1,966 matches
-
cuvinte, destinul său care e, așa cum se spune, „scris în stele”: „Fiecare din noi duce cu el lumina unei stele. Acesta este destinul omenirii”; Sau: „E mâna destinului atunci când te bate pe umăr o binecuvântare”. Cu sensibilitate, spontaneitate, umor dozat, candoare, adâncime de spirit, Alexandra Mihalache își descoperă și ne descoperă, în fiecare noțiune, un înțeles nou, sau îi reînnoiește vechile înțelesuri trecute prin prisma propriilor trăiri. Nu există adevăruri universal valabile decât existența istorică a lui Iisus Cristos. Fiecare om
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
lor, în stil clasic, și el la fel de dulce: Din marea mea de gânduri despletite În versuri va-mpletesc ,,Polenul de cuvinte’’ În felinare de suflet lumină vă strecor Din ochii mei scăldați în picături de dor. Revine, cu gingășie și candoare, dorul de mamă. Poeta asociază ideea de mamă cu noțiunea de sacru. Mama este, ca în opera marilor clasici, tot ce e mai sfânt și mai scump pe lume, este legătura dintre suflet și Dumnezeu țesută în poezie: Mă gândesc
VERSURI DE DOR, DIN POLENUL CUVINTELOR de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374756_a_376085]
-
poartă în minte orinde o duc pașii pe drumul vieții: Te păstrez copilărie în suflet, în unghere În zâmbete și lacrimi cu clipe mă învești, În poeme prin lume cu dorurile mele Cu amintiri și vise din satul de povești. Candoare, sinceritate, simplitate în enunț dar multă lumină și culoare în imaginile redate fac să sclipească și visele frumoase și dezamăgirile, și bucuriile și durerile pentru că - nu-i așa? - o tot repet, poeta este învingătoare și cuvântul ii este biruință. Vă
VERSURI DE DOR, DIN POLENUL CUVINTELOR de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374756_a_376085]
-
nr. 1689 din 16 august 2015 Toate Articolele Autorului În ochi mă privesc magnoliile și-mi spun că mă iubești. Cum aș putea să nu le cred când au înflorit în august și-s mândre tare în violetul firav sub candoare!? Acum iți știu dorința: fiecare zi colorată în primăvară și te strecori fiecărui vis de floare, de dincolo de orice anotimp, timp, prin apariții uimitoare. Ai la rever a mea răsuflare în lunga, neobosita ta preumblare pe străzi cu artă-desfătare. Cu
SĂRBĂTOARE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374775_a_376104]
-
de stele țesut din vis de-argint Se logodesc dorințe în nopți de sânzâiene, Iubirea arde doruri în clipe de alint, Duios săruta perla ivita între gene. Din jumătăți de suflet se nasc eternități, Pe trup pictează fluturi troițe de candoare, Cămăși de cer ne-mbrăca-n vrăjite dimineți, Se întețesc emoții în dulce dezmierdare. Serafi sfințesc iubirea cu mir din paradis, Ne-adăpostesc de brume, nevinovate temeri, Ne închinam în inimi și-n legământ promis Ne poartă îngeri tandri destinul
DESTIN PURTAT DE ÎNGERI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371711_a_373040]
-
audiat concertul nr.20 în re minor KV 466 de Mozart. Cronicarul Edgar Elian a scris: „Accentul cade pe intensitatea climatului dramatic, pe un joc al translațiilor între Universul subteran, puternic învolburat, al lui Don Giovani și acela de grațioasă candoare al lui Cherubino. Am apreciat la talentata pianistă mai cu seamă sensibilitatea și fluența cântului, modul firesc de parcurgere a conductului melodic, cantabilitatea frazei, în contrast cu strălucirile fulgurante din peisajul furtunos central ale aceleiași părți secunde". Printre discurile noi ale Wandaei
CU ARIPILE DESFĂCUTE… ZBORUL E MAI LIN de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371719_a_373048]
-
lumești Precum balauri sadici din cartea de povești Se-nhamă bidivii la cârmele caleștii Reducții prea absurde în matematica poveștii; Iubirea, chiar și ea-i un strugur roș’ pe buze, O sevă ce prin sine urmează să acuze, Zdrobită în candoarea acelei dăruiri Ce n-a avut puterea unicei mari iubiri Și sigura sunt astăzi că aș fi ars pe rug, Din timpul inchizitiei de n-ar fi fost să fug, Eretica din mine și azi se pierde- n clipe Tot
CONTEMPORANEITATE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375684_a_377013]
-
văpaia soarelui se închid ca o umbrelă în bătaia vântului. Pe pământ, plină rouă, volbura-nsetată, și-a deschis splendid corola-n sidef irizată. E rochița rândunicii, elegant o-mbracă, fracu-i negru-albăstrui, coadă bifurcată. Azi trăiesc o reverie, plină de candoare, ... Citește mai mult Din grădină se audtriluluri de privighetori,și o-nmiresmată boarese ridică dintre flori. Dimineața, pe răcoare,se strecoară zorile,și-n nuanțe pastelatese deschid zorelele.Azurii cum este cerul,un albastru de safir,roz, albe sau violet
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
