1,520 matches
-
să trecem vadul. În susul și în josul apei, erau o mulțime de negustori care se opriseră și ei să mânânce și să doarmă. Frații mei se tot învârteau pe acolo și se minunau văzând atâtea fețe noi și haine ciudate. „O cămilă”, a strigat Iosif și ceilalți frați s-au luat după el ca să vadă mai bine animalul cu picioarele ca niște fuse. Nu m-am putut duce cu ei, dar nu mi-a părut rău că am rămas în urmă. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
apă. Nu știam că oamenii adevărați se pot mișca în apă - nu știam ce e înotul și nu mai văzusem pe nimeni făcând asta. Dar imediat mi-am dat seama că erau pur și simplu oameni, egiptenii care veniseră cu cămila. Vorbeau între ei în limba lor ciudată, curgătoare. Deși râdeau încet, apa aducea sunetele aproape de parcă ar fi fost lângă mine. Nu m-am dus să mă culc până când n-au ieșit din apă și au lăsat fluviul în pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că urma să merg cu ea s-o ajut. Ruben ne-a găsit un loc bun chiar lângă poarta palatului, iar el s-a ținut la distanță, în timp ce mama striga la fiecare străin și se tocmea ca un negustor de cămile cu cei care se apropiau. Nu prea aveam ce să fac, doar să stau și să mă uit, ceea ce am și făcut, plină de bucurie. Acea zi petrecută la poarta de est a fost o minunăție. Am văzut pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
apă proaspătă și parfumată ori de câte ori noi dormeam. Nu-mi făceam griji pentru viitor. Shalem spunea că unirea noastră trupească ne pecetluise căsătoria. Mă tachina în legătură cu prețul miresei pe care i-l va duce tatălui meu: găleți cu monede de aur, cămile încărcate cu pietre prețioase și pânzeturi, o caravană de sclavi, o turmă de oi cu lâna așa de fină că n-avea nevoie să fie spălată niciodată. - Tu meriți prețul unei regine, îmi șoptea el, și apoi plonjam înapoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ajuns acolo, într-un spital instalat în barăci, unde mă mâncau păduchii. Cineva mi-a explicat că, pentru a ajunge la țărmul oceanului, trebuia să străbat un deșert. M-am hotărât să încerc. Localnicii mă priveau lung, neîncrezători. Cum, fără cămilă? Mi-au dat totuși fructe. Apă. Un fierar mi-a făcut un cărucior cu care să-mi transport proviziile. Și am plecat. Auzisem o frază, „acolo unde există o voință, există un drum” și mi-o repetam mereu. Înaintam, trăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rezerva faimoasa lui eră a rațiunii. Ei bine, nu, să și-o țină Victor pentru el, îmi ziceam. Nu eram dispus să mă întorc în praful drumului din care mă ridicasem. Nu eram dispus câtuși de puțin. Chiar și unei cămile îi trebuie din când în când apă, nu poate trăi din nimic. Simțeam nevoia să ies afară, să sparg capul cuiva, Mopsului sau Arhivarului, să trântesc de podea farfuria din care mâncam, să trântesc uși sau să răcnesc cu sălbăticie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ale cărui cearșafuri nu se mai răsfățase nici nu-și mai trosnise oasele de peste zece ani țipenie de film străin, pe deasupra menajeriilor subterane ale înduioșătorului Circ de Stat, unde aceeași criză generală de valută preschimbase siluetele contorsionate ale tigrilor și cămilelor în mogâldețe, aducând izbitor a oi, câini sau pisici, clătinate dintr-o parte într-alta a arenei nu de strigătele metalice ale dresorilor cambrați în fireturi, ci de mormăiturile veștede ale unor ciobani încuiați la gură, negeluiți de oraș, nepreocupați
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
treisprezecea zi, ieri, scafarogul, atotștiutor, mă aștepta pe aeroportul din Mozambic. - Ofticat că te făcuse stăpânul lumii, încerca și el acuma săracul să se lipească măcar la un bacșiș. - Mă trage de-o mânecă lângă o pistă de antrenament a cămilelor. Așează, pe-o plajă pe care puteai să-ți prepari cafea la nisip, o teașcă, în care înghesuise halba, bidonașul cu bere și inelul, că venise cu ele, și mă-ntreabă: "Te legi cu jurământ să introduci inițialele mele în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din spate.) IF-ul își trase, cu un gest reflex, peruca deșteaptă, din păr uman, ce-o purtase ca pe-o căciuliță și îi gâdilase, tot timpul, una dintre urechi. Pe fotoliul din față, înfășat într-o husă păr de cămilă, se ghemui Fisente, nepotul preferat al lui Sucu Marcel, un lungan arătos și viclean de-și trăgea chiar și singur clapa, dacă nu avea cui, mustăcind sub pletele lungi, blonde și mutra de fecioară, de se gheruiau puștoaicele după el
