2,726 matches
-
o stradă fără sfârșit. În spatele lui, Îmbrăcat Într-un costum alb, strălucitor, boțit la subțiori, merge doctorul Noimann. Mathilda, Mathilda! Unde ești? Priviți-l: piciorul aleargă, aleargă! Degetul mare Îi servește de cap, celelalte degete, când de cap, când de călcâie. Aleargă pe stradă. Se oprește la colț. Își ridică un crac: urinează. Marchează În drumul său fiecare stâlp. Fiecare chioșc. Fiecare gard. Fiecare copac. Strada Karl Marx e teritoriul lui. Oricine va căca aici va fi alungat cu lătrături. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
niște catalige, ci erau ca două lumânări de nuntă, puse În altar, sau ca două trunchiuri de mesteceni ce atingeau cerul. La ce fel de lumânări vă referiți? Întrebau călătorii. Și la ce fel de altar? Lumânărilor le cam sfârâiau călcâiele, altfel n-ar fi umblat teleleu prin tren. Iar altarul, probabil, era pârjolit și el de un foc mistuitor, care trebuia stins pe undeva, chicoteau aceleași fețe... Câțiva călători se luară după el și Începură să-și caute, chipurile, consoartele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
știi cum ridica picioru? Până la brâu și... pac, pac, ziceai că-i din trupele de elită. Io dacă aș fi dar așa cu talpa de ciment și Încălțat să fi fost și mă internam să mă tratez de fracturi la călcâie. El, nimic! Ăia, gata, l-au și cunoscut, zice unu; A, ăsta-i Ofițeru, lasă-l aici că-l știm noi ce-i poate pielea!“ Tot ce spune fostul șofer al Salvării pare comic, deși nu prea este. Băietanii ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pretexte la fiecare kilometru de cale ferată și tot povestise ținându-l pe bietul director cu gura căscată mai abitir decât reușise cândva Șeherezada să-l țină pe sultan. Treceau pe lângă un câmp pe care mai mulți țărani semănau cu călcâiul pepeni și Subalternul deducea imediat (nu atât pentru el Însuși cât pentru tovarășul director) că aceia seamănă pepeni, așa că Începea să-și amintească de copilăria lui și de cele două pogoare pe care tatăl său punea pepeni În fiecare an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-i venea să creadă că vărul său îi spusese așa cu intenția de a o jigni, dar rămase calmă și-i răspunse cu mândrie și demnitate: Mai bine țărancă decât maimuță! după care făcu un stânga-mprejur cu rotire pe călcâie, așa cum învățase ea la ora de sport și plecă să-i ajute pe ceilalți la culesul nucilor. George rămăsese cu gura căscată privind în urma ei cu mirare, nimeni până atunci nu-l învinsese cu propriile arme, dar își reveni repede
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
La punctul a). este un fluierat real și efectiv. La punctul d)., S -ul este doar asemănător unui fluierat. ASANA Studentul gnostic se culcă în poziția omului mort: decubitus dorsal (pe spate). Picioarele sunt desfăcute în formă de evantai și călcâiele se ating. Brațele de-a lungul corpului; întregul vehicul fizic trebuie să fie bine relaxat. Ațipind într-o profundă meditație, devotul va cânta de mai multe ori sunetele magice.” „....Este util să știm că mantrele sunt cuvinte cu putere. Vibrațiile
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
să patruleze În fața apartamentului meu, așteptându-mă să ajung acasă. Gata, ei, am spus destule, asta e clar! cântă el. Nu e treaba mea, bineînțeles. E timpul să mă Întorc la ușă. Își atinse ușor șapca și se Întoarse pe călcâie, iar eu m-am Întrebat dacă exista vreo metodă de a-l ruga politicos să nu mai vorbească niciodată cu mine. Am Înțeles exact ce voise să spună când am coborât din lift și am dat colțul până la norocosul număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În direcția apartamentului meu, cu o viteză soră cu umilința. Am auzit-o pe Isabelle râzând și Întrebându-l pe Sammy cine era mica lui prietenă și am avut nevoie de fiecare strop de voință să nu mă Întorc pe călcâie pentru a-i sugera ca data viitoare să-i spună doctorului să-i dozeze injecția cu Botox, ca să nu mai aibă expresia aia ostentativă de căprioară-surprinsăde-lumina-farurilor. Deci era oficial, m-am gândit, pe când stăteam sub jetul opărit al dușului: Sammy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mocirla grelelor păcate de ieri, retrograzi în raport cu evoluția noii rânduieli umane și libertății pentru care de veacuri luptă societatea, coalizați și cu vechii dușmani „biblici” strigă să fim iarăși răstigniți, pregătind noi legi criminale antiumane. Dar noi nu vom săruta călcâiul Irodiadei, și nu vom cere capul Sfântului Ioan Botezătorul, și le vom răspunde cu nefrica morții, păstrându-ne neîntinat giulgiul demnității umane și legile dumnezeiești, sub ploile oricăror lovituri. Noi, legionarii nu mai avem de ales. Pe pământ sau ape
