1,464 matches
-
echilibrată, intro-ul de neuitat, rafalele de tobe ce nu-ți taie respirația, ci o liberează, vocea cu timbru ideal, chitara dezlănțuită, synth-ul și bassul împletite învăluitor - totul de-o simplitate școlărească, aș spune, în cuvinte lipsite de pretenții. Textul, în cadența unui articol de ziar, vorbește despre un fals războinic împotriva injustiției sociale ajuns în fruntea unei companii ce cumpără totul (lucru obișnuit de la un timp și pe plaiurile noastreă. Tocmai acest amănunt să fi fost ingredientul necesar succesului trupei? Rush
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
ieniceri care ridicaseră targa pe care se afla trupul căpitanului. Pusese În arc două săgeți, așa cum Îl Învățase Oană pentru cazurile În care arcașul se sacrifica În fața unui număr copleșitor de dușmani. „Două săgeți, apoi alte două săgeți, Într-o cadență de o lansare la trei secunde. Aceasta e moartea cea mai frumoasă pentru un arcaș... ” Cele două săgeți șuierară prin cerul iernii, lovindu-i pe ambii ieniceri. Targa se prăbuși, iar trupul căpitanului se rostogoli pe dalele de piatră ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ochi gri și o ține drept, pe Mabillon, până la Marché St. Germain. Nici nu a ajuns bine și uite-l că zâmbește larg, parcă dintr-odată pe deplin instalat în apele lui teritoriale, miș cân du-se ca într-o cadență de gaiardă de la o tarabă la alta, bucurân du se de cum se amestecă anghinarea cu accentul napoletan și aricii de mare cu lavanda din Provence, târ guindu-se pentru un buchet de violete pentru Dominique, cântărind din ochi șofranul indian, aruncând
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și pe piciorul stâng; • măsura ¾. P.I stând: îndoirea genunchilor în ghemuit cu percuție cu palmele pe sol pe timpul accentuat; revenire în P.I. pe timpii slabi, cu numărătoarea tare a celor trei timpi; • măsura ¾. P.I. stând: deplasare cu mers în cadență cu percuția cu palmele înainte pe timpul accentuat; astfel se realizează alternativ 25 percuția pe piciorul drept și după doi pași, percuția pe piciorul stâng; • măsura 2/4. P.I. stând: săritură în stând depărtat pe timpul accentuat; săltare pe piciorul drept, urmată
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3097]
-
degrabă care se extrăgeau ei înșiși de acolo, plutind și alunecînd, spintecînd apa și înaintînd spre dreapta, spre stînga după cum tăiau apa cu vîslele lor lungi, îndepărtînd-o, apoi lăsînd-o în voie din nou, opt oameni în cămăși albe într-o cadență perfectă, urmați de un mic cîrmaci într-o jachetă albastră cu un megafon de alamă la gură, ca un punct sub un lung semn de exclamare. Totul s-a întîmplat preț de cîteva secunde, dar atîta timp cît am putut
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
era și umed. Mirosuri care deveneau mai puternice și condimentate. O ușoară adiere, o vălurire de moment. Imediat după aceea, apa a rămas nemișcată. Fără să fi spus nimic, am făcut ca bătaia să devină mai puternică și am mărit cadența. Vroiam să ajung acasă înainte să înceapă ploaia, dar chiar rîul cu suprafața sa netedă, chemătoare, cerea mai multă putere. David a înțeles și m-a urmat. Chiar așa, cum acceleram treptat pe această suprafață aparent netedă, am văzut o
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
noastre o părăseau exact în același timp. Sau nu era ploaia cea care ne gonea, ci propriul meu sînge, propria noastră suflare? Nu-l puteam auzi pe David gîfîind în spatele meu. Asta trebuia să însemne că respirația noastră avea aceeași cadență, că bătăile inimii lui erau sincronizate cu ale mele. Îmi imaginam cum punctul acoperit cu alamă de la prora străpungea apa, coborînd pentru o clipă cînd angajam ramele și apoi înaintînd, într-o diagonală ascendentă, scufundîndu-se, accelerînd. Depășită iarba, depășit stufărișul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fecioară din împreunarea cu un taur! Omul din cabinetul morții, care de douăzeci și trei de ani privește în gol și care, pentru câteva parale în plus, descrie strigoii pe care-i vede și-i aude! Femeia rezistență, forță și cadență, are nasul pe ghivent și se tunde c-un patent, ronțăie sârmă ghimpată, doarme pe calea ferată, e scăpată de emoții când veniră vizigoții și-i la Roma vindecată de spaima de comeată, în fața dumneavoastră va fi înjunghiată și apoi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
