1,848 matches
-
nu-i altceva decît acea voce amplificată, mediatizată, a tuturor bărbaților și femeilor din Germania. "Eu nu pot fi nimic fără voi, spune el, și tot ceea ce sînteți voi sînteți pentru mine". E o absorbție reciprocă a poporului și a călăuzei sale pe care o dezvăluie și această formulă: Führerul vorbește și acționează nu numai pentru popor și în locul poporului, ci fiind poporul însuși. În el poporul își vede propriul său chip"26. Vizionarul, conducătorul profetic nu mai apare deci ca
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pentru legile sale". Afirmația aparține lui Heidegger, aflat el însuși într-un moment de cumpănă al vieții. Versurile lui Baldur von Schirach o vor repeta în alt mod fără îndoială mai eficient în captarea energiilor imaginației și a sensibilității făcînd Călăuza să spună atunci cînd începe lupta 27: Sînteți mii de oameni în spatele meu Voi sînteți eu și eu sînt voi Toate gîndurile mele s-au înfiripat în sunetele voastre Atunci cînd vă vorbesc nu pot exprima decît ceea ce este vrerea
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
însoțește orice criză de legitimitate politică, chemarea Salvatorului pare a ține cu adevărat de un același mecanism psihic, acela prin care incertitudinile și contestația adolescentină recurg la chemarea "patetică" a unui nou stăpîn, a unui nou părinte, a unei noi călăuze. De altfel, se poate observa că într-un caz sau altul ruptura și contestarea afectează autoritatea puterii politice sau vizează tutela paternă, că imaginea Salvatorului așteptat visat în taină sau chemat în mod violent se poate prezenta în două moduri
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
studiat, al grupurilor de tineri" aflate la limita comunităților delincvente, pe care le formează autoritatea în mod spontan recunoscută a unei personalități mai proeminente, mai puternice, mai îndrăznețe. Pentru acela care deține această putere rolul esențial este al inițiatorului, al călăuzei în viața adultă. Fiecăruia dintre cei care îl urmează el îi deschide porți pînă atunci închise, îi autorizează o cutezanță încă neexprimată, îi înlătură o timiditate mult timp resimțită. Se impune ca un model, un model deosebit de apropiat, în care
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
literatură, personajul Adolf Hitler este asimilat "voinței impetuoase a tineretului german" (în vreme ce, în preajma unor alegeri, generalul von Seeckt, resemnat, scrie surorii sale: "Te sfătuiesc să votezi pentru Hitler, tineretul are întotdeauna dreptate..."). Desigur, văzut astfel, conducătorul promite să fie o călăuză profetică, pare a avea drept misiune esențială să încarneze, conferindu-le măreție, visele, certitudinile și așteptările adolescenților: afirmarea primatului acțiunii, intoleranța ideologică, orgoliul exclusivist de grup, nevoia de comunicare fizică, voința de devotament și de sacrificiu, ajungîndu-se chiar la aspirația
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de unitate și de coeziune par, pe de altă parte, a fi în mod tragic amenințate, rolul de intermediar nu mai poate fi, într-adevăr, disociat de cel de protector, cu atît mai puțin de acela de părinte sau de călăuză. Celor care îl recunosc drept substitut al unei puteri paterne extrem de slăbite, ca si pentru cei care văd în el tînărul conducător la care se aspiră în secret, stăpîn și totodată complice, agent de mediere și de coagulare socială, eroul
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
prin Vassonville, zări pe marginea unui șanț un băiat stînd pe iarbă. Sunteți doctorul? Întrebă băiatul. Și cînd auzi răspunsul lui Charles, își luă saboții în mînă și începu să alerge înaintea lui. Pe drum, din tot ce-i spunea călăuza, doctorul își dădu seama că domnul Rouault trebuie să fie un gospodar din cei mai înstăriți. Își rupsese piciorul, în ajun, seara, întorcîndu-se de la un vecin unde serbase Boboteaza. Nevastă-sa-i murise de doi ani. Nu avea pe lîngă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
mai întîi, apoi, la stînga, sus...). Spre ilustrare, oferim două fragmente, Premier de cordée, respectiv Un normand. (40) Mai întîi, se vedea, precum o santinelă, lama de granit a Vîrfului Brenva, flancată de o stranie candelă de rocă pe care călăuzele din Courmayeur o botezară "Tatăl Etern", apoi prăpastia ghețarului din Brenva, după care chiar ghețarul, acoperit de pietre și noroi [...]. Pe-al treilea rînd se întindea, nemăsurată, grandioasă, înaltă de 3500 de metri, creasta din Penterey, cu Vîrful Negru, această
