2,788 matches
-
unde era acest tatuaj? Pe umărul stâng... Dar eu nu am spus că era un tatuaj, spusei intrigat. Apoi, brusc, îmi dădusem seama de adevărul crud: Domnule profesor Arvon, de ce nu purtați niciodată mâneci scurte, chiar și în zilele mai călduroase? Deschizându-se încet la cămașa de in, spuse: Hai să renunțăm la "domnule profesor". Nu sunt profesor. Prietenii mei mi-au făcut rost de o legitimație, iar pasiunea mea pentru istorie m-a făcut ideal să-mi asigur un post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
după altul spectatorii încep să bată din palme. Ropote de aplauze. Vipsania surâde la rândul ei, ușurată. Comedia lui Ver gilius Romanus, care va fi citită mai târziu, s-ar putea să nu se bucure de o primire atât de călduroasă. Nu-i vine să creadă. Oamenii par ahtiați după acest gen de spectacol liber. Probabil pentru că nu-l văd prea des. — Apreciez la justa lor valoare și versurile licențioase, tachinează vorbitorul. Face cu ochiul către sală. — Dintre cele pe care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dar atunci ar fi și Ben cu mine, și nu vreau să se uite peste umărul meu. Acum am de făcut o alegere. Ben sau Brad. De parcă s-ar pune problema. ― Bine, îi răspund. Sigur. ― Perfect, spune Ben, zâmbindu-mi călduros. Bănuiesc că, deși ar prefera să fie cu Geraldine, n-ar putea fi atât de necioplit încât să mă scoată din calcul, nu și după ce am făcut acest aranjament. Mai târziu, Geraldine îmi trimite un mesaj prin computer. ― Ai grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dar cum să se apropie de o fată atât de frumoasă și de celebră? Nici măcar Ben n-avea tupeul să facă asta. ― O cunoști pe Laurie? L-a întrebat Richard detașat, după ce Richard o sărutase pe ambii obraji și fusese călduros îmbrățișat de delicioasa Laurie. ― Nu ne-am cunoscut, a spus Laurie, privindu-l fix pe Ben și schițând un zâmbet. Și când i-a întins mâna să i-o strângă pe a lui, chipul i-a fost invadat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în ogorul de veacuri părăginit al Dobrogei. Acum când trebuie să plec, simt cât îmi sunt de scumpe aceste locuri și cât mă costă despărțirea de aceia cari în tot timpul șederii mele aici, mi-au arătat o sinceră și călduroasă prietenie"1683. La 18 martie 1892 colonelul Nicolae Kirițescu a fost numit prefect al județului Constanța. Acesta avea să îndeplinească atribuțiile funcției de prefect până la 28 iulie 18941684. La 28 iulie 1892 a avut loc în orașul Medgidia "o adevărată
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
altuia i se dădea ordin oficial a înceta o inofensivă revistă economică numai pentru că și-a permis a prezice ceea ce se întâmplă astăzi cu pământurile și vânzarea lor la satele bulgărești"2235. În încheierea articolului, autorii acestuia adresau "un nou călduros apel la toți oamenii de bine pătrunși de necesitatea ziarului, rugându-i să sprijine unicul ziar "Constanța" ce apare în acest județ, care se va sili a răspunde, pe viitor, tuturor așteptărilor"2236. La 3 mai 1898 ziarul Istrul publica
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
150 de proprietari și comercianți din orașul Constanța. Primind această telegramă, regele Carol I a trimis un mesaj căruia i-a dat citire primul ministru Dimitrie A. Sturdza. În textul telegramei regale se arăta că "am primit cu deosebită bucurie călduroasele felicitări ce dumneavoastră (...) județele, orașele și diferitele comune din frumoasa mea provincie transdanubiană îmi trimit cu ocazia celei de-a 25-a aniversări a unirii Dobrogei cu România"2717. La 3 ianuarie 1904 prefectul județului Constanța anunța ministerul de Interne
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