-nchidă.Totuși, finele zoreleîn văpaia soareluise închid ca o umbrelăîn bătaia vântului.Pe pământ, plină rouă,volbura-nsetată,și-a deschis splendidcorola-n sidef irizată.E rochița rândunicii,elegant o-mbracă,fracu-i negru-albăstrui,coadă bifurcată.Azi trăiesc o reverie,plină de candoare,... XVI. RAȚIUNE, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 754 din 23 ianuarie 2013. Dintre lemne-n fața sobei, un șoricel s-a ițit, l-a privit blând moș Mitică și pe loc l-a îndrăgit. Din bucata lui de
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
iubirii”, în ACEL Albatros care poartă pe aripile-i uriașe ” Câte o sămânță, care va rodi în duh și adevăr”, aceasta este convinsă de renașterea tuturor lucrurilor: Prin a Ta revelație, reînvie întreagă creație”. Poezia Claudiei Bota este cea a candorii, a exprimării curate, asemenea unei ape de izvor, netulburată de ”modernismul” exprimării, adesea, dificil de codificat. ”Lasă dragostea să înflorească / Iar în zorile albastre,/Inima să crească./ Și atunci îți voi cânta,/Ca și pasărea Măiastră,/ Aducând cuvânt de pace
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
fluturii-n petale, Ca să sporească și mai mult culoarea, Să pună strălucire-n toată floarea, Să pregătească iar, luminii, cale. Când vara își mai potolește boarea, Albinele, cu zumzete domoale, Adună mierea dulce în pocale, Iar teii își păstrează, blând, candoarea. Când lanu-și plimbă galbenele spice Și sângerează-n firele de maci, Se ofilește frunza de aglice, Iar clipele ne lasă tot săraci, Că nu mai știm nici timpul ce mai zice Și nici pe tine nu te-aud cum taci
AGLICE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379317_a_380646]
-
c-o tinerețe venită din senin te-a pus să strângi buchete mari de tandră frumusețe. Nu-mi pasă că afară ninge des și-n mine cresc încet-încet nămeții, când pot să-i dau un altfel de-nțeles, plin de candoare și iubire,vieții ! 21 ianuarie 2017 Anatol Covali Referință Bibliografică: Bucurie / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2213, Anul VII, 21 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
BUCURIE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369224_a_370553]
-
ai lăsat plecând, în ramă... Îți mulțumesc, iubită mamă! Îți amintești, iubito? Îți amintești cum așteptam ninsoarea Cu palmele-căuș sub pomii de pe-alei? Ne întreceam să urmărim mișcarea Cristalelor gingașe-n dans de funigei... Prin voalul iernii-ți deslușeam candoarea Și gingășia pur-a jocului de miei... Îți amintești cum așteptam ninsoarea Cu palmele-căuș sub pomii de pe-alei? Valsam într-un ocean de alb sub zarea Cu străluciri de stele-n ramuri de polei. Să auzim sunând de gheață
OMAGIU, FEMEII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369231_a_370560]
-
fidelitate secvențe de viață trăite, portrete de prieteni și ... dușmani, de buni și răi ... , analizați și judecați cu mintea ageră a unui copil care evoluează surprinzător și care, deși se maturizează rapid, obligat de vicisitudinile existenței, nu-și va pierde candoarea și sinceritatea nici măcar atunci când, matură devenind scriitoarea, laurii gloriei publice îi vor încununa fruntea. „Tata se ocupa, pe lângă serviciul de la Sfatul Popular din comuna Șușani, cu alfabetizarea. Mama, care era analfabetă, era tare mândră de el. Pe ea a învățat
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
am gravat Pașii către împlinire, Pentr-un pic de fericire Răstigniți pe cruci toride Nu renunț la nemurire Nici când dorul mă divide, Nu știu dacă-n drum spre mare Mi-aș dori să fiu cu tine Dar sublima ta candoare Răscolește-n plin suspine Aripi de înger te cuprind La coborârea mea în Rai, Încet prin stele șiroind Mă devorezi în nopți de mai.! Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Izgonirea mea din rai / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
IZGONIREA MEA DIN RAI de VALER POPEAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362211_a_363540]
-
tine se dezleg, Nu poți iubirea să o transformi , Pentru a urca pe suferința altuia Iubirea este o lege dată, pentru a fi urmată. E un copac al cărei rădăcini, Pulsează inima pentru a trăi. Cum vei lovi a mea candoare? Dintre sclipiri care niciuna nu dispare, Rămâi, rămâi cu bine! Când ochii mei se pierd în tine. CĂLĂTORIM Călătorim aici, mereu... Și traversăm adâncul defileu, Nimic nu e în zadar, Pe unde treci, arunci mereu un zar. Tu vii, din
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
de vise, sălcii plângătoare Se dezvelesc în ramuri de lumină, Doar soarele în păru-ți poartă vină Topindu-se-n privirea ce mă doare. O rază într-o noapte cristalină Când a căzut și ultima ninsoare A dezlegat magie și candoare, Am înțeles ce-i liniștea deplină. Dar gândurile iar nu îmi dau pace, Trecutul poartă vălul de mister, Tot mă intreb de ce dorința tace Și dorurile-mi zboară către cer, Iar amintirea-n rouă se preface, Sunt lacrimi care niciodat
