2,573 matches
-
chiar există tigri și urși În Birmania. Toate capetele se Întoarseră spre el. —Glumești, zise Wendy. Heidi adăugă: —Scria În materialele adunate de Bibi. Era o Întreagă secțiune despre floră și faună. Moff Începu să enumere animalele: Un fel de căprioară mică, tapiri de mărimea maimuțelor, giboni și elefanți, desigur, o, și o specie de megalilieci, rinoceri și amestecul obișnuit de papagali și păuni, insecte urâte care mușcă, lipitori și mai urâte, cobre scuipătoare Încă și mai urâte, o specie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
oameni mai rari decît aurul curat, și mai scumpi decît aurul din Ofir. 13. Pentru aceasta voi clătina cerurile, și pămîntul se va zgudui din temelia lui, de mînia Domnului oștirilor, în ziua mîniei Lui aprinse. 14. Atunci, ca o căprioară speriată, ca o turmă fără păstor, fiecare se va întoarce la poporul său, fiecare va fugi în țara lui. 15. Toți cei ce vor fi prinși, vor fi străpunși, și toți cei ce vor fi apucați, vor cădea uciși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
încuviință. Apoi se ridică brusc și, din câțiva pași, ajunse la încărcătura de bagaje, pe care Kayuk o pusese pe jos, lângă animale; se aplecă să scotocească într-o traistă și scoase de acolo un mic săculeț din piele de căprioară. Se întoarse, cântărindu-l în palmă. - Uite, spuse, dându-i-l marcomanului. E praf de aur. Ține-l tu. Tovarășii săi schimbară o privire perplexă și se uitară apoi la conducătorul lor. Acesta ridică din umeri și, deschizând, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de stejar, acoperite de flori, călătoreau în care trase de boi, escortate de douăzeci de războinici de-ai lui Gundovek. Sebastianus fu surprins să o vadă pe Frediana pe cal și în haine bărbătești - cu o scurtă din piele de căprioară și pantaloni de in mulați, ce îi scoteau în evidență picioarele lungi; de fapt, ar fi putut fi luată și drept un tânăr paj puțin efeminat, dacă n-ar fi fost cascada de plete ce i se revărsa pe umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ori galopa în solitudine peste câmpuri unduitoare sub mângâierea vântului. în Turingia se îmbătase în fiecare zi și se culcase cu multe femei: tinere hune cu spinarea robustă și puternică, sclave germanice încă adolescente, ce tremurau la vederea sa precum căprioara înaintea lupului, slave înfloritoare, melancolice și liniștite, primite de la Utrigúr, care, deși bătrân și trecut, încă avea o slăbiciune pentru ele. Cu toate acestea, nu reușise să și-o scoată din minte. Pe ea o voia: pe ea și forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi pereții unei antice villa, cu siguranță distrusă de vreo incursiune nu foarte recentă a barbarilor, dacă nu chiar de bagauzi înșiși. Dintre ierburi apărea mozaicul pavajului, cu desene geometrice ori scene de vânătoare reprezentând pantere neverosimile pornite să urmărească căprioare în fugă. Mulți bagauzi care în mod clar așteptaseră în iarbă sau printre ruine, se ridicară în picioare la apariția noilor veniți și se strânseră în jurul lor plini de curiozitate. Mergând încet printre ei pe calul lui, Sebastianus îi cerceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-te! Hai să mergem, Fla... Numele i se stinse în gât. într-un foșnet violent de frunze, din spatele tufișului ieșise un bărbat uriaș, hirsut, incredibil de murdar și complet gol. Nu avea altceva pe el decât traista din piele de căprioară ce o purta pe după gât și niște sandale rudimentare. Cu mâna dreaptă ținea un soi de satâr brăzdat de sânge, iar cu stânga, aplecându-și puțin bustul, trăgea ceva, căutând să învingă rezistența rămurișului. în primul moment, la lumina felinarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui cei mai de încredere, se depărta și începea să hoinărească de la un bivuac la altul, întorcându-se cu o panglică, o brățară ori vreo altă podoabă măruntă, pe care le punea apoi într-o traistă veche din piele de căprioară primită de la Mandzuk, de care nu se despărțea niciodată. Din când în când dispărea, chiar și pentru o după-amiază întreagă, pentru a apărea din nou constant atunci când mingan-ul își instala tabăra. Balamber, care nu se ocupa deloc de ea în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a lupta nu fusese încă pusă la încercare. Nimeni din cei prezenți nu stătea pe vreunul dintre puținele scaune disponibile, iar asta și