa, urcă și întinse mîna. — O să te ajut să te urci, murmură Lanark, dar ea luă mîna șoferului, puse piciorul pe osia roții de față și fu trasă înăuntru înainte ca Lanark s-o atingă. Așa că el se cățără după ea și trase ușa după el. în cabină era cald, mirosea a benzină, lumina scăzută, și împărțită în două de un motor, de mărimea unui cal, care vibra. Peste el era pus un tartan iar șoferul stătea în partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
torențială și rigolele se umplură rapid. Casele din jur îi erau necunoscute. Dădu colțul, ajunse la un grilaj și se uită în jos dincolo de cîteva niveluri de autostradă, la turnul întunecat și la fleșa strălucitoare a catedralei. Oftă ușurat, se cățără pe grilaj și coborî clătinîndu-se o pantă cu iarbă udă și lunecoasă. La marginea drumului, apa era de șaizeci de centimetri și curgea repede de-a curmezișul ca un pîrîu. Trecu prin ea pînă ajunse la benzi mai uscate. Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Urletele lui agonice au fost auzite în întreaga secție. Cu excepția unui bătrîn, toți bărbații erau atît de îngroziți că nici unul nu s-a mișcat o bună bucată de timp. într-o clipă, bătrînul, care era și tatăl victimei, s-a cățărat pe pasarelă, ducînd cu el un băț mare. îmi pare rău, Hughie, a zis. Apoi l-a împins pe tînăr în acid. Evident, bătrînul a trebuit să facă asta pentru că doar capul și umerii... de fapt, ceea ce rămăsese deasupra acidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am mai spus, decât ce poate și ce trebuie să răzbată, pe câmpiile inteligente. * Tribunalul din Bentong (Malaezia) a fost nevoit să-și întrerupă timp de câteva zile activitatea datorită unei invazii de omizi care au ocupat literalmente întreaga clădire, cățărându-se pe pereți, pe tavane, pe uși, pe ferestre, năpădind dușumelele și întregul mobilier. Au trebuit câteva zile până când milioanele de omizi să poată fi evacuate. 15. Tot cam pe atunci am locuit, temporar, într-un sat pe malul Someșului
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
poftă de niște cornulețe cu frișcă. Cunosc o cofetărie pe Calea Moșilor unde le prepară admirabil. Diseară... Ei bine, diseară o să ne uităm la televizor, iar înainte de culcare am să-ți povestesc Scufița Roșie. Crede-mă, vom petrece de minune! Cățărat pe pervazul ferestrei, Mirciulică urmărea silueta grațioasă a Melaniei Lupu. În capătul străzii, bătrâna își flutură discret degetele în dreptul buzelor, apoi dispăru. Motanul rămase neclintit, statuie de catifea cu ochi transparenți agățați de geamul ud. În birou mirosea a cafea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Draga mea, te rog să nu uiți măștile de gaze. Lupu era un bărbat meticulos, trebuie totuși să le verifici încă o dată... A fost o plimbare plăcută, Mirciulică? Îi întinse o bomboană. Motanul întoarse capul plin de dispreț și se cățără pe canapea. ― Ah, înțeleg! Ai luat masa în oraș. Din nefericire, azi nu-i nimic drăguț la televizor. Vom citi amândoi Fetița cu chibrituri... Am o adevărată slăbiciune pentru povestea asta. Da, presimt că vom petrece o seară ad-mi-ra-bi-lă. * Își
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cam 60 de centimetri, aprecie și îl trecu un frison. Avea oroare de spațiile închise, visa acoperișuri de sticlă, glisante, verande largi deschise spre mare, cu dale lucioase pe care soarele cade greu, rotund, nestânjenit de ziduri, unde florile se cațără în ciorchini enormi. "Ăsta-i trage cu fluturașii, eu cu vegetația tropicală. E bine..." Dascălu încerca masca de gaze. Urla înfricoșător cum fac de obicei copiii când se joacă de-a bau-bau. ― Sânt nostim, nu? ― Fără îndoială. ― O să ne amuzăm
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o iubesc și astăzi. N-am cunoscut pe nimeni care să-i semene, iar recunoaște, ai fost un norocos. De ce nu iei o prăjitură? Dacă se răcesc nu mai sânt gustoase. Mirciulică, tu nu vrei? Motanul adulmecă farfuria apoi se cățără plictisit pe pat. Melania oftă: ― Încă nu și-a revenit după noaptea trecută. Adevărul e că nici eu nu mă simt grozav. O înțeleg perfect pe Florence că preferat să rămână acasă. Șerbănică cu gura plină dădu din cap. Bătrâna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a venit prea repede... La cât ar putea fi evaluat un Goya în străinătate?" " Mi-e frică, gândi Valerica Scurtu. Sânt niște șnapani! Am să fiu cu ochii în patru. Cred că mai am niște cofeină în șifonier." Motanul se cățără pe genunchii Melaniei Lupu. "Valerica are nervi slabi, gândi bătrâna. Doru e insolent, domnul Popa, cam morocănos. Va trebui să vorbesc și pentru ei, să alung orice impresie dezagreabilă. Contează enorm... Fii atentă, draga mea." Nu-mi plac oamenii ăștia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un paneraș elegant. Detesta falsurile și băga câte 20 de gălbenușuri într-un kilogram de cozonac, papanașii se înecau în unt, cantitatea de frișcă depășea de două ori felia de tort. ― Nici dumneavoastră, domnule maior? Stai, Mirciulică! Motanul i se cățăra pe poale, încercînd să ajungă la farfurie. Melania Lupu îi aruncă o prăjitură pe care pisica o prinse în aer. Intrară în odaie. Bătrâna puse o pernă pe jilțul vechi cu paiul găurit, și-l pofti să șadă. Maiorul luă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]