1,434 matches
-
Asta. Asta. — Serg... Domnule Robertson... aud o voce lângă mine. Ea pare... are un zâmbet larg pe față. Are păr frumos și dinții ei sunt atât de albi. Poartă blugi și o helancă bej sub o jachetă de piele cu căptușeala maro. Are ochii plini de tristețe. Cine e? Sunt amețit și prostit din cauza lipsei de somn și toate vocile alea din capul meu zbiară să le dau atenție... să le recunosc... Tot ce pot spune e: — Ce-ați mai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
însemna că venise în contact cu cerneala pentru luat amprentele înainte de ziua aceea. Am bănuit că furase o foaie pentru amprente goală și o tipărise acasă cu amprentele lui Erick Weir. Folosise ceara aceea adezivă pentru a o ascunde în căptușeala hainei încă de seara: noi căutam arme și chei, nu bucăți de carton, așa că, după ce i s-au luat amprentele, a distras atenția tehnicianului și a schimbat foile între ele. Probabil a aruncat foaia cea nouă sau a scăpat cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
județului, i-o trimisese. Scrisoarea este găsită de către Cetățeanul turmentat, căruia i-o fură însă Cațavencu, un politician abil, folosind-o ca mijloc de șantaj electoral. Dar și Cațavencu pierde la rândul lui scrisoarea pe care și-o pusese în căptușeala pălăriei și aceasta ajunge iarăși la destinatar. Acest periplu al scrisorii pierdute dă titlul piesei, antrenând totodată întreaga acțiune a ei. 1.3. DEZVOLTAREA UNUI MOTIV Pentru a nu limita activitatea pentru dezvoltarea exprimării elevilor la simpla reproducere a textelor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fund, cu o singură fereastră, și aceea oblonită. Din tavan atârna lampa cu abajur de porțelan. Patul era așternut. Aici și-a petrecut Apostol copilăria, până ce a trecut în Năsăud. Aici fusese pătuceanul lui, unde-i acuma o sofa cu căptușeala roasă la colțuri, și aici zicea cu glas tare rugăciuni fierbinți, dimineața și seara, în genunchi, cu ochii la icoana cea veche din perete, deasupra patului, privind lacom pe bunul Dumnezeu, care șade pe nouri albi, pe tron de aur
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Nu mi-e frig, nășică, mi-e bine cu scufia dumitale pe cap!“. Remarca o flatase pe bătrână, fiindcă scufia cu pricina, galbenă ca aurul și pe care o observai de departe, ea i-o făcuse, din catifea și cu căptușeală din blană de iepure, dăruindu-i-o când împlinise șapte ani. Belle de jour își strânsese cordonul de la haină, își pusese mănușile și apoi dispăruse iute țopăind. Amărăciunea te ucide. Foarte repede. La fel și vinovăția, pe cei care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cred că e timpul, nu-i așa? mai spuse, bătând din palme. Eu și Charles avem ceva minunat să vă spunem tuturor. S-a ridicat de la masă. Fără să vreau, m-am gândit că rochia ei trebuie să fi avut căptușeală; nu se vedea nimic indecent prin ea, chiar dacă stătea în lumină. Ne vom căsători, exclamă ea. Nu e o veste minunată? Și-a întins mâna peste masă către Charles, care s-a ridicat să o prindă, părând și mai jenat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a ajutat mult să-l recunosc. Și apoi, o combinație perfectă de timp și spațiu. Oare, În anumite privințe, așa-zisul frate nu semăna mult cu ea? GÎtul subțire și lat În spate. Poate și din cauza croielii paltonului sau a căptușelii. Vocea Îi era Învăluită de parcă scotea sunetele prin corzi vocale Îmbrăcate În lînă. Pielea măslinie sugera agerime. Nu se putea spune că nu există oarecare asemănare; de fapt, oricine aduce, Într-un fel sau altul, cu semenul său. ZÎmbetul nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
toalete, dușuri („apă caldă din belșug, o să vedeți“). Barnes le prezenta mândru facilitățile, de parcă ar fi făcut reclamă unui hotel. Spațiile de locuit erau izolate foarte riguros. Pe podea erau așternute covoare, iar tavanele erau acoperite În Întregime cu o căptușeală moale, care făcea ca interiorul să pară o canapea matlasată. Dar, În ciuda culorilor vii și a decorațiunilor Îngrijite, lui Norman locul i se păru prea strâmt și Întunecos. Hublourile erau meschine și nu dezvăluiau decât Întunericul de afară. În locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
