2,531 matches
-
ca să se înțeleagă din ea cât mai puțin. Să poftească atunci să mai rivalizeze cineva cu noi, această presă, acest cinematograf, acest televizor... Așa e, dar întrebarea e dacă această literatură este lizibilă și nu ne face într-adevăr să căscăm de plictiseală. O altă reacție posibilă o vom găsi la scriitorul care nu va ignora nici puterea documentului care fascinează pe cititor astăzi, și nici imensa capacitate de informație pe care o reprezintă presa și care, ea, cea dintâi, ia
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
se arătă grăbit să plece. Pe loc rămaseră doar instructorul utece, Tomulescu junior și nelipsitul Grigore Costan, edec politic de pe vremuri. După numai două păhărele, Grigore începea să răcnească: „A timpuri a muris, cum zicea conu Neculai. Trăiască!” și își căsca ochii în cap, prăvălindu-se peste tejghea. Cum pe Fărocoastă bătrînul pezevenghi îl distra, acesta ne îndemnă să-l cinstim. Instalat la Mitică acasă, bufetul avea pereții plini de rafturi cu sticle colorate. Un galantar cu pește sărat, pîinea cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu mine? Ce căutam eu în această lume? Dormisem adînc. De obicei visam lucruri nedeslușite la care, după trezire, nu mă mai gîndeam. Acuma, brusc, m-am deșteptat în mijlocul visului. Poate că pe acoperiș trecuse un motan căci, cu ochii căscați în întuneric, m-am pomenit pradă unui fel de spaime. Mă visasem întruchipînd un paj care îl înfățișa pe Cupidon, plimbînd printre bețivii de la mese o tavă de argint plină cu rodii în care, simbol al inimilor înamorate, erau înfipte
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
deodată, țîșni în fața lui Irod și ridică piciorul. Sub baldachin, cu pîntec gol și mare ca un lighean, Costică Fărocoastă își muia degetele într-o tavă cu mirodenii și se pișca de nări. De lîngă tetrarh, arhonții priveau cu gurile căscate la Aneta. Costică zîmbea iar la sfîrșitul dansului întinse directoarei o tavă pe care se zbătea capul meu. Asistența se prosternă pînă la pămînt. Epilog Frunzărind un sertar cu manuscrise vechi, cîteva hîrtii îngălbenite mi-au atras atenția. Le-am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
somnul vinului din găleata zincată. În vreme ce carul, cu codirla atârnând, se Îndrepta către Răsărit, nea Mitu Începu să se trezească nu din beție, dar din somn. Se propti cum putu În capul oaselor, se frecă la ochi cu palmele și căscă de-i trosniră fălcile și-i săriră doapele din urechi. Deși avea privirea Încețoșată, veselia nu i se ștersese de pe chip. Își dezmorți toate oasele și-și Întinse Încheieturile. Îl zări pe drac, prăvălit În șanț, sub tălpile lui goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îmbăta prima oară după revedere, să râzi de mine și să-ți așterni o spoială de satisfacție cretină pe fața ta de maimuțoi Îmbătrânit În rele sterile. Așadar, ca să nu mă pierd În ocolișuri ce te-ar putea face să caști până la lacrimi În fața nobilelor mele rânduri, mă Întorc la cele pe care voiam să ți le spun din capul locului. (Deschid, totuși, paranteza de față ca să-ți atrag atenția că am folosit cuvântul „nobil” cu bună știință, spre a stabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a fost prima, dar și ultima conferință populară pe care am ținut-o eu la Căminul cultural pe tema contradicțiilor dintre știință și religie. Dacă te plictisești și dormi pe tine ca un bou la staul, ieși afară, vită-ncălțată, și cască acolo până ți se strâmbă fălcile alea de broscoi cu ochii beliți. Mă siliți, prin purtarea voastră, să folosesc un vocabular violent și care nu se potrivește nici cu firea, nici cu educația și nici cu statura mea intelectuală. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
găsit pe ăia doi tăntălăi cu ochelari fumurii să vorbească tare și să spargă liniștea. «I-am tras-o!» a rânjit unul; și-a pus palmele pe ceafă, s-a Întins pe spate de era să frângă scaunul. Ălalalt a căscat gura a mirare. A Înghițit În sec. I se beliseră ochii din cap ca la melc. «Minți, du-te dracului!» Nu te mint, de ce să te mint, ce interes aș avea? Uite, miercurea trecută s-a Întâmplat. După ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Se ridică dintr-odată și se repezi spre o tufă. Din traista țesută În casă de maică-sa scoase o sticlă cu vin, astupată cu un vârf de cocean, și un pachet de țigări fără filtru. Verii rămaseră cu gurile căscate de uimire și Încântare. Lică se prefăcea că nu era mare lucru ce azvârlise el În iarbă. Zise cu o voce Împăcată cu neajunsul pe care-l pricinuia celor doi: „Apă, fraților, n-are Lică de unde vă da. Poate vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
