1,506 matches
-
prietena ei din scrisori să stea aici mâine, detest să trebuiască să îmi împart iubita cu altcineva. Judy T rebuie să accept faptul că probabil nu se va mai întoarce niciodată. Stacey S ă mor io. Am rămas cu gura căscată. Zău. Cu gura căscată. Am fost așa bucuroasă dimineață că vine Crystal, că pur și simplu abia așteptam să se facă ora unșpe. Nu m-am dus la muncă, fiindcă nu voiam s-o-ntâmpine Charlie la ușă și Crystal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să stea aici mâine, detest să trebuiască să îmi împart iubita cu altcineva. Judy T rebuie să accept faptul că probabil nu se va mai întoarce niciodată. Stacey S ă mor io. Am rămas cu gura căscată. Zău. Cu gura căscată. Am fost așa bucuroasă dimineață că vine Crystal, că pur și simplu abia așteptam să se facă ora unșpe. Nu m-am dus la muncă, fiindcă nu voiam s-o-ntâmpine Charlie la ușă și Crystal să trebuiască să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și i se măriseră și era foarte liniștită. N-am putut să mă uit la el o vreme - cumva nu îndrăzneam, da’ după aia m-am întors spre el și-am fost așa surprinsă. Arăta... plin de bucurie. Cu gura căscată. Ca pozele alea cu sfinți și mai știu io ce, pe care mi le trimite mereu Crystal - avea cam aceeași sclipire de fericire uimită pe toată fața. Parcă găsise ceva ce pierduse acum multă vreme. De fapt, m-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vă dați seama ce spuneți? Leigh stoarse o bucată de lămâie peste scoici și desfăcu cu delicatețe una. Nu că nu te-ai întâlnit — nu te-ai culcat cu destui. Hai, zău așa! Care-i diferența? Adriana rămase cu gura căscată. — Tocmai asta e problema, scumpa mea prietenă. Care-i diferența? Între a ieși cu un iubit și a face sex cu un străin? Măiculiță! Avem mult de lucru. Emmy se uită spre Leigh cerându-i parcă ajutor, dar Leigh clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
putea să fi surprinsă. Privirea din ochii lui o făcu să ezite, la fel și mâna crispată cu care el ținea paharul de șampanie. Deschise capacul și, exact ca în comediile romantice proaste pe care le văzuse, rămase cu gura căscată. Așezat frumos chiar în mijlocul cutiei de dimensiunea unui colier, era un inel. Un inel de logodnă. Un inel de logodnă imens, foarte frumos. — Leigh? Vocea lui tremură. Luă încet cutia din mâna ei și scoase inelul. Cu o mișcare rapidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în LA, iar acum s-a întors în New York. Au ieșit împreună pentru prima dată miercurea trecută, apoi din nou cu mine și cu Russell aseară și fii atentă — încă nu s-a culcat cu el. Emmy rămase cu gura căscată. — Nu se poate! Pe bune! Atunci o fi ceva cu el? Adriana n-a ieșit niciodată cu un tip frumos, faimos și de succes fără să se culce cu el — iar după două întâlniri cu atât mai puțin. Niciodată. — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
deoarece am cunoscut-o pe fata aia doar cu o seară mai înainte. — Excelent! Emmy bătu din palme și își vârâ picioarele înapoi în apă. Ia spune-mi, George, ce părere ai despre — Se opri în mijlocul propoziției și, cu gura căscată de uimire, se holbă la George care parcă se materializase chiar în fața ei. Înainte ca ea să mai apuce să gândească sau să zică ceva, el se strecură între picioarele ei, își sprijini genunchii de marginea bazinului și o sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
puse la punct — și probabil n-ar trebui să spun încă nimic — dar mai mult ca sigur mă mut la Los Angeles. Toate amuțiră. Era o plăcere s-o vezi pe Leigh înghițind în sec și pe Emmy cu gura căscată. Ce-ar trebui să facă o fată ca să i se acorde puțină atenție? se gândi Adriana. — Cum? — De ce? — E vorba de Toby? — Te muți la el? — Părinții tăi știu? E definitivă treaba? — Vă căsătoriți? Era absolut delicios, mai mult chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
