1,465 matches
-
sfidător al Poeziei, Înfruntând, nealterată de timp sau transhumanțe, Marea Bestie care Îi vânează trimișii: „Oh, comunitate de scandal!/ Furia e tot ce ne mai leagă...”. Modern, centrifug, lirismul său amar și lucid invocă intensitatea ca răscumpărare și revanșă, În cadența ruptă a solitudinii interogative, rareori aliniată de brizele scurte ale Înfrățirii cu iluzia. Cine a contemplat biblioteca românească pe care imigrantul Jean Schächter a cărat-o după el, de la Dunăre la Iordan, nemaiavând timp, el Însuși, ulterior, presupun, decât s-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
devenind poezie. Universul terifiant al adevărului Îngăduie totuși buna ardere pe rugul rece al iubirii. Iubirea intonează monologuri suav stranii, senzual-spiritualizate. O revanșă singularizată asupra vidului, În care așteptările se văd decapitate, una câte una. Lamentoul gingășiei ultragiate Își află cadența urgentă și, deopotrivă, melodioasă, „iluminarea”, de o memorabilă expresie lirică, pare gravată În argint subțire și durabil, ca Într-o nouă, modernă, dramatică și dureroasă Cântare a cântărilor, În care Regele cărturar se vede Înlocuit de o vorace și volatilă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
unde pentru întâia dată a răsunat marșul „Deșteaptă-te române", tot aici ne-a fost dat, ca după doi ani și mai bine de prigoană să auzim „Ștefan Vodă", cântat de legionarii biruitori. în primii pași, parcă șovăiau oamenii în cadență și cântec. Era emoția primelor clipe și nici lor nu le venea să creadă ce vedeau cu ochii. Mergând, simțeam cum rândurile se strângeau și din ce în ce grupul primea mai multă consistență și unitate. N-am ajuns bine
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
rațional cu puteri lăuntrice, fiind mereu gata de luptă, îndrăznind a fi ofensiv. Nicolae Petrașcu a călcat hotărât și puternic pe urmele lui Corneliu Codreanu-Căpitanul și pe ale întemeietorilor Legiunii Arhanghelul Mihail, ținând pasul aproape de ei, și păstrând aceeași vie cadență. A luat parte la luptele studențești din anii 1928-1932 și astfel la înmugurirea vieții legionare. Pe unde călca el crea mediu legionar de ordine și disciplină voluntară. Nicolae Petrașcu face parte din elita care a răspândit credința legionară și care
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Agentul secret: o istorie simplă, București, 1984; I. Dinesen, Șapte povestiri gotice. Anecdote ale destinului, pref. trad., București, 1985; Klaus Konjetzky, La celălalt capăt la zilei, București, 1986; Karen Blixen, Din inima Africii, postfața trad., București, 1988; Bernt Engelmann, În cadență, marș, până ce totul țăndări va fi. Cum am trăit în epoca nazistă (1933-1945), București, 1990; Malcolm Bradbury, Un om al istoriei, București, 1991. Repere bibliografice: Felea, Secțiuni, 381-386; Valeriu Cristea, Un tânăr romancier, RL, 1975, 23; Lucian Hanu, Un moralist
GAFIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
Miop, Nerva, Pârjol, Scrib, Ulpiu, Un singuratic, Vedeaude. A murit răpus de ftizie. Primele volume ale poetului (Poezii, 1885, Freamăte, 1887, Amurg, 1888, Cartea unei inimi, 1890) strâng o producție lirică minoră, sentimentală și decepționată, în stilul epocii, cu idei, cadențe, imagini din Eminescu și François Coppée, poetul celor umili. O notă particulară se întrevede în discreția sentimentului, în tonalitatea surdinizată a versului. Cu Senzitive (1894) și Aquarele (1896), D. se dovedește un precursor direct al lui G. Bacovia și printre
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