părinți sau bunici, care au o substanțială contribuție în creșterea și educarea generațiilor viitoare. Cu vădită modestie, autorul strecoară în interiorul volumului și o altă formă a scrisului său, cu subtitlul „O altfel de proză”, adevărată poezie cu măsură, ritm și cadență prin care exprimă prisosul de gânduri, idei și sentimente ale unui om încercat de soartă, care nu cedează în fața greutăților vieții, ci luptă și devine biruitor! Autorul inspirat, braț la braț cu soarele, hoinărește de-a lungul drumului celest până la
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
un an. După plecarea musafirilor mi-am continuat programul până la ora 23. Nimic nou de semnalat. În dimineața următoare nu prea m-am simțit bine, totuși am uitat de indispoziție, delectându-mă cu versurile lui Eminescu, gustând din plin măsura, cadența, armonia și farmecul imaginilor poetice. Pentru propria mea plăcere am citit cu glas tare anumite versuri semnificative, pe care am dorit să mi le fixez cât mai bine în memorie - într-un cuvânt, o adevărată delectare intelectuală. Spre prânz întrerup
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
azur, Roata Soarelui Marelui. 39 I Înspre tronul moalei Vineri Brusc, ca toți amanții tineri, Am vibrat Înflăcărat: Vaporoasă Rituală O frumoasă Masă Scoală! În brățara ta fă-mi loc Ca să joc, ca să joc, Danțul buf Cu reverențe Ori mecanice cadențe. Ah, ingrată, Energie degradată, Brută ce desfaci pripită Grupul simplu din orbită, Veneră, Inimă În undire minimă: Aphelic ( ) Perihelic ( ) Cojunctiv (dodo) Oponent (adio!) II Paj al Venerii, Oral Papagal! În cristalul tău negat, Spre acel fumegat Fra Mercur De pur
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cărei pretenție nejustificată a fost totdeauna mobilitatea, era nelipsit în excursii), pândește la scara cea mare. Noi, printre bănci, amestecați, discutăm înfrigurați un punct dificil de matematică sau de geometrie. Auzim însă ropotul de pași al escuadei, în care predomină cadența de centaur a lui Tata Moșu. Înainte de a irumpe ei, suntem toți la loc, în bănci. - Banciu, Banciu vine! O tăcere grea se așterne. Fiecare din noi are un groaznic trac. În sfârșit. Fumuriu și zvelt, ca un arab, apare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
leagă și nu se uită. Am putea, deci, parafrazând balada cadeților de Gasconia, spune despre noi, cu aceeași legitimă mîndrie: Noi suntem elevii de-a cincea, Ai clasei lui Banciu Ion. A fost Carbon de Castel-Jaloux al nostru, iar noi cadenții lui. Un șef dacă nu totdeauna și de toți iubit, te-mut însă și admirat. 1940 AUTOBIOGRAFIA OMULUI DE ȘTIINȚĂ Înclinarea pentru studiile matematice s-a manifestat destul de timpuriu, pe la sfârșitul clasei a 2-a gimnaziale, dar la început, firește
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și provizoriu, ca o corolă și nu voit și concludent, ca un rod. O ipoteză confirmată de altfel de toate legendele geometrilor-înțelepți. Platon a fost cel dintâi să dea focului o podoabă ce face mai mult onoare muzelor decât inspiratului. Cadența universală a semnului matematic consolidează ușor de pulsația greoaie a versului. * Primind invitația Universului literar să scriu aceste rânduri în marginea unui număr închinat omului care de 30 de ani înviază gândirea noastră matematică nu numai prin prețuitele-i lumini
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cu caracter din ce în ce mai popular, până în 1934. De aici încolo se abține cu sălbăticie de la orice manifestare în public. Facultatea de a gândi matematic îl părăsește. O vreme, în lungile lui răgazuri, mai citește cărți de filozofie. Urmează apoi, într-o cadență accelerată, cumplita dezagregare morală, despre care se vorbea la Göttingen, în șoaptă și numai cu o profundă consternare. Așa încît trebuie să privim sfârșitul acesta întîrziat ca o izbăvire, pentru lamentabilele resturi ale aceluia care, prin acordul tuturor, era arătat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
algebrist, dacă e posibil) se petrec în anii săi cei mai posomorîți: 1830-1832, între două popasuri prin închisori, când lua parte la mișcările de stradă ale Parisului. Ceea ce dovedește că durata în care nasc invențiunile de geniu are propriile ei cadențe, prin nimic asemănător cu bătăile încete ale timpului obicinuit. Să spunem deci, că după câteva rânduri înfrigurate cu care Galois, în ajunul duelului, termină scrisoarea - testament - către Auguste Chevalier, Galois depășește, în acești ultimi doi ani, pe marii săi contemporani
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
m-am lansat În a vizita textul romanului, Încă o dată. Glasul meu, un pic amorțit la Început, s-a relaxat Încetul cu Încetul și, În curînd, am uitat că recitam, spre a mă cufunda iarăși În narațiune, descoperind În proză cadențe și construcții ce curgeau ca niște motive muzicale, cimilituri de timbru și de pauză de care nu-mi dădusem seama la prima lectură. Noi amănunte, crîmpeie de imagini și miraje se iviră printre rînduri, precum alcătuirea unui edificiu pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
