1,224 matches
-
că, oricum, cineva mai mic îi va turna... Flatați, noii conducători au slăbit vigilența și s-au lăsat înșelați de acest nobil dedat la proletarlîcuri. Nemaiavînd nimic, omul nostru, modest, nu a cerut nimic altceva decît (atenție, sarcasm inegalabil!!!) o cămăruță și un bon la...cantina Athénée Palace din București! Bieții comuniști habar n-aveau ce-i aia, așa că au semnat o adresă către "căminul și cantina" cu pricina. În schimb, Tiberiu se angaja să discute acolo cu talpa țării (peizani
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
scurte, așa cum ne-a obișnuit în ultima parte a creației sale, reconstrucția fiind atât interioară cât și exterioară. Interioară la nivelul mesajului care nu mai are claritatea primelor volume, ci devine vag, confuz, abstract, poeta însăși împiedicându-se de numeroasele cămăruțe din labirintul noii sale ființe. Exterioară la nivel stilistic, unde se observă un vid metaforic și un limbaj comun, obișnuit, care uneori devine de neînțeles prin simplitatea sa. Într-un mod convingător va ajunge la aceeași concluzie și Luiza Bratu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
soț sau a unei persoane apropiate, care tulbură intimitatea amanților; surprinși într-o postură delicată, aceștia caută o soluție salvatoare și, cum se întâmplă de obicei, amantul este cel ce se va ascunde în spatele ușilor unui dulap ori în vreo cămăruță de serviciu, de unde va vedea și va auzi totul. El devine astfel, fără să vrea, un supraveghetor căruia nimic nu-i scapă. Un spion. Un spion „din întâmplare”. Comedia bulevardieră îi acordă spectatorului statutul pe care acesta îl are de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a căror culoare fumurie contrasta puternic cu pereții văruiți în galben deschis. Și nimic altceva, cîteva boarfe agățate în cui, un urcior pus jos, pe podea, lîngă un castron întins, din lut, ce servea drept chiuvetă. Textul 2: Era o cămăruță strîmtă, la mansardă, cu fereastră rabatabilă ce dădea pe acoperiș. Era mobilată cu un pat îngust, un dulap din lemn de nuc, o măsuță de toaletă și două scaune. Douăzeci de camere asemenea acesteia se aliniau de-a lungul unui
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
dintre un păianjen mascul și o femelă care, în ciuda negării ("sînt fericit că nu sînt un păianjen mascul") prefigurează finalul tragic al eroului. În acea dimineață asistai la o mică dramă. Mă plimbam pe coridor în timp ce servitorul făcea curățenie în cămăruța mea. La ferestruica ce dă în curte era o pînză de păianjen, cu un păianjen mare în mijloc. Doamna Dubonnet nu voia nici în ruptul capului să-l omorîm. Păianjenii aduc noroc, spunea ea, și așa a avut destule necazuri
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
trăgătoare. Au fost Împroprietăriți din nou În 1922. Avînd plațuri de casă proprii și ceva pămînt de lucru, au Început și ei să se stabilească, și să-și facă rosturi de gospodărie.. Mai Întîi colibe mici, cu tindă și două cămăruțe, cu una de locuit și cunia ce servea de bucătărie În care se păstra și putina cu varză, uleiul, făina, vasele cu apă. Tot În cunie, deși micuță, În majoritatea cazurilor, pe timp de ploaie sau iarna se adăposteau vaca
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
să-i crape sumanul cel zdrențuit de pe dânsul." (Petre Ispirescu, Fata săracului cea isteață) (d) "Într-o zi zânele plecară la o sărbătoare, la alte zâne și avură grije să poruncească argatului, ca în minutu ce va auzi zgomot în cămăruța cu baia, să rupă o șindrilă din streașina casei, ca să dea de știre și să se întoarcă de degrabă, fiindcă ele știau că e aproape să înceapă a curge această apă de aur." (Petre Ispirescu, Făt-Frumos cu părul de aur
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
aveam emoții când am coborât scările ce duceau la postul de comandă. Acolo, jos, Încăperile erau ca de pe timpul războiului: camera de coordonare a luptei, cu hărți și locații ale vaselor, camera comunicațiilor secrete, de unde Churchill a vorbit cu Roosevelt, cămăruțele unde dormea personalul și dormitorul ceva mai mare al primului-ministru Churchill. Muzeul era o capodoperă vizuală. În timp ce vizitam expoziția, ghidul nostru ne-a rugat să ne oprim și să ascultăm chiar cuvintele „marelui om”. Stând acolo, În camera slab luminată
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