elemente și personaje. Eroul liric trece lin pe deasupra lor, într-o plutire de aerostat prietenos și complice; prin levitație, plutire, zbor, „foiala moale” de jos e nu doar atent inventariată, ci și ocrotită. Iar densitatea verbală și nominală a versurilor, cadența verbelor și frecvența substantivelor creează o senzație paradoxală, de vârtej pentru o clipă încremenit: un bâlci magic suspendat într-o imagine, ca în Vis amalgamat: „În miez de cozonac, miez de șofran, / E-un târg burlesc cruțat de Ghinghis Han
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
variațiuni eseistice despre muzică și reverberațiile ei sufletești, „istorii”, false povești-parabole abstracte cu personaje emblematice (filosoful și zeița). Scrisoarea lui Hipparc (1984) este un lung poem ermetic-filosofic în douăsprezece capitole, un babilon livresc scris într-un limbaj abstract, neologic, în cadențe largi, amintind de sonurile peanilor antici. În volumul Pluralitate (1988) se remarcă al treilea ciclu de poeme, cu versuri scurte, distihuri ori terține, în care aceleași teme sunt tratate într-un limbaj care abandonează abstracția pură, optând pentru definiția metaforică
DRAGOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
apare în SUA volumul intitulat Sonete (1990). Scrie o poezie hieratică, în forma fixă a sonetului, vădind o limpede aspirație spre clasicitate. Versul este strict din punct de vedere prozodic, nu apelează excesiv la metaforă, poetul cultivând programat armonia, eufonia, cadențele ritmice perfecte și rime pe cât posibil fără cusur. Dar își încarcă stilul, adesea împovărându-l cu fonetisme regionale, la care se adaugă și o pronunțată ruralizare a graiului, deoarece pare a socoti reprezentativ doar idiomul din localitatea natală. Talentul învinge
GULI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287383_a_288712]
-
scris despre nemuritorul transilvan, nimic nu egalează poemul lui C. Cu exact aceeași instrumentație verbală, nu și cu rezultate similare, nereușind să focalizeze efectele parțiale, e construit un alt poem-omagiu: Eminescu... (1939); de reținut doar torentul de metafore hiperbolizante în cadențe de acatist, autorul Luceafărului fiind „faur de poduri de aur / peste furtuni, peste-ntuneric”, un „drept, neprihănit voievod”, „crai / pe-un împărătesc și furtunatic grai”, „steag al timpului vânt”, un „nou Adam” și un „Dante valah”. La prima vedere, discursul
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
cea dreaptă, să nu refuze adevărul. Farul și călăuza, direcția o dădeau știința și arta sovietică, iar Sadoveanu anunța profetic că „Lumina vine de la răsărit”. Intelectualii nu mai puteau rămâne în turnul lor de fildeș, ei trebuiau să se alinieze cadenței entuziaste a oamenilor muncii de la orașe și sate. Unii au înțeles imediat ce au de făcut, iar o anchetă a lui Ion Biberi din 1945 dovedește că și-au însușit deja clișeele lingvistice agreate de noua putere și acceptă să se
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
copiilor. „Alfabetul comunismului”, constată Ion Manolescu, „se învață de timpuriu” prin antrenarea copiilor în „acțiuni”, prin regizarea „ingredientelor didactice”, prin tapetarea contextului școlar cu însemne și simboluri specifice, prin antrenarea copiilor în coruri de adulatori ai „iubitului conducător”, prin ritmuri, cadențe, tropăituri, desfășurări de steaguri și inițierea timpurie în tainele „socialismului științific”. Școala, întregul sistem educativ, a fost supusă unui proces de prelucrare, elaborându-se „strategii majore de manipulare a personalității în direcția asimilării, acceptării și perpetuării comunismului ca normalitate biosocială
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
a firmei operează cu două extreme: 1. informația disponibilă este destul de bogată pentru a permite acțiuni strategice precise; 2. atitudinea cea mai frecventă este de expectativă, până când se identifică tendințe nete. Aceasta din urmă devine mai periculoasă În măsura În care crește vizibil cadența schimbărilor. Firma se confruntă cu următoarele dileme: a) dacă așteaptă să crească certitudinea, riscă să fie surprinsă de o criză; b) dacă se mulțumește cu informațiile disponibile, acestea sunt prea vagi pentru a declanșa manevre strategice definitive. În toate cazurile
