6,191 matches
-
Tatăl Emanuelei s-a ridicat râzând, s-a încălțat și s-a apropiat suspicios de căruță. A verificat toate legăturile, curios, foarte surprins, și, în final, declarându-se mulțumit de rezultat a deschis porțile, iar Emanuela a ieșit mândră cu căruța din curte, așteptându-și tatăl să urce. Mai apoi, alăturați umăr la umăr pe scaunul căruței, mândri unul de celălalt, sporovăind întruna, au dat fru liber calului, să tot tragă căruța după el pe ulițele satului, spre locul de unde aveau
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
A verificat toate legăturile, curios, foarte surprins, și, în final, declarându-se mulțumit de rezultat a deschis porțile, iar Emanuela a ieșit mândră cu căruța din curte, așteptându-și tatăl să urce. Mai apoi, alăturați umăr la umăr pe scaunul căruței, mândri unul de celălalt, sporovăind întruna, au dat fru liber calului, să tot tragă căruța după el pe ulițele satului, spre locul de unde aveau să aducă iarbă. Au ajuns repede și Emanuela și-a rugat tatăl să ducă dânsul calul
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
a deschis porțile, iar Emanuela a ieșit mândră cu căruța din curte, așteptându-și tatăl să urce. Mai apoi, alăturați umăr la umăr pe scaunul căruței, mândri unul de celălalt, sporovăind întruna, au dat fru liber calului, să tot tragă căruța după el pe ulițele satului, spre locul de unde aveau să aducă iarbă. Au ajuns repede și Emanuela și-a rugat tatăl să ducă dânsul calul în pripon. Ea a luat coasa și a început o brazdă. Avea mișcări regulate, precise
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
în loc... Emanuela a înțeles. Căuta iarbă netăiată și spre surprinderea lui nu a găsit. Emanuela l-a rugat să stea liniștit să se odihnească, va cosi ea și o vor încărca amândoi. Când a făcut de un coș bun de căruță, au încărcat-o amândoi și au plecat spre casă, el mândru de fata lui cea vrednică și pricepută, ea mândră că a putut face toată această lucrare fără greșeală și fără ca tatăl său să obosească. Apusul roșiatec cuprinsese orizontul, aruncându
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
care reușise, de bine, de rău, să-l ducă până la capăt. Era convins în acele clipe că, dacă fiecare scriitor din lumea aceasta, ar face un așa de gest nobil, tineretul nu s-ar mai mulțumi numai să slugărească ”la căruța lui Google și a lui Facebook” pentru ca, printr-un simplu click, aceștia să ia de-a gata toată hrana culturală, ci din contră, ar prinde drag de carte. Ba chiar înainte de culcare, se visa citit de o considerabilă mulțime de
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
Poezie > Oglindire > CE ESTE PATRIA, MAMĂ ? POEZIE DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1072 din 07 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de AL.FLORIN ȚENE Ce este patria, mamă ? Nu știu cum am urcat în căruța vieții mele, Nu m-a întrebat nimeni dacă doresc să mă nasc mi-aduc aminte doar că părinții erau înjugați la ea pe-o cale de stele robi la o zdreanță de care țineau cu dinții. Nu m-au întrebat
CE ESTE PATRIA, MAMĂ ? POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363320_a_364649]
-
mă nasc mi-aduc aminte doar că părinții erau înjugați la ea pe-o cale de stele robi la o zdreanță de care țineau cu dinții. Nu m-au întrebat De vreau s-au nu Să urca pe înserat În căruța cu roțile Celor patru anotimpuri: Copilărie,tinerețea, Maturitatea și bătrânețea... Scârțâia din toate încheieturile Pe osie,tristețea. “Mamă?”-am întrebat-o,când noaptea ardea pe pe rug... ea trăgea la jug și tata rătăcea prin gând. “Ce este Patria,mamă
CE ESTE PATRIA, MAMĂ ? POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363320_a_364649]
-
Înainte de a ne instala ca paznici ai viei, mai întâi scotea tata ușa de la beci, încărca cu paie o saltea din pânză de cânepă, țesută de mama iarna la război, lua câțiva chirpici din tizic[1] și îi arunca în căruță, apoi lua bota cu apă, o putină plină pentru baia săptămânală, pirostriile pentru găleata mare din aramă, calupul de săpun de casă, lemnele din salcâm pentru construcția propriu zisă a colibei, carton asfaltat și multe obiecte de strictă necesitate pe
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
