4,874 matches
-
este situată chiar pe malul Mării Negre, în continuarea plajei și la poalele stâncilor terasate. Mergând spre castel întâi dai de „Atelierul de croitorie” al reginei, o căsuță de piatră, care astăzi a devenit magazin de suveniruri. În stânga Marea Neagră, albastră și calmă, în dreapta aleii, flori viu colorate și arbuști cu rod bogat de flori roz, zidul pe care se cațără iederă și vie-de-vie, terase pe care cresc arbori și arbuști purtând în ei verdele vieții. Asemenea altor turiști români te oprești și
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
a copacilor este pigmentată de alb-roșcatul pietrelor de pe terase și dominată și luminată de albul vilei, al copacului de lângă ea și al stâncii, creându-se un puternic sentiment de viață, ascensiune, contopire a elementelor naturii. Înainte de răsăritul soarelui marea este calmă, liniștită, aerul este blând, cald și mângâietor. La răsărit, pe cer deasupra stâncii începe spectacolul de lumini. În spatele și deasupra stâncii care mărginește golful cerul are reflexe aurii care strălucesc printre nori din ce în ce mai puternic. Pe cer prezența încă ascunsă a
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
și plugușorul. Să vină și mami cu băieții. În rest, râsete și pupături. Trebuie să vă mai spun că mama, imediat când a ajuns acasă i-a dat telefon soțului, care, după ce s-a liniștit i-a spus cu voce calmă : -Acu’...dă-o te rog la telefon p-aia mică, să-mi cânte și mie „Steaua sus răsare”! Poate de data asta, răsare și steaua noastră. Că m-am săturat să răsară...la anul și la mulți ani. După ce i-
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
cu copiii. Totul se transforma într-un adevărat vacarm. Emanuela începu să-și revină din starea de șoc provocată de sperietura cu geamul spart, iar agitația celorlalți făcea loc, în conștiința ei, altei persoane. Acelei persoane, care trebuie să fie calmă, rațională, care trebuie să acționeze în situații critice în și pentru interesul celor din jurul ei, pentru restabilirea ordinii și a unui climat de liniște și limitarea consecințelor... Simțind greutatea din brațe, Emanuela privi spre cea care atârna susținută doar de
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
Destinul, Mangalia, marea, nemărginirea, prietenia, suferința, despărțirile, epocile prin care a trecut. A reușit să își formeze propriul stil definitoriu în evoluția unui scriitor. Mangalia devenind un fel de fata morgana, de rara avis a sufletului autorului. Iubirile furtunoase, dureroase, calme, tandre, ori disperate, au devenit capitole de inspirație și har care l-au întors mereu la Itaca sa vindecătoare, întocmai ca pe Ulisse, căci Virgil Stan este un Ulisse al sufletelor care i-au ieșit în drum în tainica sa
ARTISTUL PLASTIC MAIA MARTIN DESPRE ROMANUL DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367382_a_368711]
-
ne re învață citind , să zâmbim zilei de mâine și universului care ne mângâie sufletul cu inocențe tainice. Este foarte bogat spiritual scriitorul. Personajele sunt generoase, bine și puternic conturate, vizuale, fie în tușe sobre, dure, în forță, fie calde, calme, catifelate, mângâietoare. Familiile Viorel și Ramona Axinte, Săndica și Mircea Trăistaru, Cristian și Andrada - copii acestora. Studenție, iubire, puritate, suferință. Ingineri, profesori, țărani, oameni culți, oameni simpli, turism, frumusețe, tristețe, gelozii. Dorințe, pasiuni, împliniri, neîmpliniri, dau timpului timp. Nou roman
ARTISTUL PLASTIC MAIA MARTIN DESPRE ROMANUL DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367382_a_368711]
-