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
incertitudine, pregătirea strategică operează cu două extreme: a) informația disponibilă este destul de bogată pentru a permite acțiuni strategice precise; b) atitudinea cea mai frecventă este expectativa până când se identifică tendințe nete. Aceasta din urmă devine mai periculoasă În măsura În care crește vizibil cadența schimbărilor. Nici planificarea strategică și nici pregătirea strategică progresivă nu pot evita surprizele strategice susceptibile să provoace veritabile crize. O surpriză strategică este un eveniment brutal, imprevizibil, nonfamiliar, care amenință supraviețuirea firmei. Ea se deosebește de surpriza operațională, a cărei
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
este influențată de intensitatea concurenței În activitatea considerată. Repartizarea sarcinilor Între Întreprinderile partenere ridică o serie de probleme În ceea ce privește coordonarea Întreprinderii. Dacă diferiți parteneri fabrică diferite părți componente ale unui produs, importantă este coordonarea În ceea ce privește concepția acestor părți componente, precum și cadența producției În Întreprinderile respective. Dacă partenerii vând acest produs În zone geografice diferite, politicile lor comerciale vor trebui foarte bine coordonate. Această problemă a coordonării poate fi rezolvată prin punerea În comun a sarcinilor, În măsura În care structura comună creată se substituie
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
o rară expresivitate, ce transpun sugestiv pitorescul exotic și istoric. C. a creat în literatura română un stil propriu, prin îmbinarea expresiilor elegant cizelate cu cele argotice, din medii sordide. Fraza e melopeică, ritmată de armonii interioare, desfășurându-se în cadențe, în largi perioade fluide, muzicale, cu prelungi acorduri. De la concretețea dură a argoului de mahala, naratorul urcă fără efort, cu aceeași forță de sugestie, la expresia rafinată, de mare virtuozitate. Frazarea e somptuoasă și de un cuceritor patetism liric, întrețesută
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
director al Complexului Muzeistic din Iași, instituție unde lucrează apoi ca muzeograf. După debut, poetul a colaborat cu versuri, eseuri, cronici și articole pe teme de cultură îndeosebi la periodicele ieșene și băcăuane, izbutind să-și facă tipărite, într-o cadență destul de regulată, volumele de poezii Răsărit de fată mare (1970), Lumina pământului (1973), Nopți cu Ștefan cel Mare (1974), Liniștea dintre nori (1977), Elegiile inimii (1979), Exact așa vor cânta privighetorile (1982), Cenușa de pe inimă (1984), Plopi fără soț (1987
CHIRIAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286205_a_287534]
-
teatru ale lui C. (nepublicate în timpul vieții; un volum de Teatru îi va fi editat în 1976), mai izbutite ar fi drama de inspirație istorică, în canonul tradiției, La locul numit Direptate, însuflețită de un patos ce antrenează, până la artificiozitate, cadențe (și rime) de poem, și fantezia dramatică Don Juan, în care, eliberat din chinga legendei, seducătorul sevillian e văzut nu ca un înșelător orgolios și crud, ci ca un himeric, aspirând către un absolut al iubirii. Secvențele de intensitate în
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