anglo-franco-israelian. E o negură mare, este și lumina unui fulger, care stăruie ca un astru nevăzut, ascuns de marginea dantelată a unui nor negru cu un contur Înfricoșător și el vede un om care aleargă spre un gard cu gura căscată și ochii măriți de spaimă. Această imagine i se pare că scoate un sunet prelung: Uuuuuuuuuuuuuuuuu! și stă cu mâinile peste urechi și clipește repede și Îi e frică. Și face pipi pe el. Despre Marele Război pentru apărarea patriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fel de Mothercare combinat cu Body Shop. Ronnie o avertizase pe fiica ei că experiența Stellei În ceea ce privește etnicul nu mergea mai de departe de a rezerva cea mai bună masă la restaurantul La Gavroche. Stella ar fi rămas cu gura căscată la cuvinte gen egalitarist În aceeași manieră În care o făcea În momentul În care descoperea că la Harvey Nicks 2 aveau tupeul de a lipsi pliculețele de zahăr. Ruby decisese totuși să treacă cu vederea peste ce i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
prietenelor lui Ruby aveau În jur de șaizeci de ani. Unele erau chiar mai În vârstă de-atât. Majoritatea aveau acum talii groase și șolduri planturoase, cu sâni care-n ultimii ani erau din ce În ce mai mari. Oamenii rămâneau mereu cu gura căscată când făceau cunoștință cu Ronnie prima oară. În ceea ce-o privea, acesteia chiar Îi plăceau complimentele și că i se spunea mereu că nu părea nici pe departe suficient de În vârstă cât să aibă o fată de peste 30
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
avea nici o Îndoială cu privire la cât de bine cotată era la categoria „amețitor“. —Deci, scumpo, pe când aștepți copilul? zise Claudia, admirându-se În continuare În oglindă. Enervantul „scumpo“ nu era nimic În comparație cu Întrebarea care urma. O lăsă pe Ruby cu gura căscată. Ochii i se ațintiră În jos, spre stomac. Asta era ce puteau să-i facă nouă grisine - să o baloneze În asemenea hal Încât să pară Însărcinată? — De fapt, nu sunt Însărcinată, spuse Ruby simțind cum Încep să-i ardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se datorează mâncatului puțin și genelor perfecte. Ca rezultat le fac pe toate noile mămici să se simtă Îngrozitor doar pentru că s-au Îngrășat puțin din cauza sarcinii. Chiar și după standarde Hollywoodiene, asta-i incredibil! Chanel, care rămăsese cu gura căscată câteva minute, nemaizicând nici pâs, spuse: Deci, dacă tu ai purtat În pântece copilul Claudiei și n-a murit, atunci Alfie trebuie să fie... —Copilul Claudiei. Da, așa e. —Și atunci de ce mai e la tine? — Păi, asta-i partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
întunecată. Nu, nu mă simțeam înconjurat de suflete în suferință. Manlio vorbea cu Elsa și doar din când în când îi arunca o scurtă privire soției sale elvețiene. Martine își mișca sacadat capul, urmând mișcarea ochilor prea proeminenți și prea căscați. Minusculă, slabă, ridată: o broască țestoasă cu un colier de briliante. Bea. Nu acum, pentru că Manlio o supraveghea. Bea singură, când el era în operație. Nașteri, chiuretaje, fixare și scoatere de ovule, prolapse uterine, de preferat în clinici private. Manlio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
spre el. Apoi mai erau curiozitățile sau poate altfel de instrumente ale aceleiași meserii: o reproducere după Rodin, Burghezii din Calais - ciudat, având în vedere profesia lui, că nu alesese Sărutul -, câteva chipuri precolumbiene cu orbitele goale și guri larg căscate, două statuete africane - una cu un pântec foarte mare și cu sânii atârnând ca niște pătlăgele, cealaltă cu un penis ca o mitralieră. Doctorul Gabor o îndreptă spre mine. Am vrut să îi spun că nu e nici o problemă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
numele. Era un triunghi de metal cu o bază lată și cu un vârf ascuțit. I-am simțit greutatea în palmă. Mi-am imaginat-o izbind capul lui Mintz. Sângele înflorind, ca un boboc care se desface. Ochii lui Mintz căscați și morți ca niște monede, exact ca ochii bărbatului din hambar. Lasă vina, să vorbim despre răzbunare, ar fi trebuit să-i spun. Nu, i-am zis lui Stanley Mintz. Nu, i-am repetat și doctorului Gabor. Nu am căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