la pescuit, la Voix. — Oare i-o plăcea să pescuiască? — Clar, zise Nick. Tre’ să fie cel mai tare tip. Mai ții minte cum zice-n Flying Inn? „Dacă un Înger din Rai Îți dă altceva să bei, Mulțumește-i călduros Și arunc-o unde vrei“ — Chiar așa, continuă Nick. Cred că-i mai tare ca Walpole. — Da, clar e mai tare, spuse Bill. Da’ Walpole scrie mai bine. — Știu și eu, zise Nick. Chesterton e un clasic. — Și Walpole e-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu mine am făcut Într-un fel pace cu ăștia. Rinaldi zăcea nemișcat În soare, respirând greu. Nu suntem patrioți. Nick Își Întoarse atent capul Înapoi zâmbind transpirat. Rinaldi era un public dezamăgitor. O poveste foarte scurtă Într-o seară călduroasă, În Padova, l-au cărat până pe acoperiș, de unde putea să vadă tot orașul. Hornurile se profilau pe cer. După o vreme se Întunecă și reflectoarele au Început să se-aprindă. Ceilalți au coborât și au luat sticlele cu ei. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și-i spunea Iubita. Și ea provenea dintr-o veche familie sudistă. Împreună cu câțiva prieteni de-ai lui Elliot, care-i spuneau Hubie, cei trei se instalară În castelul din Touraine. Descoperiră că Touraine era o regiune de câmpie foarte călduroasă care semăna foarte mult cu Kansas-ul. Elliot avea acum destule poeme cât pentru un volum. Urma să-l publice În Boston și deja Îi trimisese un cec editorului cu care semnase contractul. În scurt timp, prietenii Începură să plece Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i văzuse la Început. Abia apoi Îi văzu la fundul apei, păstrăvi mari căutând să se țină de fundul pietros, acoperiți când de nisip, când de pietricele ridicate de curent. Nick privea adânc În apă de pe pod. Era o zi călduroasă. Un pescăruș albastru zbură pe deasupra apei. Trecuse mult de când Nick nu mai văzuse păstrăvi Într-un râu. Îl făceau să se simtă foarte liniștit. În timp ce umbra pescărușului trecea pe deasupra apei, un păstrăv mare zvâcni În sus, umbra sa trasând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
copil obraznic și neastâmpărat să se apropie de ea și să-i facă vreun rău. Odată, tata n-a mai băgat mașina în garaj ci, pur și simplu, a pus husa peste ea. Afară era o zi de vară, foarte călduroasă și cu mult soare. Sorina a privit cât a privit autoturismul și, deodată, în căpșorul ei s-a strecurat o idee. S-a dus într-o fugă în casă și i-a zis tăticului ei: Eu zic că ar fi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și de rochii, care nici pe departe nu-s așa de frumoase, cum știe să le facă bunica la minunata ei mașină de cusut. Sau pulovere de tot soiul! Hm! Cine pe lumea asta face flanele mai drăguțe și mai călduroase ca bunica? Acum, unchiul Nelu, tatăl lui Cristinel și al Alinei, s-a ridicat în picioare și zice: Dragii noștri, vă dorim să străbateți și de aici înainte un drum la fel de frumos ca până acum. Și tot împreună! Pas de
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
găsiseră pe tăpșan. Ea le a spus că trebuie să-i facă, numaidecât, un culcuș cald și moale. Au găsit un lighean vechi și spart în care au așternut câteva velințe. Peste ele a pus, apoi, o blană moale și călduroasă. Dar Motănel nu era mulțumit. Mieuna întruna. Ce nu i o fi plăcând? Cred că-i e foame! spuse bunica. Și ce-o să-i dăm de mâncare? întrebară copiii? Lapte. Mă duc să caut farfurioara cea mică, s-o spăl
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mingea prin colbul uliței; e plăcerea lor”. „Cirip-cirip, așa-i!” par a spune, de sub streașina casei, trei mogâldețe negricioase. Așezată pe salteaua pneumatică peste care, de îndată ce Sorin și Sorina au sosit de la scaldă, bunica a pus un țol mare și călduros, fetița simte că plutește parcă. O poveste adevărată prinde a se depăna sub ochii ei. Nu se știe de unde, pe prispă a apărut bunica. Privește spre Sorina, apoi intră în casa mare, de unde vine cu o pătură. Cu ea o
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
a fost vina mea că nu puteau ei să gândească pozitiv, vina mea că nu puteau anula călătoria. Cât de ușor se transformaseră În niște creaturi cârcotașe, văicărețe, ca niște copii care se țin după mama lor Într-o zi călduroasă la cumpărături. Dricul rula, orchestra mărșăluia, iar prietenii mei Își târau picioarele de-a lungul aleii mărginite de eucalipți, trecând pe lângă grămezi de gură-cască ieșiți din clădirea Academiei de Științe din California, țânci agățați de dinozaurii de cauciuc și țipând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pare să fie verbul cel mai eficient, nu credeți?“... Harry Bailley credea că oamenii trebuie dresați cât mai din timp, Înainte să apuce să-și traumatizeze pe viață sensibilii cățeluși. „Cursuri despre căței!“, obișnuia el să spună pe un ton călduros la televizor. „O excelentă ocazie de a interacționa, de a socializa, mult mai interesant decât cluburile anoste pentru cititori care fac ravagii pe alte posturi. Cursuri pentru cățeluși, un mod fantastic pentru celibatari de a cunoaște oameni noi. Bărbați puternici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