4; Ioana Pârvulescu, În căutarea „generației pierdute”, RL, 1994, 15; Maria Genescu, Tristețea cavalerului ascet, RL, 1994, 22; Românii, 61-62; Mona Momescu, „Blocada”, un roman baroc, TMS, 1992, 1; Negoițescu, Scriitori contemporani, 96-99; Dicț. scriit. rom., I, 551-553; Cornelia Ștefănescu, Cadența unei degradări, JL, 1998, 1-2; Titu Popescu, Treptele nedesăvârșirii, JL, 1998, 6-7; Theodor Cazaban, O carte științifică, o carte de exil, JL, 1998, 6-7; Nicolae Florescu, Întoarcerea proscrișilor, București, 1998, 184-187; Adolf Armbruster, Pavel Chihaia și arta medievală, JL, 1999
CHIHAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
bună urichelniță adeseori, dar în astfel de întâmplări înțeapă urechea mai rău decât ghimpii ariciului"113. O caracteristică a versificației lui Grigore Alexandrescu, aceea de a elida vocale, lăsând să se ciocnească consoanele - bruscând ritmul și imprimând o anume duritate cadenței - creează un efect de stridență. Poetul arici face versuri înțepătoare. Glumița e cam groasă, în stilul onomasticii lui Alecsandri în care demagogul se cheamă Răzvrătescu. Desigur, totul e aici comic, și trebuie luat ca atare, la gradul al doilea. Există
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
apare fraudulos în textul sau în imaginația altuia, îl observăm ca pe un transplant, ca și cum o bucată din omul ori scriitorul Cărtărescu ar fi fost mobilizată în alt context. Pipăim același membru pe care îl știam în opera autorului, aceeași cadență a frazei, același ton: autorul e "acolo", chiar dacă dezarticulat și transportat. Sufixarea în -an vorbește despre o formă de furt și, paradoxal, până și atunci când e acuzatoare, rămâne o dovadă a intimității cu opera scriitorului. O calitate greu de cântărit
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
animatorul literaturii române de la 1830 -, scopul urmărit prin exploatarea antonomazei e același. Heliade Rădulescu vrea să antreneze literatura română prin valuri ample de scriitori. Nu are încredere în structurile mici ale sociabilității literare, în cenacluri și bisericuțe și își imaginează cadența literaturii române exclusiv în funcție de succesiunea generațiilor. În acest sens ar trebui citită o idee care revine adesea în scrierile lui, aceea a geniului ca germene al întregii omeniri viitoare: În primul om a existat în germini toți oamenii mari și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
prins într-un angrenaj care ar conduce la o cheltuială din ce în ce mai mare și la ruina finală a familiilor, într-o rivalitate ostentativă care ar friza ridicolul. Există așadar o euritmie a relațiilor sociale. O mișcare de pendul care imprimă o cadență de respectat pentru schimburi. În privința recepțiilor private, cât și a bunelor oficii nu trebuie să rămânem datori: "Dacă acceptați o invitație, să știți că se cuvine, în următoarele două luni după petrecere, să întoarceți invitația"11. Ca să nu rămâi dator
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
puțin eficace), cea a diferenței și a asemănării. Diferența, semn al alterității, obosește 594, în timp ce asemănarea dinamizează: vedem aceasta cu asistenții care "se aseamănă mult chiar și la chip" și care merg uluitor de repede, ridicându-și picioarele subțiri în cadență (35). Nu e comod cu voi, spuse K, continuând să compare chipurile lor așa cum făcea de câteva clipe, nu vă deosebiți decât prin nume, în rest vă asemănați...(șovăi, apoi continuă fără voia lui), în rest semănați ca doi șerpi
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
să aibă nici cea mai mică educație muzicală. Astfel, în Descrierea unei lupte, piosul vrea să cânte la pian pentru că se simte fericit. Or nu numai că nu știe să cânte, dar nu cântă, însă este transportat și legănat în cadență de câtre doi domni care fluieră o mică arie. Nici Karl Rossmann nu știe să cânte, el cântă fie prea repede, fie prea încet și, făcând aceasta simte un alt "cântec înălțându-se în el". Absența de execuție muzicală este
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]