curte sau pe la câmp, cu recoltatul cerealelor, prășitul porumbului și al florii soarelui, tata înhăma cai și pornea spre noi cu merinde și să ne țină de urât pe timpul nopții. Eu ascultam cum se aud de departe păcăniturile de la roțile căruței trase de cei doi cai tineri, Mircea și Cezar. Braica cățelușa, era prima care îl auzea pe tata și dădea semnalul prin lătrături vesele mișcându-și voioasă coada. Eu eram prea crud și bunica prea bătrână să aibă tata încredere
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
se îndurau să-i primească în curtea și în casele lor. Cum trebuia să se separe membri aceleași familii pe la alte gazde, după cum aveau oamenii spațiu să-i primească. Uneori veneau hoții și le furau tot ce găseau de prin căruțe, mai ales că acestea erau păzite tot de niște copii sau de femei, bărbații fiind plecați la război. Doar vederea o cam părăsise pe bunica. Nu mai vedea în depărtare. Doar zărea ca prin ceață. Când era cineva prin apropiere
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
comună și din această cauză stătea acum mai mult plecat, când pe la loturile unde avea pământul, când la noi la vie. Pleca noaptea de la noi spre casă să ia alimente și să vadă ce se mai întâmplă cu familia. Lăsa căruța la socri în curte și cum erau doar treizeci de metri distanță, intra în casă pe furiș să ia alimente sau apă pentru noi și grăunțe pentru cai. Primar era un croitor care de fapt copilărise cu părinții mei și
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
nu aveam la început de nici unele. Locuiau vis-à-vis de curtea noastră. Acum veneau să spioneze dacă tata este acasă să-l poată chema la “post”. Într-o zi tot l-au dibuit. Venea de la cariera de piatră a comunei cu căruța plină spre șoseaua comunală, să scape de obligațiile față de primărie pentru care era șantajat cu aderarea la ceape. Refuzând în continuare semnarea adeziunii de a intra în ceape, a fost reținut la post pentru sfidarea “autorităților” și trei zile nu
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
ca nimeni nu s-ar fi dorit în atenția sa de centenară. Până la urmă tata a fost nevoit să se resemneze, însă nu aceasta a fost jalea cea mare, ci aceea când au venit să-i ia caii din grajd căruța și tot ce avea el agonisit pentru lucrarea pământului, alături de vaca care ne dădea laptele de zi cu zi nouă copiilor, că eram trei frați. Ne-au lăsat doar vițica tânără de vreun an. Cotorișcă poate numai ca să sfideze bunul
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
ploaie. O asemenea ploaie m-a mai prins o singură dată când eram singur la vie. Nu o aduse-se încă pe bunica să stea cu mine. Când mama a văzut că se pregătește de ploaie, a înhămat caii la căruță și a plecat repede la mine la vie. Tocmai când a sosit s-a pornit și ploaia. Abia reușise să deshame caii. Când au început tunetele fulgerele și o ploaie torențială, noi am intrat imediat în colibă, dar și caii
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
pășunile montane, spre Lunca Dunării sau spre Dobrogea, pentru iernat, trecând Dunărea pe la Vadul Oii în apropiere de Hârșova, prin Vadul Cailor la Călărași, la Brăila pe la Ghecet, sau la Gura Ialomiței pe la Piua Petrii. În urma turmelor de oi, în căruțele cu coviltir, îi însoțeau adeseori soțiile și copiii, care întregeau familia peste iarnă, până la reîntoarcerea pe pământurile natale de la munte. Dobrogea în ciuda faptului că de-a lungul secolelor a fost călcată de mai multe popoare migratoare, sau că s-a
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
cu frica lui Dumnezeu, fiind o fire evlavioasă de felul său, stare de spirit moștenită din moși-strămoși. Bunicul, se îmbrăcă cu cele mai bune haine ale sale și încălțat în niște botine luate de la un negustor grec, care hălăduia în căruța sa cu coviltir din sat în sat să facă trocul cu țăranii, dându-le cele necesare traiului ce lipseau din "prăvălia" sătească, contra produselor agricole de care avea nevoie. Se repezi până în grădinița bunicii din fața casei, de unde rupse câteva tufănele
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
un fir din kèfe (perie) care să ne aducă noroc. Hornarul era simbolul norocului și toată lumea îl saluta încercând să-l atingă. Din același cor făcea parte și geamgiul care striga „Ooooblac” și sifonaru’ care în goana calului ce trăgea căruța plină cu sticle cu sifon striga „Soda!”. O meserie interesantă, de mult uitată cred, era cea de „doctor de oale sparte”, adică cel care știa să refacă din cioburi o oală de pământ sparta, dregând-o cu sârmă asemeni unei
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