mai fi, desigur, destule de discutat; de pildă, despre valoarea pedagogică a umorului evreesc, înțeles ca un mod particular de raportare la viață. Cel mai ades fiind investigată viața la bloc, inepuizabil tezaur de subiecte și eternă sămânță de conflicte calme, ivite doar din amănunte și mărunțișuri - spre a rămâne mereu turnesol pentru caractere... S-ar mai cuveni apoi menționată și o altă preocupare onorant ilustrată de prestația medicului Dorel Schor pe tărâmul literaturii și artei: critica plastică oficiată în paginile
RÂZÂND CU GURA PÂNA LA URECHI ! de MIRCEA RADU IACOBAN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367415_a_368744]
-
epuizare completă a trăirii, prin elan vizionar și înstrăinare metodică, prinm exaltarea resorturilor vitale:” Îmi șterg pe furiș lentila ochelarilor și mă mint că te văd din nou frumos și deștept pe sub masca ce mușcă din carnea ta vegetală “.(Este calmă, trândavă ). La capătul exaltărilor, autoarea e o altă ființă, un animal superior îmbogățit cu carnația metaforei așezată cu grijă peste scheletul lui abstract, un arheu elibert în carnea cuvântului și fugit din măduva scheletului realității. Aceste poeme-tablete sunt o formă
METAFORA CA MOD DE EXPRIMARE A VIBRAŢIILOR EULUI LA MELANIA CUC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366886_a_368215]
-
avea un chip demn, frumos și pașnic, asemeni crinului Buneivestiri. În fața lui senină și luminoasă întrezăreai cu ușurință „chipul nemuritor al lui Dumnezeu - Iubire” iar din vorba lui filocalică simțeai savoarea „persoanei omului în veșnic dialog cu Dumnezeu”. Gesturile lui calme și niciodată de prisos concordau cu gândirea lui sistematică, lipsită de orice ambiguitate. Scrisul său părea (și de fapt chiar este) un urcuș nemijlocit către înviere și prezenta, cu certitudine, trăirea sa în Dumnezeu și cu Dumnezeu. Din orice expresie
PARINTELE DUMITRU POPESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366864_a_368193]
-
cuminte, buna primăvară. ESTE PRIMĂVARĂ Timpul s-a oprit o clipă, Este iar ca la-nceput, Iar se-nalță o aripă, Un suspin și un sărut. Brațe-albastre-ntinde marea, Este primăvară iar, Seara-și pâlpâie chemarea Cu sclipiri de chihlimbar. NOAPTE CALMĂ Tremură pe ramuri frunza crudă încă, E o noapte calmă, liniștea-i adâncă, Iarba-abia-ncolțită se ghicește verde, Un suspin de taină pe alei se pierde. Bolta înstelată îl preia discret. Este oare vântul, care suflă-ncet Sau vreo șoaptă tandră
CANTECE DE PRIMAVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367539_a_368868]
-
clipă, Este iar ca la-nceput, Iar se-nalță o aripă, Un suspin și un sărut. Brațe-albastre-ntinde marea, Este primăvară iar, Seara-și pâlpâie chemarea Cu sclipiri de chihlimbar. NOAPTE CALMĂ Tremură pe ramuri frunza crudă încă, E o noapte calmă, liniștea-i adâncă, Iarba-abia-ncolțită se ghicește verde, Un suspin de taină pe alei se pierde. Bolta înstelată îl preia discret. Este oare vântul, care suflă-ncet Sau vreo șoaptă tandră de iubire-aprinsă? Cine, cine știe...noaptea-i necuprinsă. CULORI Tot
CANTECE DE PRIMAVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367539_a_368868]
-
îngrămădire de gânduri, sentimente și întrebări la care voiam să îmi ofere îndelungi explicații. Nona mă asculta, părând să accepte fiecare cuvânt al meu, fără să riposteze, fără să întrebe, fără să fie curioasă. Orice aș fi zis, ea rămânea calmă, împăcată, lipsită de frământări interioare. Din când în când, mă privea amuzată, însă doar pentru puțin timp, redevenind imediat, serioasă. Când am încheiat ce aveam de spus, aceasta m-a întrebat, pe un ton cumpănit: - Te temi de ceea ce urmează
LOGODNICUL MEU, FRED (VII) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367561_a_368890]
-