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a neantului? Doamna Bovary își puse lornionul. Léon se uita la ea nemișcat, neîncercînd să mai scoată o vorbă, să mai facă un singur gest, atît se simțea de descurajat în fața acestei îndoite porniri de trăncăneală și de indiferență. Neobosita călăuză îi zicea înainte: Alături de el, femeia asta în genunchi care plînge e soția lui, Diane de Poitiers, contesă de Brézé, ducesă de Valentinois, născută în 1499, moartă în 1566; iar în stînga, cea cu un copil în brațe, e Sfînta
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Portarul rămase trăsnit, neînțelegînd de loc această mărinimie pripită, cînd străinul mai avea încă atîtea lucruri de văzut. De aceea strigă după el: Ei, domnul! Dar turla, turla... Mulțumesc, zise Léon. G. Flaubert, Doamna Bovary, pp. 117-118 (52) Cele două călăuze făcură o haltă la marginea platoului înghețat, așezîndu-se cu sacii, direct pe zăpadă. Georges, cu ochiul cunoscătorului, inspectează peretele înalt și scoate un fluierat de admirație. "Privește acest culoar, Pierre! Ce linie dreaptă! Văzut din față, pare de o duritate
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
toiagul, încălțările și cureaua, a început să meargă încins cu o funie, imitând regula evanghelică și viața apostolilor, și, astfel, la șase ani după convertirea sa, a redactat regula pentru modul de viață al fraților minori, cărora le-a fost călăuză și conducător timp de douăzeci de ani, ca un părinte milostiv. În anul 1226, ajuns la capătul drumului său, bogat în roade îmbelșugate, a zburat la cer, iar lui i-a urmat Ioan Parenti.... 4. Fratele Pellegrino de Bologna PEREGRINI
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
aproape cu totul. Inițierea poetică a lui Ovidiu a avut loc, după cum se știe, la cenaclul lui Messalla Corvinus: "Primul care mi-a insuflat curajul de a încredința versurile publicului, și care a fost îndrumătorul talentului meu...; consilierul, cauza și călăuza studiilor mele"263. Sunt afirmații serioase, chiar grave, care implică nu numai formarea "poetică" a lui Ovidiu, ci întreaga sa formare spirituală. Dacă ținem cont că Messalla Corvinus (60? î.H. 8 d.H.) aparține acelor exponenți de viță nobilă care
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
într-unul dintre elanurile sale admirative pentru «știință»”. La carpatici, Miorița e născocitoarea. Păstorul „știe”, de asta o evocă și o ascultă în momente conjuncturale; dar este vorba de una aleasă din mulțime, pentru darul ei de vestitoare și de călăuză, „năzdrăvană” și cunoscătoare. Turma întreagă se comportă ca un factor benefic întru ambianță și atmosferă. Asemenea mulțimii unui sat, alaiul vine la semnele ciobanului, dobîndite prin meșteșug și inițiere, să se veselească ori să jelească. Vrăjmașului îi rămîne să respecte
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cea a lui Eros. Ar trebui să rezulte de aici că omenirea a dorit, de fapt a fost nevoită, să învețe arta de a muri. Asta nu se poate deprinde numai din cărțile celor vechi care nu sunt decît modeste călăuze didactice. Știința morții, adică modalitatea de a muri „frumos” ca în artă și „mîndru” ca în Carpați s-a învățat după lungi experiențe dureroase și încercări eroice. Se spune: cine se teme moare urît; cine a înțeles puterea de neclintit
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
anahoreților, nici zelul de a se umili al pelerinilor, ci doar o neliniște care-l îngrijoră. Am aflat că mâine vrei să-ți încerci din nou puterile și să înfrunți pustia. Aș dori să te însoțesc și să-ți fiu călăuză. Îmi iau îngăduința să-ți spun că mă voi ruga în noaptea aceasta pentru liniștea domniei tale. Mergi în pace! Egumenul îl binecuvântă făcând deslușit asupra lui semnul crucii și rămase pe loc cu privirile spre uriașul de stâncă. Au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Soarele apunea jos, spătarul Mihai era deasupra, în față vârful lui Moise, în stânga lângă stâncă arabii ridicaseră pentru Moise o moschee, creștinii mai încolo o biserică și evreii peste tot un neam. — Slujesc vecernia cei de la schitul Fecioarei, îl trezi călăuza sa. — Da, da, să mă ajuți. O să trimit patru frați călugări să vadă și să învețe. Să-i povățuiești. Deprinde de la ei și sfinția ta să vorbești românește, că cine știe... Am mai zis: mânăstirea o să se cheme Sinaia. Să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de doisprezece, treisprezece ani, stăteau pe jos în fața unei mese scunde cu trei picioare și meștereau la o pânză. O a cincea femeie, țigancă, le servea supusă fără nici o vorbă. Era muta doamnei Marica. Când intrară cei trei, pentru că omul călăuză dispăruse nu se știe unde, cele patru femei nu schițară nici un gest și Selin se miră de lipsa lor de politețe elementară, dar când muta le atinse, arătând cu un gest spre ei, femeile se ridicară și îngenuncheară în fața lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
