5,129 matches
-
2014 Toate Articolele Autorului FARMECUL DE NEDESCRIS AL ȘTIINȚEI Cu multă grație, pricepere și entuziasm, domnul Arcibald Urziceanu executa înviorarea de dimineață, stimulat fiind de cei doi prieteni ai săi Trică și Angheluș, agenți de pază și ordine care-i cărau, cu generozitatea specifică profesiei, o ploaie de bastoane, pe unde nimereau și ei. Minunata și atât de fructuoasa lor colaborare nu ar fi putut avea loc în urmă cu ceva timp, datorită în primul rând lumilor paralele în care evoluau
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367829_a_369158]
-
Toate Articolele Autorului LĂUTARII DIAVOLULUI La răscruci la Hanul Bron șoptește vântul o poveste zuitată de bătrânul Hron’, de-o nuntă cum nu este... ...În decembre nins spre seară, în Șimand căzu-un strein ciudat... săcui cu guldeni pe-umeri căra; la făgădău la Velj intra deodat’. În jur oameni de vită bună se-ospătau și beau vin pe-alese; lăutarii le cântau în struna, tinere nurlii serveau la mese. Goscul diblașilor le zise drept, sunând galbenii în mână: - Să cântați
BALADA MUZICANȚII DIAVOLULUI de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367996_a_369325]
-
sute de ani în urmă, păstrând firește proporțiile și potențialul și nivelul de amenințare al „dușmanului”. Azi „ruinele”, rămășițele fostelor ziduri sunt acoperite în cea mare parte cu mușchi, pietrele mari pe o arie extinsă nu sunt sparte și nici cărate spre a fi folosite pentru nevoile de construcții din zonă, fundații pentru case particulare, garduri din piatră, stâlpi la porți sau altceva. Nu sunt nici înlăturate pentru a degaja terenul și a-l readuce în circuitul agricol sau utilitar de
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
late de fier beton, înconjurat de o parte si de alta de pini înalți, pomi cu fructe pădurețe, palmieri și tufe de cactuși pe care parcă îl apără, un pod pe sub care sau pe care treceau odată convoaiele cu căruțe, cărând tot avutul bieților drumeți în căutarea unui alt destin și-a unui alt loc sub soare. Podul rămâne mărturie a unei istorii care s-a scris chinuit și din mers și de care americanii sunt mândri fără îndoială. Mai la
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
te va iubi pe tine. (Arthur Rubinstein) În dimineața următoare, la ora stabilită pentru plecarea pe mare, am parcat mașina sub salcia de pe faleză, din fața bufetului Semiramis, ca de obicei, pentru a o feri de canicula zilei și mi-am cărat grăbit bagajul la barcă. O parte dintre colegii de pescuit își trăseseră bărcile la apă până la sosirea mea și așteptau să apară toți proprietarii de bărci, dornici de-a merge la pescuit pe mare. Lansarea la apă a bărcilor se
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
o balerină pe poante, într-un dans languros. În altă zi poate, valurile ne vor ține la mal și nu vom putea ieși cu barca în larg. Dar, dacă totuși cineva se încumeta, valurile, grupate câte trei, nervoase și tulburi, cărând algele verzi din larg, vor arunca zeci de litri de apă în barca temerarului ce îndrăznea să se despartă de mal. Atunci. ud până la piele, el va renunța și își va amâna plecarea pentru a doua zi, sperând că în
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
un bandaj elastic. Nu e de joacă!... Prin fața noastră tocmai trecea o tânără pereche, împrăștiind în jur vocea unei cântărețe revărsată dintr-un casetofon voluminos cât un geamantan. Boys, boys, boys urlau difuzoarele în vibrație maximă. El, un ins slăbănog, căra aparatul făcând un efort aproape supraomenesc, judecând după grimasa feței și transpirația care-i inundase trupul. Ea lingea impasibilă dintr-un cornet de înghețată. Cei întinși la soare se ridicau în capul oaselor cu mâna streașină la ochi ca să-i
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
situația fetei, exprimându-și consternarea și dezamăgirea cu privire la indolența lor. − Am stat și v-am urmărit cât de “profesioniști” sunteți, vă lipsește până și ultimul strop de omenie din voi! Ați văzut pe biata mamă cât de greu și-a cărat fata până la mașină, dar n-ați dat o mână de ajutor! Ce sunteți voi? Călăi? E păcat de aceste uniforme frumoase pe care le purtați, din banii noștri, ai proștilor care vă plătim și salariile. Voi nu meritați nici aceste
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366854_a_368183]
-