în ticăloșie și, pentru că nu mi s-a permis un alt dialog, am scris, atrăgând atenția asupra acestei situații de netolerat. Drept răspuns... mi s-a sechestrat ștampila, faxul, telefonul, nu mi s-a dat voie să plătesc chiria pentru cămăruța de la Național, unde aveam "sediul". Incepusem la Constanța repetițiile cu Pescărușul lui Cehov, ce a avut premiera acum câteva zile. M-am trezit că teatrul meu nu mai exista... așa dintr-o dată... Ras cu totul... Un adevărat delict împotriva unei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
simț? Regret, părăsesc dezolat incinta care aduce un deserviciu monarhiei române. Rămîn, în schimb, recules, la oficierea tedeumului de la biserica Sf. Sava, marcînd, cu adevărat, sfînta zi de 10 Mai. 15 mai Fugă la Peleș! Să-mi las geanta-n cămăruța de la Economat și... și... s-o iau pe Calea Codrului, spre Cotă, la Poiana Stînii, pînă-mi gem genunchii. Da, dar pentru asta trebuie să trec prin capitala țării, să plătesc, la Uniunea noastră, de zugravi și cioplitori, cămăruța. Tren, plătesc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
geanta-n cămăruța de la Economat și... și... s-o iau pe Calea Codrului, spre Cotă, la Poiana Stînii, pînă-mi gem genunchii. Da, dar pentru asta trebuie să trec prin capitala țării, să plătesc, la Uniunea noastră, de zugravi și cioplitori, cămăruța. Tren, plătesc la Uniune și pîn-a doua zi... Ce? Prin Bucureștiul iubit. Unde-s promenadele pe care le-am mai prins prin anii șaizeci, cînd mai ieșeau pe trotuare interbelicii, cu stofele lor străine, cu parfumurile lor străine, unde-s
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tot nasul în dreapta și-n stînga, făcea spectacol. Marin Moraru? E prea elegant în geaca lui din piele ou-de-rață, cu șapca hoață de-aceeași nuanță, ca să rîd. Nu rîd. Avantajele breslei. Ca să nu te jumulească hotelierii, poți beneficia de-o cămăruță de oaspeți chiar în incinta Uniunii. Un mic dezavantaj: coșmarul. Pe pereții cămăruței, trei picturi, una de-a dreptul realist-socialistă, monstruozități care nu pot fi anulate-n somn nici de Rohipnol. Secvență reconfortantă: expoziție de nud, la etajul 4 al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în geaca lui din piele ou-de-rață, cu șapca hoață de-aceeași nuanță, ca să rîd. Nu rîd. Avantajele breslei. Ca să nu te jumulească hotelierii, poți beneficia de-o cămăruță de oaspeți chiar în incinta Uniunii. Un mic dezavantaj: coșmarul. Pe pereții cămăruței, trei picturi, una de-a dreptul realist-socialistă, monstruozități care nu pot fi anulate-n somn nici de Rohipnol. Secvență reconfortantă: expoziție de nud, la etajul 4 al Oficiului Național de Expoziții. Mică formațiune din cea mai nouă generație afirmată. Înainte de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Iași în tehuiul București înseamnă, mai întîi, a vedea, a tot vedea și, dacă se poate, a nota. Ajungînd, seara, cu un rapid (rapid! nu personal) din care s-a furat tot, numai roțile nu, ajungînd și lăsîndu-mi geanta în cămăruța de la Uniunea noastră, mă trezesc în Piața Palatului Regal, refăcută impecabil, arătînd ca-n ceasul ei dintîi. Fascinantă acum în baia ei de lumină de vecernie. Marile clădiri: Palatul, Biblioteca, Hiltonul, Ateneul, proaspăt renovate (după diversiunea pirotehnică din decembrie '89
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ani, în... obiectiv turistic. (Vă imaginați palatul Buckingham invadat de sărăntocii lumii tîrșîindu-și șlapii prin încăperile-i imperiale?) Ce istorie nedemnă: gloata decizîndu-i involuția! Meditație vinovată. Pînă anul trecut, am beneficiat, ca atîția alții din uniunile de creație, de o cămăruță, aici, la Peleș. Seara, înainte de-a pune capul pe pernă, mă copleșea gîndul că, iată, mă lăfăi într-un loc ce nu-mi aparține. Ilegitimitatea aceasta (istorică) a fost curmată anul acesta, dar nu din motive... istorice, ci, vai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
blazonînd festivaluri de anvergură?! (Sperăm să nu apucăm ziua în care Festivalul să stea și sub înaltul patronaj al lui Vadim Tudor!) E de început, în ceea ce ne privește, cu un "amănunt". Beneficiam (spre rușinoasa noastră impostură), anual, de o cămăruță de odihnă la Cumpătu-Sinaia, într-una din multele vile... expropriate în comunism și puse la dispoziția "creatorilor de frumos". În vecinătate, la cîteva sute de pași, se afla/ se află vila "Luminiș", încîntătorul loc de taină al geniului și al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