un tren tocmai intra în gară. Am privit în altă parte. Când am intrat în sufragerie, douăzeci de minute mai târziu, privirea mea s-a îndreptat imediat spre raftul de sus. Spațiul abia perceptibil dintre cărți era acum o gaură căscată. Creștea pe măsură ce noaptea înainta. Simțeam golul ca pe o foame fizică despre care credeam că nu o să dispară niciodată. Era cam după ora zece, când m-am ridicat și i-am spus lui Madeleine că uitasem niște acte la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să o trezesc pe Madeleine. Am luat un carnețel din biroul mic din colț și un creion din cănuța pe care o făcuse Abigail la școală și am urcat iarăși scările. Imaginea dulapului de lenjerie deschis, prosoapele în dezordine, seiful căscat larg mă speriară. Știam că nu fusese jefuit. Eu făcusem dezordinea aceea. Dar așa părea. Am scos plicul care nu îmi ieșea la numărătoare, am închis seiful și am răsucit încuietoarea. Am aranjat la loc până și prosoapele și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
se dădeau băieții cu brațele desfăcute - niște dâre a căror lungime nu putea fi depășită. Eu, în pantofii mei cu tălpi de cauciuc, stăteam deoparte, rezemat de un tei și priveam la băieții care se dădeau pe gheață cu gurile căscate, cu fularele înfășurate în jurul gâtului. Cei mai vajnici și mai puternici răcneau ca să li se elibereze pârtia; țâșneau ca din pușcă, ținând genunchii ușor îndoiți, peste suprafața strălucitoare și stârneau admirația colegilor când la capătul limbii de gheață se împiedicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
timp, un trup masiv prins între osiile unui car își mână calul, într-un salt dement, peste tufișul de tuia, încât osiile se făcură surcele, carul căzu pe-o parte și animalul, cu ochii ieșiți din orbite și cu nările căscate, galopa prin grădină. Strigând și înjurând, bărbații de la garaj năvăliră la fața locului; căruțașul, ținând în continuare chiștocul între buzele strânse, își lovea animalul ca turbat, până când doi bărbați îl trântiră la pământ, un al treilea se agăță de hățurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se asorta de nici o culoare cu restul. Până acum unul ca Erich Hackler, comisionarul firmei de utilaje constructoare pentru turnătorie și fabrica de mașini-unelte, nu fusese invitat niciodată la noi la cafea și ceea ce ne lăsa cu adevărat cu gura căscată era că mama îl servea plină de amabilitate. Din trunchiul masiv al bărbatului ieșea un gât ca un soclu de beton pe care se afla o față, un fel de fațadă, simplă și ușor de deslușit, dezvelindu-și privirile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
deși datorită poziționării casei ea nu prea mai era un loc generos în care să te așezi, partea situată pe o latură a clădirii a fost transformată de mama, cu o dăruire care ne-a lăsat pe toți cu gura căscată, într-un parc en miniature. Prin ușa care dădea înspre grădină, în partea dreaptă a ferestrelor orientate spre sud, îl puteai contempla, iar mama își trăgea fotoliul acolo ca să privească peluzele de iarbă și florile când își ridica ochii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a ascuns aceeași informație. Se întunecă, așezându-se pe un pui care începu să se miște încoace și încolo pe arcul de la bază. Nu poți să-i spui! Nu ar fi corect pentru nici unul dintre noi. Am rămas cu gura căscată la atâta ipocrizie. — Dar tu ești cel care mi-a spus despre Mark și Tally. — Asta pentru că am crezut că știi. Tu și Mark ați fost mereu foarte apropiați, am presupus că ți-a spus cu ani în urmă. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mărunte, ieșeai cu aceiași prieteni, aveai chiar și aceeași tunsoare. Și mă gândeam, bun, viața mea nu e exact ce mi-aș fi dorit, dar cel puțin m-am maturizat și am depășit niște faze. Eu am rămas cu gura căscată. Ce lucru oribil ai spus! De ce ne condamnă toată lumea pe mine și pe Mark pentru că am vrut să păstrăm ceva ce funcționa foarte bine? Poate că el are dreptate și cuplurile se apucă de făcut copii numai când s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
iar cu dreapta încleștată pe mânerul de argint masiv al bastonului, pe care l-a frânt o secundă mai târziu cu greutatea trupului, în clipa prăbușirii. În noaptea aceea de toamnă, când, aplecat peste spata birjarului, străpungeam cu sulița ochilor căscați bezna drumurilor desfundate de ploaia măruntă ce cădea într-una, am cuprins de departe, la o cotitură, incendiul galben și prelins în pâlpâiri, din geamurile salonului de primire. Și, înțelegând, în sfârșit, cruntul adevăr, fiara turbată din mine a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]