douăzeci și doi de părinți, maici și dascăli ai Bisericii. Sunt convorbiri consemnate pe o perioadă de timp mai îndelungată, la începutul anilor ’90. Ele vor rămâne spre zidire sufletească, spre mângâiere și întărire în lupta vieții. Convorbirile redate sunt călăuză bună în urcușul duhovnicesc și conduc spre mântuirea sufletului dacă sunt înțelese și aplicate. 11. Părinți contemporani din Sfântul Munte Athos George Căbaș Descriere: Sfântul Munte Athos este un dar al lui Dumnezeu pentru întreaga Ortodoxie și nu în ultimă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu pletele în vânt vine în strălucire hiperboreeană. Revine în sanctuar la Pytia aducând suflare diafană, scoțând în lumină sufletele victorioase, din întunecosul labirint. Cu strunele de liră, inspiră cu adorație muzele. Întrupând frumusețea în spirit, coboară aducând glasul luminii călăuze. Trimite pacea, iubirea, lumina, speranța spre plaiul pământean. -Pace și lumină-de la Apolon hiperboreeanul. TELEPORTARE Prințul Mihail-arhanghelul, comandantul oștilor cerești de îngeri îmi vorbi: -Vrei să faci o incursiune în astral, pentru a vedea cum stau lucrurile pe aici? Am
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
spune ceva, cei de pe malurile râului m-au prins de câte un braț, după care am început să levităm pe razele de lumină strălucitoare, urcând spre tăriile cerului. Îngerul mesager care era deasupra râului, levita ușor înaintea noastră. El era călăuza. Magie, fantastic. Din clipa desprinderii de pământ, am început să văd invizibilul. Minune mare, vedeam ce niciodată n-am văzut. Nici nu urcasem zece metri și ghidul începu să vorbească: -La acest nivel bântuie spiritele inferioare ale animalelor sacrificate sau
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
se oprise cu totul. Cerul, fără urmă de nor, era de un albastru ca peruzeaua. Frigul se făcuse mai uscat, înțepându-le obrajii. Pe la jumătatea scării, un arab bătrân, lungit lângă perete, îi întrebă dacă n-au nevoie de o călăuză, dar fără să facă vreo mișcare, ca și cum le-ar fi cunoscut, din capul locului, răspunsul. Scara, anevoioasă, în ciuda mai multor paliere de pământ bătătorit, nu se mai termina. Pe măsură ce urcau, perspectiva se lărgea, iar ei se înălțau într-o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
va fi prea cald, pământul ăsta te face să-ți pierzi mințile, iar eu, de atâția ani... Stăpânește-te, nu mai ai mult de răbdat! Misionarul trebuie să vină în dimineața asta, sau diseară. Am auzit că-l însoțește o călăuză, poate călăresc amândoi pe aceeași cămilă. Voi aștepta, aștept, doar frigul, numai frigul mă face să tremur așa. Mai rabdă, sclav nemernic! De când mă știu tot rabd. Pe vremea când eram acasă, în satul acela din Masivul Central, lângă taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
bătea joc de mine: "O s-o' pățești", ce-i apucase pe toți, și valurile de nisip spulberate pe sute de kilometri, înaintând și dând îndărăt sub bătaia vântului, și iarăși muntele, numai vârfuri negre, numai creste tăioase de fier, și călăuza, pe marea de pietre întunecate, nesfârșită, urlând de căldură, arzând cu mii de oglinzi sclipitoare, până la locul ăsta, aflat la hotarul ce desparte pământul negrilor de ținutul alb, unde se înalță orașul de sare. Și banii pe care mi i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de pietre întunecate, nesfârșită, urlând de căldură, arzând cu mii de oglinzi sclipitoare, până la locul ăsta, aflat la hotarul ce desparte pământul negrilor de ținutul alb, unde se înalță orașul de sare. Și banii pe care mi i-a furat călăuza, prost, prost ca întotdeauna, i-i arătasem, dar m-a lăsat pe drumul cel bun, undeva pe aici, după ce m-a lovit: "Ăsta-i drumul, câine, îmi țin făgăduiala, acum du-te, or să te învețe ei minte", și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe marginile căldării. Eram acolo, în genunchi, în scobitura acelui scut alb, cu ochii mâncați de săbiile de sare și de foc care izbucneau din toate zidurile, palid de oboseală, cu urechea însângerată de lovitura pe care mi-o dăduse călăuza, iar ei, înalți și negri, mă priveau fără un cuvânt. Era amiază. Sub loviturile soarelui de fier cerul răsuna prelung, foaie de tablă încinsă de foc, era aceeași tăcere, și ei mă priveau, timpul se scurgea încet, și ei mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]