furuncule. Pe câmpuri erau tot felul de șoproane pe picioroange, cu pereții din Împletitură de ratan și acoperișurile din iarbă uscată. Casele mai bogate aveau parte de acoperișuri din tablă ondulată care sclipea de-ți lua ochii. Într-o după-amiază călduroasă de iarnă ca aceea, ferestrele aveau obloanele trase, obloane decolorate de soare și spălate de muson, evocând un stil care oglindea vicisitudinile istoriei și pe care Roxanne Îl admira mult. Marlenei, pe de altă parte, clădirile i se păreau suprarealist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a școlii care era neînvinsă În concursurile cu celelalte școli autohtone. Într-o zi, echipa a fost invitată să joace cu echipa britanicilor. Străinii stăteau pe partea umbrită, pe scaune sub marchize. Birmanezii stăteau la soare. Era o zi foarte călduroasă, iar când echipa birmaneză a câștigat, directorul a strigat: „Huzzah! Huzzah!“ și a căzut la pământ, mort. Cel mai probabil a făcut insolație, dar povestea despre stră-străbunicul lui Walter spunea altceva. Ținând cont de ultimele lui cuvinte, murise de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de la Dumnezeu, asta înseamnă că mai ai multe lucruri de realizat în viață. Nu te da bătut!“, „Trebuie să fiu recunoscător pentru tot ce mi s-a întâmplat. Să luptăm împreună!“. Sunt foarte fericit că mă încurajează și mă salută călduros. Ura nu ajută la nimic. Nozaki Akiko (21 ani) Aici ar fi trebuit să fie declarația domnișoarei Nozaki Akiko (pseudonim). Se afla în metrou pe linia Chiyoda și se îndrepta spre serviciu, când a avut loc atacul cu gaz sarin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nici un cuvânt din gură. Înghețam cu totul. Era greu pentru mine, dar și clienții mei erau stânjeniți. De aceea, la început nu vindeam deloc. În firmă erau și persoane mai vechi, care se purtau frumos cu mine și mă încurajau călduros: «Și mie mi-a fost greu la început și eram mut, dar, pe măsură ce faci asta, începi să-ți găsești cuvintele.» Am avut parte și de astea, treptat m-am obișnuit cu munca și, puțin câte puțin, am început să vând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
casă? Fă-ți cucule cuib în fag Să știu că nu ești pribeag, Și să-ți faci și un umbriș Să nu mai stai pe furiș. Nu vreau singur să te știu Când codrul este pustiu, Fă-ți o casă călduroasă Ca să treci iarna geroasă. Codrul e frate cu mine, Nici lui iarna nu îi bine Că e trist și aplecat Și de frunze despuiat. Îți port grija-n suflețel Că ești mereu singurel, De-ai fi cucule cu mine Amândoi
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Atena, din toată inima Îți adresez un fericit „La Mulți Ani”. Fie ca anul ce urmează să-ți aducă Împlinirea tuturor dorințelor tale...! Deasemeni, pașii tăi să te călăuzească către culmile cele mai Înalte a cunoașterii...! Încă odată, primește acest călduros, La mulți ani...!!” Cu delicatețe, Îi cuprinse gingașa ei mână sărutândui-o, iar cum Atena nu-l slăbea cu privirea ei fascinantă, Tony Pavone cu suficientă emoție o sărută pe frunte. Privirea lui se Încruțișă cu a fetei studiindu-se câteva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
exclusivitate numai de negri. Atât ne negri Încât credețimă, ai senzația unor alte tărâmuri iar dacă din Întâmplare ai drum pe acolo iuțești pașii cu pielea zbârlită de frica lor, să nu te racoleze punându-te la rotisor...! În timpul zilelor călduroase Îi poți vedea stând de vorbă la colțurile de străzi iar uni tolăniți pe trotuare, iar locuințele lor Într-o mizerie greu de imaginat, Încât te Întrebi: care e ocupația lor, cum au apărut pe aceste meleaguri și cine-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
adus vreo mângâiere. Sheba nu răspundea provocărilor mele. De cele mai multe ori, de fapt, nici nu părea să-și dea seama că era provocată. A roșit atunci când i-am dat acul de siguranță. Dar apoi a zâmbit și mi-am mulțumit călduros, de parcă n-ar fi înțeles deloc intenția mea. Până la urmă, în disperare de cauză, am abordat o tactică de atac mai directă. Sheba a venit într-o zi în cancelarie, înainte de începerea orelor și a ajuns chiar lângă mine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]