făcea ca interiorul să pară o canapea matlasată. Dar, În ciuda culorilor vii și a decorațiunilor Îngrijite, lui Norman locul i se păru prea strâmt și Întunecos. Hublourile erau meschine și nu dezvăluiau decât Întunericul de afară. În locurile neacoperite de căptușeală, se iveau buloane masive prinse În pereții masivi de oțel; asta ca să nu uite unde se aflau. Se simțeau ca Într-un uriaș plămân metalic, senzație nu prea departe de adevăr. Aplecându-se, traversară printr-o deschidere a peretelui despărțitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
umplut cu apă? — Sper că n-ai de gând să zbori cu ventuza asta, râse Ted. — Nu, nu. — Ce-i cu huruitul ăsta? Norman avu un moment de panică simțind cum fotoliul Îi Învăluie Întreg corpul, strângândui umerii și șoldurile. Căptușeala din piele Îi Înconjură capul, acoperindu-i urechile, apoi fruntea. Se cufundă tot mai adânc, dispărând În fotoliul care parcă Îl Înghițise. — Dumnezeule!... Apoi fotoliul avu o mișcare bruscă, aducându-l pe Norman lângă consola de control. Huruitul se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe unul din ele. Scaunul alunecă Înapoi și se deschise ca o scoică, eliberându-l. Norman se ridică și privi În spate la urma lăsată de corpul său, care dispărea pe măsură ce fotoliul revenea la forma inițială. Harry Împunse cu degetul căptușeala de piele și auzi gâlgâitul. — E umplut cu apă. — E perfect justificat, spuse Barnes. Apa nu e compresibilă, Într-un scaun ca ăsta poți suporta forțe gravitaționale imense. — Și nava Însăși a fost concepută pentru a rezista la solicitări uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mult mai curios să afle gustul prăjiturii, așa că privi În jos. Prăjitura nu mai era acolo: rămăseseră doar câteva firimituri. „Ce obosit pot să fiu“, Își zise el. Își Întinse picioarele pe măsuța de cafea și-și sprijini capul de căptușeala răcoroasă a peretelui. Probabil că-l furase somnul o vreme, căci se trezi complet dezorientat, pe Întuneric. Se ridică și imediat luminile se aprinseră. Își dădu seama că rămăsese În sala de mese. Barnes Îl prevenise despre adaptarea habitatului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
situație reală, sub apă... — Da, dar trebuie să fi fost testată. — Da, și la toate testele au izbucnit incendii În interiorul habitatului. O altă pauză, pentru reflecție. În cele din urmă, Norman rupse tăcerea. — Incendii grave? — Incendiile tindeau să ardă izolația, căptușeala pereților. — Așadar, incendiile distrug izolația! — Am muri În câteva minute din cauza pierderilor de căldură. Beth interveni: — Cât de grav poate fi un incendiu? Focul are nevoie de oxigen, iar noi aici nu avem decât doi la sută oxigen. — E-adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
roșie furioasă contura ușa peretelui despărțitor ce dădea În cilindrul E. Tina apucă un stingător și pătrunse pe ușă, cu Norman imediat după ea. La Început avu impresia că Întreg cilindrul fusese cuprins de flăcări. Limbi de foc sălbatice topeau căptușeala pereților; nori groși de fum se agitau Înspre tavan. Căldura era aproape palpabilă. Tina agita stingătorul, pulverizând În jur spuma albă. În lumina incendiului, Norman văzu un alt stingător și puse mâna pe el, dar metalul frigea și Îl scăpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Știe oare calmarul ce s-a Întâmplat? Că i-am scăpat, adică?“ Norman se uită În jurul său disperat. „O armă. O armă. Ăsta e habitatul Marinei. Trebuie să fie pe undeva o armă.“ Tentaculele rupseră salteaua și bucăți albe de căptușeală căzură jos, În cilindru. Eliberate din strânsoare, căzură apoi și bucățile mari din saltea. Apoi tentaculele Începură să șerpuiască din nou prin habitat. Căutau. „Știe“, Își spuse Norman. „Știe că am scăpat și că mă aflu pe undeva pe-aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de trecere ce ducea În sufrageria cu peretele fisurat. Se cațără rapid. Trebuia să găsească gaz, niște rezervoare, ceva. În sufragerie era beznă, cu excepția luminii reflectate a proiectoarelor, filtrată prin fisura din perete. În apă pluteau perne și bucăți de căptușeală. Ceva Îl atinse și văzu o față acoperită de șuvițe de păr; când părul se mișcă, observă că o parte a feței lipsea, fiind tăiată Într-un mod grotesc. Tina. Norman se Înfioră și Împinse cadavrul Într-o parte. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