fiindcă de acolo le-ar fi fost greu să observe cu atenție marea hartă din piele de căprioară pe care, în diferite culori, adjutanții lui Magister militum desenaseră sumar, după indicațiile cercetașilor, principalele repere topografice ale regiunii, delimitată la apus de cursul râului Aubis iar la răsărit, de acela mai șerpuit al Marnei. în mijlocul generalilor, al regilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sat și intră, în sfârșit, pe podul de peste Saône. Balamber, sfârșit, căzuse într-un soi de leșin. în fața ochilor săi alergau imaginea unei yurta sub ninsoare și a unei femei delicate și frumoase, îmbrăcate într-o tunică din piele de căprioară, care îi vorbea ușor pe când întețea focul. Se văzu apoi galopând prin câmpie: o mare de iarbă, unduitoare sub mângâierea aspră a vântului. în tot acest timp, Go-Bindan îi ținu strâns mâna și, când el își veni în simțiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
până-n mai. Nu avea nici un rost să-ți închipui cel mai groaznic scenariu posibil. Zach a văzut campingul. În iulie, acesta era ticsit de lume, în dimineața asta, în parcare nu era decât un singur SUV. Doi bărbați legau o căprioară de grila din față a unui jeep, în timp ce un al treilea întreținea focul cu tranșe generoase de combustibil lichid. Vânătorii îmbrăcați în pulovere și veste portocaliu deschis au venit lângă remorcă să caște gura. Arată ca un sicriu, a decis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sălbăticiuni ? l-a întrebat Mary și Alice i-a auzit tremurul din voce. Lui Mary i se făcuse pielea de găină pe brațe cu toate că vânticelul care bătea era cald. Drew s-a întors către Mary. Aproape întotdeauna vedem câte-o căprioară sau vreun elan, lupi și urși dacă avem noroc. Rareori, Cal Shroeder iese și el din scobitura lui. Oamenii sunt cele mai sălbatice creaturi din câte există în canion. Charlie a prins viață. Da ? Există o cărare în Black Canyon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Pearl, a spus Zach. Andy a început să plângă. Pearl i-a adus un pahar cu lapte, un lux pe care și-l permiteau datorită caprei. Caprele pe care Ellis li le dăduse în vremea când Zach zăcuse, ca o căprioară surprinsă în lumina farurilor. Pearl a tocat măcrișul și-a pregătit un sos de salată din ulei de migdale făcut în casă și oțet de mere. A așteptat până când Andy s-a culcat de după-amiază și-abia atunci s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sparte Luna varsă raze tulburi peste pomii din livezi Plânge-ncet jarul din sobă și se roagă în genunchi E împovărat de gânduri, trăiri strânse în mănunchi Spectrul zilei somnoroase își dă ultima suflare Precum e rănit nedrept puiul unei căprioare Tristețea genei sumbre mărunt strălucitoare Colierul sfânt de lacrimi rebele și amare Lumina scânteindă în ochii tăi albaștri Mi-aduc aminte toate cum suntem numai noi Cei tineri, cei sălbatici, războinici și vioi Și iată că acum, din nou mi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
putregai, cazi în toamna mea năucă, n-am un cuțit să te tai și să-ți fac pe veci de ducă. duminică, 16 septembrie 2012 oceane de frunze, oceane de vemuri vie îmi e pădurea încă, sub toamna asta blestemată, căprioarele încă mai fug pe coline, aramă bătură-n amurg e glasul frunzei pe cărări fără șir, izvoare răzlețite din munți cu umbre fugare de cerbi, curg prin mine. doine de dor în fluiere de soc, iarba, pământul, cerul sunt sângele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
urmat calea, libere. O cutie de chibrituri de la o cafenea pe unde trecea arareori... Oare ce interese Îl minau Întracolo?... Desenul de pe etichetă? Ce ridicol... Dar numărul de telefon? Da, posibil... Poate se găsește pe la Camelia vreo fetișcană ca o căprioară, care poartă pe ea anunțul „Angajăm paznic” și cei mai În vîrstă se extaziază cînd o văd. Oare e ea În stare să-i stîrnească În continuare interesul prefăcîndu-se că mușcă din momeala pe care el a aruncat-o prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
departe. Precum o floare care se veștejește, filmată cadru cu cadru, ochii i se duseră În fundul capului pe cînd o priveam atent, nările Îi fremătară și pînă și culoarea pielii ei moi Își pierdu din strălucire - ca o piele de căprioară veche. Începeam să am remușcări pentru ceea ce spusesem. Au dreptul la omucidere numai călăii și soldații pe cîmpul de luptă. Un doctor n-are voie să provoace eutanasie oricît de mult l-ar sîcÎi un pacient. Ceasul de pe perete mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