câte veacuri zvonesc, Nimic a nu mai reține Din multe ce se vorbesc. Nu este, și nici n-a fost; Trec zile șirag. Orizont suspect, Și metafizic prag. * STANȚĂ LA VIN Amici e ora Când vinul Ne-a făcut suspecți. Cadențe De târziu orologiu. Dacă a mai fost vreodată Mai bine ca acum, Sau a dormi Peste ziua de mâine... Altă realitate. Cum, de la un etaj Se vede Autouri Și-o lume micșorată. Cum recompare Junia În cârciume igrasioase. Amici, Cadențe
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Cadențe De târziu orologiu. Dacă a mai fost vreodată Mai bine ca acum, Sau a dormi Peste ziua de mâine... Altă realitate. Cum, de la un etaj Se vede Autouri Și-o lume micșorată. Cum recompare Junia În cârciume igrasioase. Amici, Cadențe De târziu orologiu... O haină, pe gust, Să părăsim Necunoscutul Leviathan. * ESTETIC URBAN Orașul seara... Șantiere în repaos. Și firme scrise Din becuri înstelate. Orașul seara... Pe o piață Cu sclipiri de fier Claxon, armonic, a sunat. Foburgul Cu bachice
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
nevoiți să mănânce tocana ungurească, numită gulasch. Pe dată, ceilalți răniți și-au împletit cu însuflețire vocile lor bărbătești în cântecul Erbsen mit Speck, făcând să răsune în salon armoniile unui marș baritonal, ce ar fi înspăimântat, prin marțiala lui cadență, pe orice inamic de la Răsărit și Miazănoapte, care n-ar fi avut de unde să știe că, în cântec, era vorba doar de un refuz al soldatului neamț, spre a se lăsa ghiftuit zilnic cu năzdrăvana invenție culinară, mazăre și slănină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de prizonieri nemți, pe care îi străjuiau un gard de sârmă ghimpată și soldățoi anglo-americani, nepăsători, molfăind tot timpul sugiucul acela american, numit mai târziu ciunga, și ațintind spre orice Friț, care dădea să le să vorbească, puști-mitraliere, cu o cadență de tragere nemaivăzut de rapidă. Tot mai sfioase în fața leșioasei dimineți de toamnă istovită, ce mistuie ierburile arse, cele din urmă steluțe se ascund în tainice urne cinerare, pe când trâmbe de lumină izbesc dinspre Est, pe neașteptate și pârloage de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gol, ca soldatul înainte de începerea marșului. Nu e așa de greu și nici cimitirul nu e chiar atât de mare. Așteptăm să iasă băiatul în trening care duce crucea și preotul cu țârcovnicul și ne pornim, chinuindu-ne să respectăm cadența. Ne oprim cam o dată la cincizeci de metri, se aruncă mărunțiș, cerșetorii se bat pe el, se trec pe sub mort podurile. Lăsăm coșciugul, îl ridicăm, la naiba, a început să mă doară iar spatele. Am intrat pe cărare, e pietriș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
alunecare, rostogolire, cădere. Imagini în cuvânt: vorbit, șoptit, cântat, alintat, urlat. Imagini aproximative: îngropare, înviere, întâmpinare, înălțare. Imagini suprapuse: sex. Tehnica fraților Lumiere scria despre viață pe un perete în cabinetul terapeutului. Ritmul dădea tonusul, ritmul schimba senul, ritmul impunea cadența, stângul pe tobă, dreptul în icoană, aleluia... Sunetul sintetiza mișcarea, sincron în sticla cu lapte, amin... Terapeutul urmărea vitalitatea: formarea imaginii retină, nervul optic; percepția imaginii absorbția, transmitere spre creier; disiparea imaginii scurtcircuitarea luminii, diluarea senzației, descompunerea formei... ipoteze ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
foarte dezvoltat din partea ofițerilor și a mateloților de toate rangurile. Fără să mai zâmbească, bătrânul îi privi pe cei de la masă. - Domnilor, aici se încheia raportul meu. Trebuie să vă spun că pierderile noastre sunt grele. Pierdem nave cu o cadență de două nave de luptă, 11 crucișătoare, 74 crucișătoare mici și 62 de aparate diverse pe ora de război. Firește, nu este vorba decât, de niște cifre statistice care variază considerabil de la o zi la alta. Cu toate acestea, ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
însuflețire că punctul ăsta de vedere nu era cel bun. Își lovește hârtiile cu palma. Asta nu este decât o aproximație. Când o să ajung să redau perfect tabloul pe care-l am în închipuire, când fraza mea va avea însăși cadența acestei plimbări la trap, un-doi-trei, un-doi-trei, atunci restul va fi mai ușor și mai ales iluzia va fi, de la început, atât de puternică încât se va putea exclama : "Jos pălăria!" Dar, pentru asta, mai avea încă mult de lucru. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]