atât de lihniți, ar fi renunțat la goană, care dura de zile și care se prelungea În săptămâni. Aschimodiile alea de vânători nu puteau să facă Întoarsă calea, căci ar fi crăpat pe drum de foame. În loc de burți li se căscaseră niște gropi, În fundul cărora se zăreau oasele șirei spinării. Unii chiar Își ziceau În mintea lor: „Ba, ăsta Își bate joc de noi!” - adicătelea mamutul numai se prefăcea că e rănit, ca să-și râdă de prostia lor. Strângeau În mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
două ori capul, Îl smulse și-l azvârli pe jos. Apoi aruncă În traistă trunchiul ce dădea din aripi. Blondul rămase trăsnit, cu gura căscată și mâinile Însângerate Încă Întinse. Privirile nu i se dezlipeau de căpățâna aruncată În buruieni. Căscase ciocul de Încă două-trei ori. Ochii Își pierdură luciul, se uscară și se rostogoliră din găvane. Când se aplecă să Îi culeagă, copilul văzu că erau cu adevărat boabe de piper, așa cum auzise el că punea Tușa În ochii aripatelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de pe listele cu avansări - avea sistemul lui de acordare a libertății provizorii pentru răcani, bazat pe numărul de sute albastre primite. Unii părinți mai luminați ai trupeților trimiteau banii prin mandate; alții vârau bancnotele În plicuri cu scrisori. Ce-am căscat gurile când, printre aburii unui ceaun din șopronul lui Titel, Mișu a scos trei sute și ni le-a fluturat În față... Își Înfipsese o mână În șold, legăna din fund ca o cucoană fandosită și-și făcea vânt cu evantaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se uita la libelulele albastre ori verzi care-și țârâiau aripile aproape de luciul bălții. Se așezau pe câte o frunză de trestie ori pe vreo buruiană ieșită din apă. Broscoii cu ochi beliți le pândeau și, din când În când, căscau guri imense, rozalii, săreau scurt, apucau și frângeau trupurile lunguiețe și viu colorate. Croitorul, căruia i se cam uitase numele și i se spunea Cap de Șobolan, era primar de câtăva vreme În Satul cu Sfinți. Oamenii Îl aleseseră pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vrere, nu din cea a Ălui de Sus. Nu-mi spune mie nimic; nu mă Întreba nimic pe mine; nu știu și nu vreau să știu.” „Păi bine, bre, mata nu vezi cu cine Îți duci viața pe umeri?” Iedul căscă a plictiseală de-i trosniră fălcile. Apoi se arătă deosebit de interesat de spinarea neagră cu țepi ce da ocol Eleșteului. Făcea valuri mari care goneau vietățile spre adăposturi. Bolboroselile apei ajunseseră plescăituri de fiară care se linge pe bot. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se hlizea: „Ai, mă, asta e lanterna aia de care ai zis tu atunci?”. În urmă cu vreo trei ani, copil fiind și prea puțin la minte, Baronu voise să se dea mare față de ceilalți și să le vadă gurile căscate de uimire. Le povestise, nu se știe cu câtă minciună, cum Într-o noapte de iarnă Îi văzuse Încăibărați pe mamă-sa și pe tată-său. Ca să cruțe din lemne, făceau focul Într-o singură sobă și dormeau tustrei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
destul și am trăit binișor, nu mă plâng. Nu am păreri de rău. Așa că du-te frumușel În drumul tău și lasă-i pe-ăștia să-și facă treaba până la capăt, așa cum se și cuvine. Hai, du-te, nu mai căsca gura pe-aici!” Pe Enin vorbele lui Canafas chiar Îl Încredințară că nu mai avea nimic de făcut și că ceea ce urma să se Întâmple prietenului său era firesc și nicidecum cel mai mare rău de pe lume. Porni spre poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