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mine... Dumitru a rămas în așteptarea continuării ordinului ofițerului. Acesta, însă, tăcea. Privea în pământ. Parcă îi părea rău că i-a cerut sergentului un asemenea lucru. Într-un târziu, s-a întors și a plecat. Dumitru a pocnit din călcâie, semn că l-a salutat... A doua zi, duminică, după masa de prânz, Dumitru a condus plutonul la dormitor. După ce fiecare a ajuns la patul lui, a ordonat: ― Am primit ordin să mă prezint la domnul locotenent. Până mă întorc
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Benavides alunecă lângă perete, urmărind duelul din priviri al lui Smith cu Lopez. Mal încercă să facă semne cu mâinile, dar nu reuși. Juan Duarte stătea în mijlocul coridorului și analiza scena de la distanță. Dudley curmă duelul cu o răsucire pe călcâie și o replică amară: — Sper că ai învățat o lecție astăzi, căpitane. Nu te poți juca de-a sora de caritate cu gunoaiele. Ar fi trebuit să vii cu mine în Brigada Durilor. Ai fi învățat să lucrezi în stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
doldora de dolari, iar pe bula desenată din gura lui Cohen scria „Zâmbește, dulceață! Mickey C. ți-o trage cușer!” Danny împinse la o parte un șir de polițiști în uniformă și smulse obscenitatea agățată acolo. Apoi se răsuci pe călcâie, întorcându-se spre un contingent de polițiști inamici, și rupse caricatura în bucățele. Polițiștii de la LAPD stăteau încordați, priveau în gol sau se zgâiau pur și simplu la el. Gene Niles își făcu loc printre ei, înfruntându-l pe Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
era Coleman, fără barbă, iar un bec albastru pâlpâia exact în ochii tăticului Reynolds. Mal îl îmbrânci ușor pe Buzz și-i spuse tare în ureche: — Claire și Loftis sunt la bar. Într-un colț discret. Buzz se răsuci pe călcâie, îi văzu pe cei doi, apoi aproape că țipă pentru a se face auzit: — Coleman nu-i poate vedea. Îl abordăm când încetează gălăgia asta blestemată. Mal se îndreptă spre peretele din stânga, în direcția scenei, ținând capul plecat. Buzz îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
voce groasă și foarte cunoscută: ― Aicea sînt! Și-n fața ochilor noștri îngroziți apare... Tiranul, privindu-ne scrutător! Am rămas cu toții "pe loc repaus"; dar la o nouă privire a Tiranului, ca la o comandă invizibilă, am făcut "drepți", pocnind călcâiele militărește! Uitaserăm toți, ca pământul, că directorul locuiește pe Schitul Măgureanu, chiar vizavi de Cișmigiu... Omul se întorcea acasă și, fără să vrea, luase parte la producția noastră muzicală în aer liber! ― Veniți de la liceu? ― Da, domnule director! răspunserăm noi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de picior. Una Îi rupsese ambii genunchi, iar zgomotul oaselor sparte Îi Înfiorase pe cei aflați În apropiere, iar a doua venise aproape În aceeași clipă, căci uriașul nici nu apucase să se prăbușească. Oan-san se răsucise scurt și proiectase călcâiul piciorului În tâmpla adversarului său. Ismail murise Înainte ca genunchii săi zdrobiți să atingă pământul. Murise cu un fel de mirare, ca și cum nu s-ar fi așteptat la așa ceva, sau poate nici nu mai crezuse că lupta ar avea vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vede, din ochi. - Da! Sciaticul! explică Rim cu melancolie. Se sculară toți. Nory se repezi la cuier să-și ia "canotierul". Doamna Eliza invită pe Lina stăruitor să vie să o vadă înainte de o plecare oarecare. Lică se sucea pe călcâie. Salută de departe și în grabă pe Rim. Observând că Rim nu se deranjează, Mini uită și ea să-i răspundă la salut, dar Trubadurul se întoarse pe călcii și, pocnind degetele, însoțea doamnele, desigur fluierând muțește pe buzele nărăvite