descoperit la aceștia „sensul revoluționar-democratic, mai ales în condițiile luptei cu țarismul și cu rămășițele, încă viguroase, ale regimului iobăgesc“3. Ruptura între Însemnările din subterană și antropologia dostoievskiană anterioară nu este chiar atît de spectaculoasă. Fie și numai toposul cămăruțelor întunecoase și sordide în care locuiesc foștii săi visători ne indică o oarecare legătură de rudenie. În Nopți albe, roman scris în 1848, deci cu 16 ani înaintea Însemnărilor, subterana este descrisă în coordonatele ei principale: „În general, el (visătorul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cartea aceea unică, cartea absolută. Totodată Judecată și Împărăție?”, a exclamat adolescentul care redevenisem eu. Șușoteala aceea febrilă m-a smuls din discuția mea inventată. Rușinat, ca cel surprins vorbind singur, mă vedeam așa cum eram. Un bărbat gesticulând în mijlocul unei cămăruțe întunecoase. O fereastră neagră dă spre un zid de cărămizi și nu are nevoie nici de perdele, nici de obloane. O cameră pe care o pot traversa în trei pași, unde obiectele, din lipsă de spațiu, se aglutinează, încălecându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fericita dispariție a cotidianului. Parcă acele câteva zile festive sau dezordinea voioasă a instalării vor dura mereu, devenind însăși materia ușoară și spumoasă a vieții lor. Într-o beție asemănătoare îmi trăiam eu ultimele săptămâni de așteptare. Mi-am părăsit cămăruța, am închiriat un apartament, pe care știam că nu-l puteam plăti decât timp de patru sau cinci luni. Puțin îmi păsa. Din încăperea în care urma să trăiască Charlotte se vedea întindererea gri-albăstruie a acoperișurilor care reflectau cerul de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sonda pe pielea mea și, imediat, pe ecran apare o imagine blurată alb-negru. Mi se taie respirația. Ăsta e copilul nostru. Înăuntrul meu. Arunc o privire spre Luke, și Îl văd cu ochii lipiți de ecran, transfigurat. — Iată cele patru cămăruțe ale inimii... Ecografa mișcă sonda În jur. — Acum vedem umerii... Arată spre ecran și eu mijesc ochii ascultătoare, deși, sinceră să fiu, nu văd nici un umăr, ci doar niște curbe neclare. — Uite un braț... o mînă... Amuțește și se Încruntă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
bebe În ea, Îmi explică Suze. Însă, pentru moment, te-am desenat pe tine, În fața noii tale case. Mă uit mai atentă la desen și nu pot să nu pufnesc imediat În rîs. Casa din schiță a fost Împărțită În cămăruțe, și fiecare dintre acestea are cîte un nume: Camera cărucioarelor, Camera scutecelor, Camera rujurilor, Camera Visa-Facturi (În pivniță), Camera Antiques of the Future. O cameră Antiques for the Future! Asta chiar e o idee genială. Pe măsură ce-mi deschid
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
în scris. Nici texte poetice nu am mai comis de atunci, nici unul. Iar poezia ține chiar de intimitatea cea mai profundă. Nu am spus că nu am mai publicat, ci că nu am mai putut scrie. Cine mă împiedi-că, în cămăruța mea, să scriu versuri? Nu am mai făcut-o în ultimii șapte ani, niciodată. Dar pentru că nici eu nu vreau să-ți provoc ție suferință, hai mai bine să revenim la emisiunea pe care ai pomenit-o mai devreme, aceea
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
nu voiau să creadă că Iorga avea să fie ignorat, așa că i-au făcut o vizită. Șeicaru era de față. Au venit în ianuarie 1919 la redacția "Neamului românesc" într-o zi geroasă de iarnă. Șeicaru a descris cele două cămăruțe care constituiau biroul lui Iorga. Mașinile tipografice erau alături, ca și o sobă de tuci care era fie prea fierbinte, dar mai adesea prea rece; "întreaga redacție avea aspectul unei redacții romantice din era revoluționară". Vaida-Voievod, P. Mihály, Ș. Ciceo-Pop
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
țăran scăpătat, deci codaș, scoasă la licitație ca urmare a neachitării unei datorii de 260 lei către primarul comunei, Neculcea Sobieschi. În Ordonanța de adjudecare a imobilului se arată componența și starea casei astfel: „...compusă din o odae și o cămăruță, construită de nuiele cu lut, acoperită cu stuf, având și un chiler, cu locul ei aproximativ de 12 prăjini, pe care se află câțiva copaci, înconjurată cu gard de nuiele”. Țăranul datornic care își pierdea casa se numea Neculai Lupu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]