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe lângă el, grăbindu-se spre scara rulantă, se opresc și Întorc capul mișcate de frumusețea vocii de tenor, de nota de tânjire fără speranță pe care o redă atât de bine. O femeie Îmbrăcată cu o haină din păr de cămilă se apleacă să pună câteva monede În cutie și tata Își scoate o pălărie invizibilă În fața ei. Aud vocea mamei, sunete ceva mai Înalte și furioase care străpung melodia tristă. —Te poate duce de nas una, două. —Ba nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vitală Însăși putea fi deturnată și reinvestită În unicul scop al morții. Ultima dată când am văzut-o a fost la petrecerea de la Edwin Morgan Forster, o sindrofie de catralioane de dolari cu temă arabă, cu nisip adevărat și o cămilă furioasă. Cu un turban pe cap care să-i ascundă smocurile de păr rămase, Jill m-a făcut să râd, ca de obicei. —Spintecă și dă foc, Kate, nu ți-ar veni să crezi cât de primitiv este tratamentul. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
umilință s-a născut dar adevărul? Și în fașe d-înjosire e-nfășat eternul rege? Din durerea unui secol, din martiriul lumi-ntrege Răsări o stea de pace, luminând lumea și cerul... Sarcini de-aur și de smirnă ei încarcă pe cămile Și pornesc în caravană după steaua plutitoare, Ce în aerul cel umed pare-o așchie din soare, Lunecând pe bolta-albastră la culcușu-eternei mile. Ș-atunci inima creștină ea vedea pustia-ntinsă Și pin ea plutind ca umbre Împărați din răsărit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în lume, Un învățat și cititor de zodii, Un vraciu prea înțelept cu mare nume. Cutreerat-au dânsul lumea toată, Orașe, țări din sfera depărtată, Pustiile Saharei, râul Gange, Și la izvorul Nilului odată. Acesta dar trecând odinioară Pe-a lui cămilă arida Sahară, Sub arșița cumplită de amiazăzi Ce sacă râuri, lacuri și isvoare, Vuind aude împrejuru-i vântul Samum, ce-n gură-ntuneca cuvântul, Și volburi de nisip rotind în aer Cu ceru-ntunecat uneau pământul. Prin volburi repezi și prin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lua droguri la greu. Nici vorbă, spuse Paula. În orice caz, nu după povestea cu supradoza. Nu știu ce-și injecta. (Privirea Îi rătăci pe deasupra acoperișurilor Însorite ale Estrellei de Mar.) Era o fată de viață. Odată a călărit o cămilă prin Plaza Iglesias, Înjurîndu-i pe taximetriști cu un tupeu de ziceai că-i vreo torera. Într-o seară, la Clubul Nautico, a pescuit un homar viu din bazinul restaurantului și i-a pus să ni-l aducă la masă. — L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ai virtuților din Mohamadan, ucenici și bătrâne cu treabă. Beau ceai cu azerii, de îndată ce se încheia rugăciunea, și știau să numească felurile de țesătură: cu ițe nomade - purpurii ca rugina -, cu fire luxoase, Bidjar ori gilimuri aspre, din păr de cămilă. Când voiau să prețăluiască un covor fără preț, îl chemau pe Omar să-l calce. Avea tălpile lungi și scobite ca niște luntre ce călătoreau fără vâsle. Păstra sub ele un ochi aparte, care se încuscrea cu urzeala și bătătura
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îndepărtate ale șacalilor. Un vânticel ușor îl silea pe Khâli să istorisească cu glas puternic - vocea lui era atât de liniștitoare, încât mă făcea să respir aromele Granadei mele natale, iar spusele lui erau atât de vrăjite, că până și cămila mea părea că înaintează în ritmul lor. Mi-ar fi plăcut să repet fiecare dintre vorbele lui, dar memoria mi-e limitată, iar elocința lipsită de suflu, astfel că multe dintre arabescurile poveștii sale nu vor mai apărea, vai! niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