colegii americani care își puneau dimineața caseta video cu exercițiile de aerobic și se căzneau pe covoraș să le imite, câteva mașini de-ți rupeau fața, o seră, camerele care nu se încuiau, că de, era transparență de mănăstire, două căprioare, un nene care păzea codrul învecinat și m-a amenințat că trage: „No mam’am, this is private property!”. La chestia asta am rămas crucită. Cum adică să nu intri în orice codru, pe orice plajă, pe orice munte? Habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
kitsch, după gusturile noastre. M-am lipit de acea vitrină, ca de un țărm, așteptând să aud un semn de viață. Ei bine, Mircea, la sfârșitul acelei prime săptămâni americane, după ce am înjurat zilnic sub cedru America lor cu codri, căprioare și maici, întrebându-ne de ce Dumnezeu nu suntem la Agapia, de ce a trebuit să trecem Oceanu’, mai excitate ca niște puberi ca să lucrăm 12 ore pe zi Philosophy for Children într-o rezervație, ca zimbrii de la Hațeg, un coleg canadian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
canapea scăpată ca prin miracol, colo un colțar aruncat, fierul forjat al unei lămpi cu mai multe brațe, și alte rămășițe din ordinea, dezordinea dinainte. De acestea mă agăț și-mi remobilez memoria; caut să refac din fragmente de case, căprioara sau mamutul care au dispărut. Dar ce să mai refaci când n-a mai rămas nimic? S-aude vântul pustiitor din întinsul stepei lui Gogol, se aud serile de la Dikanka măturate de un crivăț necunoscut venit nu din geografie... Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cornul la gură și chemă de două ori, iar pădurea tresări până în depărtări, hăuind. Dintrodată, când nici nu se așteptau, când stăteau numai cu urechile ațintite la bătaia răsunătoare a cânilor, scurt, din tufe dese, cu foșnet iute, răsări o căprioară cenușie, pe picioarele-i subțiri și sprintene. Ca o săgeată trecu pe lângă boier, la cinci pași. Pădurarul tresări. Cuconu Grigoriță se smuci în sus ca trezit cu spaimă într-o visare; puse pușca la ochi cu repeziciune, și slobozi două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o săgeată trecu pe lângă boier, la cinci pași. Pădurarul tresări. Cuconu Grigoriță se smuci în sus ca trezit cu spaimă într-o visare; puse pușca la ochi cu repeziciune, și slobozi două focuri unul după altul. Prin fumul risipit văzu căprioara în fuga-i de vânt în lungul poienii. Înghiți de două ori, frânse pușca cu mânile tremurătoare, și o încărcă iar. Dar prin fumul care se trăgea lin la o parte, pădurarul sta cu arma la ochi. —Trage! strigă cuconu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Cânii veneau chefnind. Pădurarul puse iar cornul la gură. —Cum dracu? șopti cu ciudă boierul și-și privi de aproape pușca. Tăcerea se întinsese. Bătaia cânilor un răstimp lung nu se mai auzi. Iar printre tufe dese, prin luminișuri scurte, căprioara fugea alungată de spaimă, se depărta spre pârău. O clipă se opri tremurând, ca și cum ar fi fost înaintea unei prăpăstii. Apoi, încetinindu-și fuga, își făcu loc printre frunzișuri în albia apei. Cu cele două picioare de dinainte în unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Își ridicară iar ochii. În undele limpezite, apoi, deodată căzu o picătură de sânge. Piciorul de dinainte, din stânga, se zgârci ușurel și prinse a tremura. De la umăr, se prelingea sânge. Acuma picătură după picătură cădea mai des, tulburând apa pârăului. Căprioara își plecă domol capul, ca și cum voia să-și privească în oglinda aburită jumătatea de dinainte a trupului, în mișcare de oprire. Apoi avu parcă un gemăt ușurel și-și întoarse botișorul negru spre pata de sânge. Sta așa. Din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apei. Se lăsă pe covorul moale. Din vreme în vreme își întorcea capul spre rana care sângera. Dar pe drumul pe care venise ea, deodată răzbătu un țap spăriat, cu cornițele înălțate. Lângă ea, se opri, întinse capul, o mirosi. Căprioara mugi încet, abia auzit, parcă spunea ceva, și ridică botul uscat spre căprior. Cornul tresări în urmă prin bolți răsunătoare; țapul se scutură, sări sprinten peste pârău și dispăru în desișuri. Ca și cum i-ar fi venit o înfiorare de spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]