bine cunoscuta faimă de excentric. Era tipul incorigibil care răstoarnă tava chelnerului, acoperindu-se adeseori ba de Kümmel, ba de brânză rasă. E tipică, dar apocrifă, anecdota cum că ar fi băgat brațul drept În mâneca stângă a pardesiului cu căptușeală ecosez pe care baronul Engelhart se chinuia să și-l Încheie pe scara Hotelului Gibbon; dar nimeni n-a negat faptul că l-a pus pe fugă pe năvalnicul aristocrat, amenințându-l groaznic cu un uriaș Smith Wesson din ciocolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cum ar fi manșetă, ñll, nocomoco și jabuned. Să-i dăm Înainte cu precauție. Manșetă, care ne-ar veni (?) din manș și etă, Înseamnă În dicționar: „Parte a mânecii aflată mai aproape de Încheietura mâinii, mai ales În partea interioară sau căptușeală.“ Ginzberg nu se Împacă cu lucrul acesta. În carnețelul În care a scris cu mâna lui propune: „Manșetă denotă, În versul meu, emoția melodiei pe care noi am ascultat-o o singură dată, am uitat-o și o recuperăm odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
VItc "VI" Iată că, într-o zi, unul din slujitorii credincioși ai sultanei-doamne a găsit, din întâmplare, pe calea de la Scutari, în Anatolia, un călăreț de olac ucis și jefuit de lotri. Îi lipseau calul, armele și banii; însă în căptușeala hainei îi rămăsese o carte pe care slujitorul a adus-o stăpânei sale. Călărețul ucis părea a fi un trimes tainic și acea carte cuprindea poate vești în legătură cu treburile împărăției. Doamna Roxelana a chemat pe doi din icioglanii săi caligrafi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
una Michi. Sau Vichi. Acum sunt în tren. E prea cald, locul meu e chiar lângă aeroterma principală din vagon. Simt umezeală la subraț, mă irit iar, că deodorantele sunt ineficace în cazul meu și mă îngrijorează efectul acidității asupra căptușelii sacoului. Scot haina cu privirea țintă la cracii femeii din fața mea. E destul de tânără, dar cu obrazul uscat și pielea albicioasă. Are și câteva urme pe nas de la niște piercinguri vechi. Părul scurt, țepos și oxigenat. E prea slabă și-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dacă nu purta uniforma. Negrul auster fusese Înlocuit de o pereche de blugi și un tricou roșu, iar părul șaten creț Îi cădea liber pe umeri. Înjură și și-l prinse În timp ce se chinuia să Îmbrace o jachetă groasă cu căptușeală. Măcar unul dintre ei avea să fie Îmbrăcat de iarnă. Logan era Încă În costumul de serviciu. El nu se schimba niciodată la secție. Dat fiind că locuia la două minute de mers pe jos, nu avea sens. Watson li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
restaurant. S-au fotografiat - opt cadre - Într-un studio cu developare rapidă. Kerry a insistat să-și grupeze prietenii ca pe o echipă studențească de fotbal, apoi ca pe membrii unei bande dure din East Side, cu vestoanele Întoarse cu căptușeala În afară și el Însuși șezând În centru, pe o lună de carton presat. Probabil că fotograful le mai deține și acum - În orice caz, ei n-au ridicat niciodată pozele. Vremea era perfectă, așa că au dormit din nou sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
valetul său - reprezentându-l pe erou din spate - 7.500 franci; - „apogeul” licitației: una din cele patru pălării de castor comandate anual de Napoleon negustorului Poupart și dăruită șambelanului său (deoarece pălăria căzuse în mare, deformându-se și pierzându-și căptușeala de mătase) - 140.000 franci, după o luptă strânsă între „coniacul Courvoisier” și „șampania Moët-Chandon”, ale cărei pivnițe au fost vizitate de împărat la 27 iulie 1807. Dintre toate proiectele pentru anul ’70 - zboruri peste zboruri și la mijloc alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să atingă soneria, curățându-și tălpile pantofilor pe preș, ca să nu aducă noroi În apartament. Și iată că În toiul acestui meci de fotbal fără minge ușa se deschise și Ted Îl ajută să se extragă din paltonul pe care căptușeala ruptă a mânecii Îl transformase Într-o adevărată capcană. Fima spuse: Ce vreme groaznică! Ted Întrebă dacă ploua din nou. Deși ploaia se oprise Încă dinainte ca Fima să plece de la clinică, răspunse cu patos: —Încă ce ploaie! Potop, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În care Fima simți un fel de tristețe: —Uite, Fima, nu e treaba mea, dar cred că ți-ar trebui o mică vacanță. Nu ești În cea mai bună formă. Ce să-i transmit Yaelei? Fima băgă brațul stâng În căptușeala ruptă a paltonului și se Întrebă de ce se transformase mâneca Într-o fundătură. Își ieși din fire, de parcă Ted ar fi fost vinovat că i se rupsese căptușeala și șuieră: — Nu-i transmite nimic. N-am ce să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]