2,791 matches
-
care ne in-formează ochiul minții în exercițiul martiric al confesiunii lui Hristos. Văduvit de lărgimea unei asemenea panorame, militantul de serviciu se împovărează, pe sine și pe alții, cu toate armele duhurilor răutății, burdușindu-și ranița cu rechizitorii, antrenându-și camarazii prin teste grilă, oferindu-și maniacal certitudini printr-un debit excesiv de răspunsuri la orice întrebări. Dimpotrivă, depășind nivelul relatării doxografice și pătrunzând în sfera problematizării hermeneutice care definește condițiile de posibilitate ale întrebărilor teologice, un student doritor să descopere geniul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
În gradație miracol intermediar... În ansamblul exercițiilor predominant ludice din 75 H.P., astfel de texte sînt un fel de omagiu tardiv adus dadaismului - acea „pușcă Încărcată cu zgomot pur” sau „mitralieră de confetti”, cum Îl vor defini, cu umor, chiar camarazii avangardiști ai lui Voronca. Acestui, ca să zicem așa, intermezzo ludic, Îi urmează Însă o etapă cu mult mai ambițioasă, În care echivalențele poetice ale plasticii constructiviste sînt urmărite sistematic: simbolicei tabula rasa se cuvenea să-i succeadă momentul pozitiv al
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
judecătoriile de ocoale”, cu „respirația scrisă dinainte pe cadranele de ceasornic”, care „Încuiau În dosarele voluminoase cheia unei existențe ca o ușă cu țîțÎnile bine unse”; apoi, „colegul de bancă” cu „fața parcă mai limitată În spațiu”, „rostind o sentință”, „camarazii [care] Își făureau lanțurile utile”; În sfîrșit, „viața care grohăia Între rufele Întinse, Între dosarele civilizației”, „cîrdurile de rațe sălbatice ale nopții”, „huruitul magazinelor Încuiate” etc. - aparțin acestei arii negative, căreia i se opune radical suita de figuri ale luminozității
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ce ritmează, din loc În loc, structura de ansamblu a poemului („Alergam cu dimineața pe stradă...”), prezența „visătorilor” (corespondenți ai Poetului) care „În piețele mici... stăteau la soare pe bănci, ca niște hîrtii de turnesol așteptînd o transformare a culorilor”, amintirea „camaradului de joacă, de elan, de poeme”, dintr-o copilărie acum condamnată la „Închisoare”, definirea locuitorului drept unul care a „rămas mereu același, cu funda poeziei la ureche”, „mărgelele galbene sale soarelui” etc. Finalul textului marchează Însă un eșec: starea de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
idealul egalizării scriiturii cu trăirea se menține, inevitabil, acea „diferență de voltaj”. Încît nu e de mirare că poetul care mărturisește că „Între a trăi aventura și a o scrie prefer(ă) ipostaza din urmă”, ajunge, În pragul rupturii cu camarazii de la unu, să se distanțeze de „acele pretenții Îngîmfate de «eliberare din artă»”, recunoscîndu-și, nu fără mîndrie, statutul de scriitor. Trădare a spiritului avangardist? - Răspunsul poate fi dat din două direcții. Mai Întîi, observînd că, la fel cu majoritatea militanților
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Paris. Pentru a mă consola, un tânăr călugăr mi-a zis că cine are mulți vrăjmași e ca și cum ai avea o putere peste măsură, dar astea sunt doar glumițe. Când eram copil, toți țineau la mine, chiar dacă îmi cam necăjeam camarazii cu șotiile mele. Odată întors de la pășune cu caprele după o zi întreagă, simțeam nevoia să mă joc cu copiii de seama mea. Ne ciondăneam dar fără răutate, alergam desculți pe ulițele satului, noaptea dormeam liniștit, nu mi-era frică
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
îngrămădiți pe priciuri, într-o celulă de la subsol. Deodată unul dintre deținuți a sărit în picioare și a răcnit spre ceilalți : «Bandiților, trădătorilor !». De fapt, nu către toți, o parte erau deja înțeleși între ei. Îți imaginezi, până atunci fuseserăm camarazi, ne împărțeam bucata de pâine, gândurile, singurul bun pe care îl mai aveam. Dintr-odată s-au năpustit asupra noastră, lovindu-ne. Nu erau zgomote care să se audă la fel de puternic ca altele, dar, fără a fi asurzitoare, erau, cum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vreme a fi curios de copiii săi și se ambiționă a-i cerceta mai de aproape. Totuși excursia lui Doru ar fi trecut neobservată dacă în după-amiaza acelei zile telefonul nu i-ar fi produs o nouă surpriză. Cineva întrebă: - Camaradul Ioanide? - Da! răspunse arhitectul puțin șocat de expresia"camarad". - Eu sunt Hangerliu! zise glasul. - Aha! Înregistră Ioanide cu un ușor umor, gîndindu-se la medalia samiotă. Și, fiindcă familiaritatea interlocutorului îl intriga, preciză: Aci este arhitectul Ioanide. - Pardon! se scuză atuncea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ambiționă a-i cerceta mai de aproape. Totuși excursia lui Doru ar fi trecut neobservată dacă în după-amiaza acelei zile telefonul nu i-ar fi produs o nouă surpriză. Cineva întrebă: - Camaradul Ioanide? - Da! răspunse arhitectul puțin șocat de expresia"camarad". - Eu sunt Hangerliu! zise glasul. - Aha! Înregistră Ioanide cu un ușor umor, gîndindu-se la medalia samiotă. Și, fiindcă familiaritatea interlocutorului îl intriga, preciză: Aci este arhitectul Ioanide. - Pardon! se scuză atuncea Hangerliu și închise telefonul." Ce-i cu măgarul ăsta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