dragostea de muncă asigura succesul în viață, așa că, clasa a șaptea, obligatoare, nu am mai făcut-o. Totuși insistențele unei învățătoare cu inimă mare m-au lămurit că fără cele șapte clase nu pot merge mai departe... rămânâd departe de căruța educației în care vor fi ceilalți copii... Așa că la vârsta de 16 ani, având colegi copii de 12 ani, am terminat cu brio clasa a șaptea. Recunoștință veșnică acelei doamne învățătoare! Vorbind despre școală, îmi aduc aminte cum în oraș
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
i-au spus Țara Românească, nu Țara Cumanilor, dar nici Țara Românilor. Aceasta considerau Basarabii că este originea ei :ȚARĂ ROMÂNEASCĂ; -deci nu poate fi vorba de o organizare statală cumană, întrucât cumanii erau o populație migratoare care dormea în căruțe și/sau corturi, fără o cultură, diplomație și religie proprie. Neagu Djuvara s-a bazat pe documente ungurești și papale, pe care le-a interpretat greșit”. Spațiul nu-mi permite să prezint și părerile altor istorici intrați în această sfadă
UN BASARAB PENTRU ŢARĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362357_a_363686]
-
O altă legendă, care se învață încă în școală, ne liniștește în legătură cu siguranta podului, spunându-ne că pentru a fi mai rezistent, zidarii au amestecat gălbenușuri de ou în în mortar. Se povestește că populația venea din toată Bohemia cu căruțe pline cu ouă pentru a fi folosite la construcția podului și că unii localnici au adus ouă...fierte pentru că ele să nu se spargă în timpul drumului. În drum spre Castelul Praghez, am traversat cartierul Mala Strana (în traducere = partea mică
ORASUL PRAGA de RUXANDRA CROITORU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/362437_a_363766]
-
pășunile montane, spre Lunca Dunării sau spre Dobrogea, pentru iernat, trecând Dunărea pe la Vadul Oii în apropiere de Hârșova, prin Vadul Cailor la Călărași, la Brăila pe la Ghecet, sau la Gura Ialomiței pe la Piua Petrii. În urma turmelor de oi, în căruțele cu coviltir, îi însoțeau adeseori soțiile și copiii, care întregeau familia peste iarnă, până la reîntoarcerea pe pământurile natale de la munte. Dobrogea în ciuda faptului că de-a lungul secolelor a fost călcată de mai multe popoare migratoare, sau că s-a
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
cu frica lui Dumnezeu, fiind o fire evlavioasă de felul său, stare de spirit moștenită din moși-strămoși. Bunicul, se îmbrăcă cu cele mai bune haine ale sale și încălțat în niște botine luate de la un negustor grec, care hălăduia în căruța sa cu coviltir din sat în sat să facă trocul cu țăranii, dându-le cele necesare traiului ce lipseau din "prăvălia" sătească, contra produse agricole. Se repezi până în grădinița bunicii din fața casei, de unde rupse câteva tufănele și cu buchetul de
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
aia la bicicletă și-a făcut-o el. Înseamnă că se pricepe. Cred că am să mă duc la el să-mi facă și mie una. --Și eu, zise altul, am să-i cer să-mi facă o remorcă la căruță. --Ha, ha, ha, sări Tache Spârcâiac, e vecinul meu, bă, nu se pricepe la nimic.L-am monitorizat eu. Demolează toate șandramalele alea din curte.Ăștia, atâta știu:să dărâme, să strice, să fure și să bea. Neam de puturoși
S.R.L. AMARU -5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361026_a_362355]
-
murea de ciudă când vedea că „nebunul” repara prin sat orice îi cereau oamenii. Și atunci piticul îi juca vesel pe creier: dacă repară și camioneta? Într-o zi l-a văzut pe Bibilică țiganu’, că i-a adus trei căruțe cu chirpici și l-a întrebat: pentru ce? A râs țiganul: --Mi-a făcut niște reparații și n-am avut cu ce să-l plătesc. A văzut la mine stiva cu chirpici refuzați de un client și mi-a zis că
S.R.L. AMARU -5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361026_a_362355]
-
demolat, a turnat o fundație și o pardoseală din beton,peste care a zidit două încăperi pentru uscarea și depozitarea plantelor medicinale,așa cum îl instruise doamna Virginica. Mărășteanu era totuși nemulțumit că nu rezolvase cu proprietățile lui, călcate de roțile căruțelor și ale tractoarelor. Își dăduse seama că problema asta nu o poate rezolva cu autoritățile sau prin justiție. Trebuia să găsească ceva ca să le protejeze. Își aduse aminte de colacii cu sârmă ghimpată din cocina de porci. A adus o
S.R.L. AMARU -5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361026_a_362355]