șoapte Cu inima plină de dor... Luna-ți zâmbește plină și clară, Norii se joacă în fața ei Universul te-nvăluie ca o brățară Stele pe boltă, dau frâu magiei... Suflet blând în noaptea senină Asculți o muzică ce te-npresoară, Cu inima calmă, o voce divină Îngână cântecul pe strune de chitară... Muzica ce pătrunde în toți porii Dă viață viselor ce vor să moară, Cu ritmul său, împrăștie norii, Iubirea trăiește în inima hoinară... Suflet blând, noaptea-i pe sfârșite, O nouă
SUFLET BLÂND de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367673_a_369002]
-
să surprindem orice mișcare, serveam sendvișurile de pe platoul așezat pe pătură. Când se mișca bambina, aruncam totul pe platou și alergam să înțep peștele. A fost un mic dejun cu întreruperi, dar numai pentru mine, căci amica mea își vedea calmă de masă și privea cu interes la cârdul de lebede ce apăruseră pe luciul apei, după pâlcul de stuf. Masculul-tată mergea țanțoș, însă vigilent în fața cârdului, iar mama-lebădă domina ariergarda. Cei cinci pui, mărișori, însă tot cu penele colorate în
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
la aparatele de televiziune marca „Rubin”, ne adunam unii la alții, iar cînd era „Cerbul”, străzile deveneau goale în toată țara. Câtă artă era în acele cutii pătrate, cu imagini în alb-negru! Câtă bucurie reușeau ele să ne transmită, cât calm și bună dispoziție! Viața se organiza, în ziua respectivă, astfel ca la ora anunțată, să fim și noi aici, în Brașov, alături de un public cald, asistând, prin cutiile cu sticlă fermecată, la spectacolul fascinant al muzicii bune, al talentului și
LASĂ-MI TOAMNĂ POMII VERZI ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367709_a_369038]
-
extraordinară frumusețe, o finețe de om, o tandrețe plutitoare, o modestie și o măreție cum nu credeam că pot exista. Diafană, vaporoasă, angelică. O clipă ni s-au întâlnit privirile. Convențional și amabil. Un zâmbet. Privirea ei era o privire calmă și senină, care nu era decât un fel de șoapta ce știa să ascundă, de fapt, un adânc clocot interior. Privirea aceea era, nici mai mult, nici mai puțin, a Anei Blandiana. Acelși sentiment l-am încercat, pentru o clipă
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
care nu era decât un fel de șoapta ce știa să ascundă, de fapt, un adânc clocot interior. Privirea aceea era, nici mai mult, nici mai puțin, a Anei Blandiana. Acelși sentiment l-am încercat, pentru o clipă, întâlnind lumina calmă a privirii Doamnei Elisabeta, în casa Doinei Maiseleș. Povestesc toate astea, ca să-mi justific, într-un fel, curajul elocinței mele vizavi de Doamna Muzicii lui Schopin. ...La Cluj, în ceața ca o canava de poveste, în seara aceea de toamnă
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
Să cântați Domnului cu alăută Fie cânt și în rugă de psaltire Strigați numele său la mănăstire Să se clătească marea nebăută Și râurile vor bate din palme De fața Lui munții se vor bucura Vine să judece în zile calme Întru dreptate și nepărtinire Cu smerenie tainic va strecura Clipa sfântă ce naște fericire PSALMUL 98 Domnul împărățește peste popor Șade pe heruvimi să cutremure Pământul cum vântul valea de mure În puterea Sa sfântă tainic cobor Domnul în Sion
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
bani. Te duci la Croitoru și ceri trei bilete de voie. Apoi mergem în piață. ─ De ce trei bilete? Cine mai vine? ─ Mihaela. Mihaela era sora ei geamănă. ─ Bine, mă duc acum. Mi-ai făcut poftă. Pedagoga era în oficiul ei. Calmă și plăcută. Când mă vede îmi zâmbește cu drag. Bună ziua. Ce faceți? Intră Elena, draga mea. ─ Vă iubesc și azi, mă așez pe scaun în fața ei, cu un zâmbet larg aștept să mă întrebe ceva. Vrei bilet de voie. Te