oferă iubirea inimii, iar atunci când a fost vorba să contribuie cu o fărâmă la susținerea muncii de clădire a cărții aceateia din cărămizile interviurilor, reportajelor, eseurilor, a făcut-o cu îndemnul și cu darea de mână, pentru ca roatele vehicolului ce cară la deal povara lor de vreo trei ani, spre a se alcătui în conținut fizic ființa livrească în care bat peste patru sute de inimi de artiști, să se învârtă când începeau a ședea în nemișcare! Nu pe absolut toți protagoniștii
MARIA BURCĂ. BUNĂTATEA, OMENIE LA CULMEA EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366881_a_368210]
-
să ajungă în Indii mergând spre vest , pe apă. Toți savanții știu că Pământul e rotund, dar nimeni nu crede că propunerea lui Columb e fezabilă și asta din două motive întemeiate: primul, nu există niciun vapor care să poată căra mâncarea și apa necesară parcurgerii distanței dintre Europa și Japonia; al doilea, nu există vânt pe direcția est-vest de care să te folosești, să-l captezi în pânze ca să prinzi viteza - sau stai pe loc, sau vâslești cu un vânt
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367497_a_368826]
-
asta creea suspiciuni cu privire la explicațiile lui Gogu. Și, cum nu prea bătea casa cu masa, au început să se facă săpături de... specialitate.(?!) Un agent mai experimentat al comunității - Marioara lu’ Penetratu’, s-a infiltrat pe lângă Bibilica și i-a cărat băutură câteva zile, ca să câștige încrederea țintei. După care, la o discuție particulară, dezinhibată din belșug cu serul adevărului preparat din struguri, Marioara a întrebat-o pe Bibilica despre tărășenia cu fratele ei, cu care, vezi Doamne, ar semăna Corcodușe
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
post și gândindu-mă: „ Ce figuri?! Doamne, ce figuri!” ACCIDENTUL Într-o dimineață mă pomenesc că intră în biroul meu nea Ilie (zis Lișcă) al lui Pecingine . Era un bătrânel simpatic, gârbovit de cei 93 de ani pe care îi căra în spinare, care avea o barbă lungă și albă ca patriarhii biblici. Era hâtru la vorbă și înțelept: la două, trei vorbe te atingea cu un proverb sau cu o zicătoare. Altfel era om gospodar, care muncea încă la vârsta
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
tot timpul. Nu eram de acord cu venirea repetată a tatălui meu. Mi-am făcut bagajele și-am plecat la gară unde mi-am întâlnit colegele de cameră. Primele noastre impresii au fost cele legate de mâncarea pe care o căram cu noi parcă să ne ajungă până la vacanța de vară pentru că nu știam dacă de Paști pedagoga ne va da drumul acasă. Nimeni nu pleca doar pentru 2 zile la un drum de-o zi cu trenul. În tren era
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
ajutor. ─ Sari pe geam, hai odată! răcnea Bălășoiu. Apare un băiat în spatele ei, o apucă de umeri. Amândoi s-au aruncat în gol. Ajunși la pământ fata țipa și mai rău. Mi-am rupt piciorul, piciorul meuuuu! Salvarea a tot cărat la ei. Ce zi ! Am luat o coală de hârtie și-am scris pe întuneric, cuvinte ce-mi dădeau pe afară și nu mă lăsau să dorm: am greșit ritmul dar ajung să trec peste pragul de sus al indiferenței
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
încercat să-l angajeze ziler pe șantierul unde el era șef de tură. A fost acel gen de încercare numită disperată, dar la care a renunțat imediat de frică să nu intre în alte belele. E drept, că-i mai căra pumni sau picioare împiedicatului, însă de spaimă să nu cadă acesta în groapa cu var, s-a hotărât, după numai două zile, să-l gonească de pe șantier dăruindu-i cu generozitate un set de înjurături cum numai un șantierist adevărat
UN TATĂ VIZIONAR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367068_a_368397]
-
munte, servieta s-a udat, iar copila ca să o usuce, a așezat-o lângă sobă. Pielea de porc s-a încrețit nemaiputând fi utilizată ca ghiozdan, așa că Vasile s-a gândit să nu o arunce, ci să o folosească la cărat pachetul și sufertașul cu mâncare. De obicei, Vasile, când ajungea acasă, o arunca pe o firidă din tindă, apoi aștepta să i se pună masa și să se culce. Alteori, venind băut de la birt, mai avea chef de hârjoneală și
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
Înainte, aveam o busolă foarte utilă pe ceață, însă am pierdut-o pe fundul mării, alături de mai multe scule căzute în apă, din neatenție, pe o mare agitată. “Poate voi reuși să-mi cumpăr alta, cândva...”, mă gândeam. Mi-am cărat grăbit bagajul la mașină și am plecat spre casă. Acolo, am ales și împărțit peștele pe sortimente, cel mic pentru pisicile care mă așteptau cu nerăbdare, celălalt în pungi de două kilograme, pentru comercializare. Hanusul l-am pus separat, fiind