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
se răzgândesc atâta încît, judecând după mărturisirile foii "Grenzbote", spiritele politice din Viena și din Berlin încep a se neliniști. Ne pare într-adevăr că aceste aprehensiuni nu sânt lipsite de temei. Anglia nu va-ncerca, poate, precum afirmă cu candoare "Neue freie Presse", de-a substitui drapelul maritim drapelului fluvial de la Galați pân-la Porțile de Fier, pentru că aceasta ar fi contrariu bunului simț; dar ea se va putea întreba, și celelalte puteri asemenea, daca, primindu-se cererile Austro-Ungariei și acordîndu-i-se
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
răcoarea nopții brună, Piramidele, din creștet, aiurind și jalnic sună; Și sălbatic se plâng regii în giganticul mormânt" (Memento mori) Înscrisă în simbolismul "movilei"1 piramida întruchipează o frână, o amânare, o "piedică" în calea timpului devorator. Fără a avea candoarea acelui autor arab din sec. al XVII-lea, care scrisese că "pe pământ toate lucrurile se tem de timp, dar timpul se teme de piramide", Eminescu nu subliniază atât durabilitatea cât relația de rivalitate: "Ce este piramida? La un pătrat
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a fost doar un senior peste feuda sa, care s-a numit, fără întrerupere, pictura; șarmul, ca personaj de lume, consta, cu osebire, într-o discreție cu atît mai rară cu cît emana dintr-o natură profundă, de o mare candoare. Preambul prea grandilocvent-amplu (i-ar fi displăcut pictorului!) pentru o nostimadă circulînd oral între cei ce l-au cunoscut. Și de la care m-am înfruptat, la rîndu-mi. Cu, evident, coeficientul de... aproximare. Scurt, Corneliu Baba, de-același leat cu Alupi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rugăminții celor doi de a-i fotografia cu aparatul lor! De data asta, în fața Teatrului. Băiatul îmi întinde obiectul, un minuscul Nikon, explicîndu-mi sumar manipularea, îi prinde fetei talia și-o conduce sub bătrînul fronton. Sînt atît de stenici în candoarea lor de-a înfrunta împreună timpul... 24 august Ce-o fi avut Brigitte Bardot de hipnotizase lumea acum patruzeci de ani? Ușor de întrebat, greu de răspuns. Pentru că, iată, văzînd recent un documentar cu miraculosul ei traseu, observi cîteva elemente
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Să nu ne facem iluzii prea mari. Altceva e important. România pierzînd, prin dictatură comunistă, uzanța mondenității firești, neparvenite, și-o poate recupera acum, prin acest cuplu de proveniență modestă, doritor însă de rafinare. Garantul pare a fi, înainte de orice, candoarea. Una autentică. Performanță în a suferi din cauza femeii iubite. Am văzut/am citit mult în materie, dar chinul a doi celebri îndrăgostiți, Benjamin Constant și August Strindberg, este, cred, inegalabil. Ilustrul francez își curta iubita nu alta decît Madame Récamier
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
moral și de prințip. La întoarcerea în atelier, recuperatoriu, voi deschide rosul album și voi regăsi în el, reprodus, pe acel Manet care îmi părea mult mai modern decît, iată, este. Iertare pentru insolență! Ne revedem pe Lăpușneanu. 27 iunie Candorile începutului. Delectabilul filozof Alain (1868-1951) povestește cum a început să scrie despre artă. Nu e, neapărat, de tras o concluzie din povestirea sa, dar ceva în care să se întrevadă conturarea unei concluzii tot există. Și asta pentru că, recitind acum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aparține. Așa că, alături de atîția alții în ciuda veșnic încruntatei butelii cu venin de sub lombroziana calotă dați-mi voie să mă bucur că țara trăiește acum un moment irepetabil și că, în sfîrșit, jubilația-mi (bine temperată) are justificată motivație. 8 martie Candoarea cinstitelor fețe. E interesant (pînă la un punct; de unde totul devine previzibil și deci plictisitor), de văzut cum reacționează pesediștii la una din soluțiile... radicale ale noii guvernări, cea privind rechemarea ambasadorilor. (Unii din ei moțăind dincolo, cum moțăiau aici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
totală de morbul vineției sinteze. Era de plecat, nu?, chiar de la minunata sală arhiplină. Mirarea se impunea cu impacientă necesitate: cum, Dumnezeu, o lume atît de jună și la urma urmei atît de (relativ) prosperă se repede (cu o dezarmantă candoare) spre o artă ce propagă, senin înverșunat, promiscuitatea! Îmi mai băgasem nasu-mi bergerac și în alte asemenea sclipicioase gale și știam cam ce-i de văzut în mai toate.) Producătorii înșiși, prezenți în gală, băieți drăguți, îmbrăcați oț, păreau destinați
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]