te văzuse În multe dintre nopțile În care pândeai curtea grecului, cu obrazul lipit de scoarța vreunui dud. Or, el nu putea să Îndure chinul de a vă ști În viață pe nici unul dintre voi. Ha! Ai cam Început să caști gura a mirare! Păi, ai și de ce...Am văzut cu ochii mei pe căzătura de Gogoașă sărutând locurile pe care tocmai călcaseră papucii ei. Eu trec din când În când pe la Dagdelinis să mai sporovăim. Gogoașă pretinde și el că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În fiecare minut de somn, de fapt, În vis am trăit mult mai intens și mai frumos decât la trezie - să găsesc uimirea și prospețimea sufletului pe care Îl aveam la vârstele de până acum. Un gol uriaș s-a căscat dureros În mine - Îl simțeam chiar și fizic, cuibărit În torace și apăsând plămânii și inima - când am dat cu ochii de curtea școlii vechi. Ce m-a Îndemnat să intru acolo nu știu. De la drum curtea nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și mentalitatea retrogradă ale multora de pe aici. Ca să nu rămâneți, totuși, de tot proști, am adus cu mine o copie a Gazetei pe care, În funcție de timp, o voi citi În unele părți ale ei și o voi rezuma În altele. Căscați ochii, urechile și Încercați să Învățați câte ceva, cu toate că nu vă va folosi la nimic. Orice periodic care se respectă Începe cu un Editorial. Citez, deci: „Spirit Întreprinzător și ofensiv, tânărul conducător al destinelor din localitatea noastră nu-și dezminte vocația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
datorită năzuinței abia pomenite mai sus. Așa să ne ajute Dumnezeu! Semnat: Colectivul redacțional”. După cum vă văd de Înfiorați, Îmi dau seama de forța imensă care v-a izbit, auzind mișcătoarele cuvinte ale avântatului editorial. Ciuliți urechile În continuare și căscați ochii, căci urmează rubrica intitulată Viața politică. „A trebuit să vină un om care să ne trezească temătoarele conștiințe; a trebuit să facă un gest și să rupă zăgazurile nemulțumirii și ale revoltei; a trebuit să sufere pentru ca noi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o vatăme, și s-a apucat, apoi, temeinic, să-i Împuște pe capii răscoalei și să dărâme, cu obuze azvârlite de un tun tras de doi cai, una câte una casele participanților activi ori pasivi (adică ăi de mai mult căscaseră gura și nu puseseră neapărat mâna pe furcă ori topor) la revolta Împotriva ordinii interne a țării. După ce și-a Îndeplinit istovitoarea datorie, locotenentul a luat scrisoarea dictată de Cocrișel cu peste trei sute de ani În urmă și a Înmânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că poetul Își pierduse putința cu femeile de tânăr, În urma unor amarnice dezamăgiri prin care trecuse sfâșiindu-se adânc. După ce nevasta Îl părăsise chiar În noaptea nunții, căzuse - după cum el Însuși spunea În cercuri restrânse - În nesfârșitul gol ce se căscase-n juru-i și se avântase În alcool și-n Împreunări disperate cu femei căzute, găsite pe te miri unde, dăruitoare grăbite de farmece, dar și de boli lumești, pe care bărbatul cu busola pierdută și cu nordul răspândit În toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu crengile și acele pinului pe care Îl mutilase, apoi s-ar fi cuvenit castrarea și amputarea labelor care săvârșiseră Îngrozitoarea crimă a sluțirii falnicului copac. Când pinul fără vârf Îi apărea În fața ochilor ori În Închipuire, Directorului i se căsca În suflet o văgăună fără fund, plină de un amestec de neputință și deznădejde, inima i se suia În gât și parcă voia să iasă. Era Încredințat că o să moară de atâta zbatere și supărare. Șeful de post Îl privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ai treabă, nea Mitule! Stai frumușel la poartă, te uiți după vreun cur de muiere, mai o vorbă, mai alta, te odihnești și mata, ce să faci...!”. Bătrânul nu zise nimica, părea copleșit de o uimire care Îl făcuse să caște gura știrbă și-i zvântase lacrimile de pe obrazul zbârcit. Repetentu Își luă de la capăt vorbăria: „Eee, te pomeni că nu mă mai cunoști?!? Eu sunt băiatul lui Director...”. Moșul nu ieși din muțenie și tânărul avu timp, În tăcerea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lumină, Văzduhul gurii mele ! Măicuțo, tu : vecie, Nemuritoare carte De dor și omenie și cântec fără moarte ! 315 Vânt hulpav pom cuprinde și frunza o destramă. Mi‐e dor de‐ a tale brațe, Mi‐ e dor de tine, mamă. Tot cască leul iernii Cu vifore în coamă. Mi‐e dor de vorba‐ ți caldă, Mi‐e dor de tine, mamă. O stea mi‐atinge fața, Ori poate‐ a ta năframă. Sunt alb, bătrân aproape, Mi‐ e dor de tine, mamă. DOR
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]