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
puiul de lebădă, prins în strânsoarea nemiloasă a gheții, cum dădea din aripi din ce în ce mai slab, își dădu seama de situație. Știa că apa este mică, însă nămolul adânc. Lăsă șuba jos și fugi repede spre clădirea bufetului, de unde începu să care pe mal blaturile meselor folosite vara la servirea clienților. Așeză un blat pe gheață, apoi păși pe el, montând altul în continuare, până când ajunse la puiul de lebădă. Gheața se spărgea sub greutatea omului, dar blatul de masă nu se
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
nădit. În acest timp, mi-am sortat sculele de pescuit la baltă. Încă era prea devreme de plecat. Trebuia să fiu în jur de ora șase pe baltă, să-mi ocup locul unde nădeam și pescuiam de obicei. Mi-am cărat sculele la mașină și am pornit fără grabă spre baltă. În zece minute eram pe malul lacului. Era o zi destul de mohorâtă și umedă, dar pe malul lacului erau mulți pescari. Am avut noroc că nimeni nu se așezase pe
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
pământescului): O, bătrîn sufletul meu / Rătăcit pe-a vieții cale, / Mai amar decît amarul / Mărilor pline de jale // [...] / Mai pustiu decît pustia / Pustnicilor din nelume. Bucuriile fac mariaj cu suferința - care domină, în acest registru, poemele (Iubire nu, o, nu cari să nu doară... Nici bucurie, nu făr' de tristețe) și lecția se însușește temeinic pentru că e propusă antimetatetic (altă formă de mise en relief): Tremurat crîmpei de cer / Care vine să mă-nvețe / Că tristețea e iubire / Și iubirea e
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
Manuscris > Amintiri > PRADISUL PIERDUT Autor: Mariana Petrache Publicat în: Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Mi-a venit în minte o întâmplare de acum treisprezece sau paisprezece ani când o țigancă care tot venea la cerșit căra într-o față de masă, legată peste umăr, o fetiță de câteva luni. Era murdară pe față, doar ochii îi străluceau ca două smaralde. Nu am rezistat să nu o iau în brațe și am spălat-o , era atât de frumoasă
PRADISUL PIERDUT de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368621_a_369950]
-
nu-mi dau fata nimănui că mi-e dragă...” Fiica mea avea cam 12 ani era geloasă și îmi spunea că am înnebunit să iau fata aia murdară în casă... Țiganca venea mereu de la o distanță mai mare, cu trenul, cărând fetița cu ea. După un timp a venit singură, era din nou însărcinată, cu alt bărbat.... Am certat-o... dar pe cine?! Atâta știa, atâta pricepea...lipsa educației. Când a crescut fetița iar o căra după ea, toată murdară, frumoasă
PRADISUL PIERDUT de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368621_a_369950]
-
amintești de cele ce ți s-au intamplat, cred ca se vor da la fund un timp, dându-ți răgazul necesar să te pui la adăpost. - Da, ai dreptate. O sun chiar acum. - Ciao Deșire! Ne auzim în curând! - Ciao căra! Maria Carla a plecat și Deșire a rămas să-și înfrunte de una singură temerile și demonii care încercau să-i tulbure mintea și sufletul. Era foarte hotărâtă și motivată de o ură aprigă, să nu se lase distrusă de
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
fiica pitrarului Ilie Șalaru de la Deleni, cumva un meșter artist ce-ți părea că însuflețește piatra. Era o mirare a ta și a rămas! Ți-a descifrat în copilărie taine din prefacerea pietrei? Ce folosință dădea din daltă stanelor brute cărate din carieră? M-am ridicat „copăcel” Și tata mă lua cu el, Mergeam cu tata Ilie Sus în deal la chetrărie, Să aleagă chiatră bună Pentru colaci de fântână. Și cioplea, dragul meu tată Roți de mori și cruci de
MARIA ŞALARU. CÂNTECUL CA O POVESTE (INTERVIU, PARTEA I) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368687_a_370016]
-
pălărie”... și după ce-a aterizat dintr-un soi de „farfurie” se prezentă : -Sunt „Candidat” ! El, era trimis din Marte pentru-n post în „Liga Mare”. Nu avea minte, n-avea carte, dar vrea recompensă, tare ! În Cosmos, lipea afișu ', căra câte-o servietă, ocupat cu-alișverișu' servind pe la vreo mazetă. Azi, e „candidat de seamă”, omulețu-i pișicher. N-are de ce să se teamă fiindcă e căzut din „cer” ! Și dă multe ca ofrandă celor care îl ajută și îi face propagandă
„MARȚIANUL” ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368752_a_370081]