glasul. - Aha! Înregistră Ioanide cu un ușor umor, gîndindu-se la medalia samiotă. Și, fiindcă familiaritatea interlocutorului îl intriga, preciză: Aci este arhitectul Ioanide. - Pardon! se scuză atuncea Hangerliu și închise telefonul." Ce-i cu măgarul ăsta, se miră Ioanide, care camarad Ioanide?" Dar numaidecât își dădu seama că e vorba de Tudorel. Punând în raport excursia lui Doru și telefonul, Ioanide își zise că lucrurile nu erau fără conexiune între ele. Voia să afle cu orice chip unde pleacă Tudorel, și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
arhitectul Ioanide, sunt în măsură a raporta următoarele: 1. Dacă numitul a aparținut sau aparține vreunui partid politic. Este aproape sigur că arhitectul Ioanide n-a fost niciodată înscris în vreun partid politic, iar în momentul de față, după cercetările camarazilor noștri din partide, nu figurează în nici o listă de organizații, neplătind nici o cotizație. Mai mult, arhitectul n-a votat în alegeri, nefiind înscris pe listele electorale. Toți câți îl cunosc sunt de acord asupra dezinteresului său pentru viața politică
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca acele de care am amintit la punctul 3. 6. Situația politică a familiei. Soția arhitectului, Elvira Ioanide, nu manifestă nici o preocupare politică, are însă întinse relații mai ales prin femei cu numeroase familii din societatea bună. Fiul arhitectului este camaradul Tudor Ioanide din comandament, iar fiica, Pica Ioanide, este prietena camaradului Gavrilcea. Ea este notată ca un element devotat și de încredere. 7. Relațiile numitului, cu specială referință la persoanele de legătură. Arhitectul Ioanide are foarte numeroase relații, însă dintre
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
politică a familiei. Soția arhitectului, Elvira Ioanide, nu manifestă nici o preocupare politică, are însă întinse relații mai ales prin femei cu numeroase familii din societatea bună. Fiul arhitectului este camaradul Tudor Ioanide din comandament, iar fiica, Pica Ioanide, este prietena camaradului Gavrilcea. Ea este notată ca un element devotat și de încredere. 7. Relațiile numitului, cu specială referință la persoanele de legătură. Arhitectul Ioanide are foarte numeroase relații, însă dintre toate numai Saferian Manigomian și Gaittany ar avea posibilitatea, indirect, de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în sensul Mișcării." Acest raport era semnat de un oarecare Vlădulescu. Propozițiile de la punctul 6 cu privire la Tudorel și Pica erau subliniate de cineva cu cerneală verde. Ca un referat într-un colț de sus al paginii prime, un indescifrabil scria: "Camaradului Tudor Ioanide, spre consultare și verificare". A doua hârtie avea un en-tête tipărit, purtând aceste cuvinte: "Saferian Manigomian & Comp. Soc. nr. com. Sucursala nr. 4, Calea Dorobanților" etc. Urmau specificări asupra naturii comerțului: Cafea, Ceai, Lichioruri, șampanie, Vinuri fine, Conserve
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nici o crimă, domnule, jur pe orice! - De ce credeți dumneavoastră că n-a făcut crimă, cîndpumnalul e aici? - Tocmai de asta, pumnalul l-a dat mai demult. - Așa, cui? - A venit la el un tânăr, mi se pare că-i zice "camaradul Tudor", un băiat foarte spălat, și i-a dat pumnalul împrumutat acum vreo lună, nu știu ce zicea că vrea să joace, pomenea de unul Cezar. De un singur lucru m-am mirat. Băiatul meu îl chema "camaradul Tudor", însă la ieșirea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pare că-i zice "camaradul Tudor", un băiat foarte spălat, și i-a dat pumnalul împrumutat acum vreo lună, nu știu ce zicea că vrea să joace, pomenea de unul Cezar. De un singur lucru m-am mirat. Băiatul meu îl chema "camaradul Tudor", însă la ieșirea pe sală tânărul, ținând pumnalul în mână, i-a zis, râzând, așa: "Simt că trăiesc cu două mii de ani în urmă. Numele meu este Brutiu..." - Poate Brutus. - Așa, așa! - Mai avea fiul dumneavoastră vreun alt pumnal