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
avea un chip frumos și pașnic, asemeni crinului Bunei Vestiri. În fața lui senină și diafană întrezăreai cu ușurință „chipul nemuritor al lui Dumnezeu - Iubire” iar din vorba lui filocalică simțeai savoarea „persoanei omului în veșnic dialog cu Dumnezeu”. Gesturile lui calme și niciodată de prisos concordau cu gândirea lui sistematică, lipsită de orice ambiguitate. Scrisul său părea (și de fapt chiar este) un urcuș nemijlocit către înviere și prezenta, cu certitudine, trăirea sa în Dumnezeu și cu Dumnezeu. Din orice expresie
DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
-
vreo învățătură extrasă din cărțile marilor gânditori și scriitori, nu ezită să facă trimiteri la scrierile lor, cunoscându-le bine operele. După ce îmi vorbește cu entuziasm despre toate acestea, face însă o mică pauză și îmi spune cu o voce calmă: „Dar până la urmă, tot Eminescu e cel mai mare! Și, printre altele, pentru faptul că a spus: Poți zidi o lume-ntreagă / Să dărâmi orice ai spune / Peste toate o lopată/ De țărână se depune”. Și-apoi continuă atenționându-mă
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
general, bine primite în cercurile intelectuale românești, lucrarea lui Oișteanu a fost acceptată mai ușor. Acest lucru se datorează, după părerea lui Volovici, faptului că autorul a abordat fenomenul antisemit în mod științific, ca pe o boală, folosind un stil calm, fără acuze, bazat pe numeroase exemple și fapte care nu pot fi negate. În plus, cartea pune contextul românesc în raport cu situația din țările vecine. Cartea lui Oișteanu este o oglindă fidelă a societății românești, o carte deosebit de folositoare... De altfel
INSEMNĂRI DE LA TÂRGUL INTERNAŢIONAL DE CARTE DE LA IERUSALIM de MIREL HORODI în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367037_a_368366]
-
ales în zonele inaccesibile altor mijloace. Curios, municipalitatea a aprobat menținerea sistemului de „troleibuze”-unde e încadrat și care cable și a investit masiv, ultima oară în 1986, circa 60 milioane de dolari. Noile locuri din cabinele de funicular, culorile calme ale acestor mașini - maro, albastru, auriu, sunt schimbările cele mai evidente șii care au fost respectate. Șinele pe care sunt trase sunt fixate mai bine în caldarâm, alunecă mai bine chiar dacă nu și silențios, scripeții care ghidează fiecare cablu au
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
stabilitatea și mișcarea, să îmbini, în aceeași clipă, senzația de siguranță pe care ți-o dă un teritoriu limitat, dar ferm, cu ispita perspectivelor vaste, fluide, mereu în schimbare. În acest fel, el a căpătat, de-a lungul anilor, noblețea calmă a unui țărm - țintă și stavilă în fața repetatei agresiuni a valurilor. După atâtea întâmplări din viața sa, pe apă și pe uscat, ne propune un final tulburător, recent și definitoriu pentru dragostea sa de viață și de oameni, dar și
PREFATA LA CARTEA IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367073_a_368402]
-
dragostea cu ceva mai crud: depărtarea - care, ciudat, ne sporește singurătatea, în loc s-o înlăture... Și-atunci de-abia ne întrebăm: la ce bun atîtea sfîșieri pentru o banală singurătate în doi? MI-E DOR Mi-e dor de frumusețea calmă a cerului alb, unde, pentru o clipă, trec pescăruși cu aripi întinse către soare ca apoi să țipe pierzîndu-se în ceață spre noi și noi orizonturi. Referință Bibliografică: DEPĂRTAREA SINGURĂTĂȚII / Viorela Codreanu Tiron : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 192
DEPĂRTAREA SINGURĂTĂŢII de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367099_a_368428]