barba mea mătăsoasă, nu mai avea acum de gând să se opună. Caravana pornise la drum în primele zile răcoroase ale toamnei, cu două sute de animale care duceau în spate oameni, merinde și daruri. Eram însoțiți de gărzi călărind pe cămile, care să ne apere de-a lungul călătoriei, și de călăreți pe cai, care aveau să facă la porțile Saharei cale-ntoarsă. Mai era nevoie de conducători de cămile și de călăuze experimentate, cât și de slugi în număr suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în spate oameni, merinde și daruri. Eram însoțiți de gărzi călărind pe cămile, care să ne apere de-a lungul călătoriei, și de călăreți pe cai, care aveau să facă la porțile Saharei cale-ntoarsă. Mai era nevoie de conducători de cămile și de călăuze experimentate, cât și de slugi în număr suficient de mare pentru ca solia să pară importantă în ochii gazdelor. Cortegiului oficial i se alăturaseră, după ce îi ceruseră voie unchiului meu, mai mulți neguțători cu mărfurile lor, înțelegând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
prea lungi după părerea mea. În ultimele zile, nu mai izbuteam nici să dorm, nici să citesc, nu mai respiram decât suflând din greu și cu pauze mari. Aveam nevoie să plec pe dată, să mă aburc pe cocoașa unei cămile, să mă las înghițit de imensitatea deșertului, unde oamenii, animalele, apa, nisipul și aurul au toate aceeași culoare, aceeași valoare, aceeași inutilitate de neînlocuit. Am descoperit foarte repede că poți fi la fel de bine înghițit de caravană. Când tovarășii de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că în acel loc, numit Teghaza, nu există nimic altceva decât mine din care se scoate sare. Aceasta este păstrată până ce o caravană vine s-o cumpere spre a o vinde la Tombuctu, care duce mereu lipsă de așa ceva. Fiecare cămilă poate căra până la patru blocuri de sare. Minerii din Teghaza nu au altă sursă de hrană decât ce primesc din Tombuctu, care e situat la o distanță de douăzeci de zile de drum, sau din alt oraș la fel de îndepărtat. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a întâmplat uneori ca o caravană întârziată să-i găsească pe unii dintre acei oameni morți de foame în colibele lor. Deșertul devine însă cu adevărat infernal dincolo de această localitate. Nu mai dai decât peste oase albite, de la oameni și cămile care au murit de sete, singurele animale vii care pot fi întâlnite din plin fiind șerpii. În porțiunea cea mai aridă a acestui deșert se află două morminte acoperite cu o piatră pe care sunt săpate inscripții. Se poate citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de seamă, respectat în toată țara negrilor. Are la dispoziție trei mii de călăreți și o sumedenie de soldați pedeștri înarmați cu arcuri și săgeți înmuiate în otravă. Când se deplasează dintr-un oraș într-altul, se urcă pe o cămilă, la fel ca oamenii curții sale, care sunt însoțiți și de cai ținuți în frâu de slugi înarmate. Dacă nimerește peste dușmani și e nevoit să se bată, prinții și soldații sar pe cai, în vreme ce slugile leagă picioarelor cămilelor. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o cămilă, la fel ca oamenii curții sale, care sunt însoțiți și de cai ținuți în frâu de slugi înarmate. Dacă nimerește peste dușmani și e nevoit să se bată, prinții și soldații sar pe cai, în vreme ce slugile leagă picioarelor cămilelor. Când principele obține o victorie, toată populația care s-a luptat împotriva lui e capturată și vândută, adulții la fel ca și copiii; de aceea se găsesc în casele din oraș, chiar dacă sunt modeste, un mare număr de sclavi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Nu mi-aș îngădui să judec după atâția ani. Totuși, nu pot ascunde faptul că întoarcerea a fost un chin pentru toată caravana, pentru că unchiul, încă din a șaptea zi, n-a mai fost în stare să stea pe spatele cămilei. Am fi putut face cale-ntoarsă, dar ne-a interzis acest lucru. Nu aveam altă soluție decât să-l așezăm pe o targă improvizată, pe care gărzile și slugile au cărat-o cu rândul. Și-a dat sufletul înainte ca noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
clipă porunca cea mai dreaptă și părerea cea mai cuminte, ca să-i scoți la liman. Va trebui să jertfești totul pentru ca această călătorie să se încheie cu demnitate. Am fost nevoit, de cum am ajuns la primele oaze, să înlocuiesc trei cămile bolnave, să reînnoiesc proviziile, să plătesc serviciile a două călăuze care urmau să ne părăsească la Segelmesse, să împart câțiva dirhami soldaților ca să le fac popasul mai plăcut și să-i potolesc până la popasul următor, să ofer câteva daruri mai-marilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]