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cele 1 O, corabie, valul te poartă spre marea nouă £de primăvar㤠(lat.). 2 Ei, Postumus, Postumus, grăbiți-vă, trec anii (lat.). G. Călinescu de sport. Din cauza slăbiciunii mele relative pentru lectură (biblioteca tatii a exercitat un prestigiu asupra mea), camarazii mă ironizează ca "intelectual". E de la sine înțeles că antipatia mea, din păcate în bună parte filozofică, pentru cărți se unește cu o indiferență tot atât de mare pentru scris. Mania de a fi autor bântuia și printre colegii mei de școală
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cromwell.) Idealul nostru este anonimatul sau, ca să mă exprim mai exact, promovarea in corpore. ("Confunzi, stimabile, adunarea umană cu turma - notă Ioanide - și personalitatea cu personalismul.") De aceea suntem constituiți pe centurii și decurii și ne numim centurioni, decurioni și camarazi, trăind laolaltă și beneficiind solidar de izbânzile comune. Cultivăm spiritul de "bandă". Spiritul romantic de întrecere, orgoliul nu sunt în vederile noastre, disciplina și uniformitatea stând la baza concepției dinamice pe care o profesăm. Acesta e motivul pentru care am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
viață îl simțim în umilirea meritului personal. G. Călinescu De aci și voluptatea noastră de a ne supune și a suferi pedepse. Tata m-a surprins vărgat pe spate de frânghiile cu care am fost bătut la cererea mea, deși camarazii acceptaseră a-mi suspenda corecția. Am voit aceasta nu ca să mă îndrept, ci din simpla bucurie de a suferi și de a mă umili în fața camarazilor mei, ca nu cumva să-mi intre în suflet orgoliul de a fi o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vărgat pe spate de frânghiile cu care am fost bătut la cererea mea, deși camarazii acceptaseră a-mi suspenda corecția. Am voit aceasta nu ca să mă îndrept, ci din simpla bucurie de a suferi și de a mă umili în fața camarazilor mei, ca nu cumva să-mi intre în suflet orgoliul de a fi o persoană de excepție, fiul ilustrului arhitect Ioanide. ("Poți să fii modest - scrise Ioanide - și să ții seamă de părerea semenilor fără să cazi în patru labe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
egalitatea tuturor oamenilor și raselor. Noi nu primim această teorie. Dacă suntem antiindividualiști prin raport la personalitate, suntem exclusiviști când e vorba de calitatea grupelor. Omenirea se împarte pentru noi în popoare tinere și popoare bătrâne și nu putem fi camarazi cu perșii sau cu indochinezii. Suntem în fond ca niște colonii de ființe acvatice, avem o personalitate colectivă, formăm un arbore ca mărgeanul ce nu se poate amesteca niciodată cu lumea peștilor sau a melcilor. Fabrice del Dongo era mândru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cumva victima aparține grupului nostru, având aceeași concepție de viață ca și noi?" (Însemnarea lui Ioanide: "Pe Gide îl reprobă mulți. Grav este că Doru nu acceptă decât concepția de viață a delicventului Gavrilcea.") E ca și cum eu aș omorî pe camaradul Gavrilcea (Ioanide: "Iată-l și pe idolatrizatul ipochimen!") numai spre a face sânge rău poliției.¤ (Ioanide întoarse iar pagina, agasat, dând de nume ca Raskolnikoff, Andre Gide, pe care Tudorel le auzise probabil într-o discuție a lui Ioanide cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să-l înregistrez. Vorbește-mi de Churriguera!"¤ De multe ori mi-am făcut un examen serios de conștiință și am ajuns la concluzia că am o oarecare asemănare cu tata sub raportul indiferenței la geografie. N-am destăinuit acest lucru camarazilor, de teamă să nu-i contrariez, deși am impresia că cei mai mulți din ei sunt în categoria mea. Singurul fapt absolut cert este nevoia mea biologică de a participa la un mare eveniment al timpului meu, de a nu fi eliminat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mea. Singurul fapt absolut cert este nevoia mea biologică de a participa la un mare eveniment al timpului meu, de a nu fi eliminat de la momentele epocale. Solitudinea îmi face rău și o zi petrecută fără a mă întîlni cu camarazii mei mi se pare tristă. Când eram mai mic am fost entuziasmat la cinematograf de Gavroche din Mizerabilii lui Victor Hugo, și nopți în șir mă visam în rolul lui. Tata mi-a arătat un desen de David reprezentând pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dau bine seama ce spun, "cu faptele istorice", și atunci alții au râs, logicienii din clasă, care au pretins că fac o tautologie, refuzând să definesc printr-o notă nouă. Gavrilcea însă a zis (după ce a întrebat cum mă cheamă): "Camaradul Ioanide (așa m-a numit poate intenționat, poate din obișnuință) a spus un lucru extrem de important, cu toată aparența de rămânere pe loc. Istoria, adică nararea de fapte omenești, se ocupă numai cu "faptele istorice", deci rămâne să ne lămurim
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]