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Wyndham e sigur că știe ce s-a întâmplat. Cineva din mulțime a aruncat o bombă Mills. Un atentat. Dar după cum se pare, nici el nici Minty n-au fost atinși și mahout-ul lor se uită la ei întrebător, cu călcâiele proptite în dosul urechilor elefantului său. În interiorul howdah-ului, miroase a vopsea proaspătă și a excremente de elefant. Sir Wyndham se îndreaptă cu precauție. Zgomotul continuă. Pocnitori. Cineva aruncă pocnitori. Un grup de bărbați dansează prin mulțime, cu mâinile în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cumplite și calcule nesigure, plonjează peste cenușiul elefanților, ca un câmp static, o aură tensionantă, degete încordate pe trăgaci gata să tragă, o chimie ciudată a creierului, virtualității paranoide, care pe animale le fac nervoase și temătoare. Îngrijitorii își împing călcâiele în dosul urechilor mari și sensibile ale elefanților, murmurându-le acestora să pășească încrezător, să nu se teamă. Pădurea ia locul ierbii înalte și invitații descalecă, mergând pe jos spre locul unde Maestrul Regal de Vânătoare al nababului a decretat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de aici. Face un semn spre stradă, spre Liniile Civile. Încearcă să imite felul de a vorbi al lui Privett-Clampe . — Plec, le spune. Mă simt foarte bine. Soldații rămân pe loc, privindu-l. Bărbatul de pe jos râcâie în praf cu călcâiele bătătorite. — Mă simt foarte bine. Plec. Chiar acum. Pran pleacă. Sergentul strigă în urma lui: — Ai grijă! Pran se întoarce și înclină din cap încercând să se stăpânească, să n-o ia la goană după primul colț. Dar imediat ce nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu sir Readymoney? — Acela este jocheul lui, Elvin, care este steward la Gymkhana și... — Și femeia care este cu Torrance? — De ce te interesează? — Ce-ți pasă dumitale! Miss Garnier lasă să-i scape un „Oh!“ ofensat și se răsucește pe călcâie. Scăpând o înjurătură. Bobby o apucă de braț. Ea se întoarce și-l privește furioasă. El încearcă să afișeze o privire cât mai impresionantă. — Îmi pare rău. — Dă-mi drumul. — Îmi pare rău. N-am vrut să fiu necioplit. Încăpățânarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este...ce ți se pare amuzant? Figura lui Bobby este schimonosită de un zâmbet amar. — Nimic, Amma, nimic. Ai ceva de lucru pentru mine? Doamna Pereira bombăne ceva și în timp ce Mabel toarnă ceaiul, începe să-și smulgă ceva consistent din călcâiul drept. Își continuă operațiile, vorbindu-i lui Bobby despre domnul Dutta, un teosof care speră cu disperare să primească un mesaj de la fratele lui mort. Ceva despre actele unei case. Nu se așteaptă ca Bobby să găsească ceva specific, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
i se îngălbenește, luând culoarea testamentelor și a documentelor funciare. Într-o după-amiază, tânărul Muskett se învârtește prin birou, îmbrăcat ca de obicei în hainele de tenis. Căutând să-și pună cât mai bine profilul în valoare, se răsucește pe călcâie și descrie o minunată zi de vacanță. „Cu mașina în Cornwall“, așa o numește. Se gândește la o zi de vacanță în Cornwall cu Wolseyul prietenului său. Este doar în trecere prin Londra, care i se pare îngrozitoare pe căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vede decât că sunt negri. Unul dintre bărbați faceîmpotriva tuturor regulilor, un semn către el și ceilalți se uită în jur. Au globii oculari înroșiți și pielea mată înnegrită, gura cu dinții îngălbeniți, trăsături dezgustătoare și vulgare; se răsucește pe călcâie, și pleacă bucuros de gulerul bine ajustat și de scârțâitul pantofilor săi bine lustruiți pe caldarâm. S-a înfuriat pe Star că l-a făcut să vină aici. Triburi și origini? Este ca o glumă proastă. Doar ca să-i facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
adresez? continui eu. — An-te-hai. — Ei bine, An-te-hai, aș putea să beau niște apă, te rog? El scutură din cap: Nu pot să vorbesc. Te rog să nu-mi pui întrebări. M-aș opri dacă... — Îmi pare rău. Se răsucește pe călcâie și dispare repede în spatele tufelor de bambus. Cât aș mai putea să stau așa? Privesc în jur și aud cum celorlaltor fete le chiorăie stomacul. Susurul apei de la un pârâu din apropiere mă face să mă simt și mai însetată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
înecate de ploile care țin toată ziua și încep să putrezească. Tufele sunt bolnave, au pete maronii pe toată suprafața frunzelor. Peste tot sunt băltoace. Renunț să mă mai plimb pe afară după ce An-te-hai calcă pe un scorpion de apă. Călcâiul lui s-a umflat cât o ceapă. Petrec fiecare zi după aceeași rutină. Mă machiez și mă îmbrac dimineața, pentru ca apoi să dau totul jos seara. Îl aștept pe Majestatea Sa și nu fac nimic altceva. Sunetul greierilor devine din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]