4,924 matches
-
bun sfârsit un proiect literar ucigător de ambițios. Este Călătoria care nu se sfârșește niciodată, de Malcolm Lowry. Lowry este (ar trebui oare să folosesc verbul la timpul trecut?) obiectul unui adevărat cult ai cărui adepți au fost fascinați de capodopera Sub vulcan, inclusă pe poziția a șaptea pe una dintre listele cu „cele mai bune o sută de romane ale secolului al XX-lea". Am impresia că niciun alt roman n-a avut o gestație atât de laborioasă și o
Adresant: Confreria Lowry by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6297_a_7622]
-
și în cele din urmă viața din cauză că era bețiv, cumplit de bețiv, aproape la fel de bețiv ca Malcolm Lowry. Niciunul dintre manuscrisele din acești zece ani n-a fost tipărit în timpul vieții lui. Năzuința niciodată împlinită a autorului - care resimțea irepetabilitatea capodoperei lui ca pe încă o stihie care-l hăituia și-l hărțuia - era de a realiza un ciclu de trei, cinci sau șapte romane intitulat Călătoria care nu se sfârșește niciodată. Construit în jurul copleșitorului Sub vulcan, ar fi fost menit
Adresant: Confreria Lowry by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6297_a_7622]
-
a fost chiar Lowry. M-am străduit, de-a lungul anilor, să fac rost de cât mai multe dintre postume, deși ajunsesem să știu că nu-mi vor oferi decât, în cel mai bun caz, firimituri din regalul suprasățios al capodoperei. Singurul volum în care regăsisem sensibilitatea insuportabilă, frenezia, tremurul, sfâșierile, salturile de umoare, sarcasmul, autoironia și bine controlata lipsă de măsură și de respect față de convenții, fusese colecția de scrisori pusă la punct tot de Margie. Intre ele - celebra scrisoare
Adresant: Confreria Lowry by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6297_a_7622]
-
se zugrăvi pe sine în mijlocul lumii prin care a trecut, ci și o operă cu un ridicat conținut informațional, care poate fi - și a și fost - luată ca referință în studii istorice. Ea face pandant cu Scrisori către Vasile Alecsandri, capodopera lui Ion Ghica, pe care o completează adesea în latura documentară. Ediția de față nu este menită în primul rând studiului științific, ci lecturii. Ceea ce nu înseamnă că nu este o ediție foarte bună. Luând ca bază ediția princeps din
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
de texte slăbuțe. În general însă, somnul remușcării naște imagini splendide. Ceea ce urmează după „lumină cu vene aurii și groasă ca funia” (p. 27) e minunat. O constatare formulată de nici cinci versuri (dar cât de dense!) are irizări de capodoperă: „un fir de nisip înfășurat într-o sută de piei de vită,/ transportat în miez de noapte din siberia/ până la marea moartă și lepădat pe plaja/ plină de nisip, atâta ne-a fost dat să fim.” (p. 63) Când presiunea
Alte aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5428_a_6753]
-
învingătoarea fată Cu căldură sărută” (Dilrubam). Unirea explicită a voluptății cu ideea morții nu mai trecuse însă prin poezia noastră. Dacă tinerele fete de pe malul Bosforului acceptau să fie ucise de dragul iubitului lor, e curioasă thanatofilia prezentă în cîteva mici capodopere, precum Domnul de rouă, Făt-Frumos, Dochia, Amantele Ciliii ori Păstorul murind. Ele sunt în aparență basme, dar devin neliniștitoare ca atmosferă și tramă narativă: în toate este vorba de iubirea imposibilă între un bărbat viu și o fată moartă (sau
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
articole de ziar versificate, e mai bine „să tragem un văl”, cum afirma pudic mentorul Junimii; dar cele două imense poeme epice la care ne referim evidențiază un poet în deplinătatea mijloacelor sale, capabil să ofere pînă la sfîrșitul vieții capodopere. Conrad e un roman în versuri, precum Evgheni Oneghin sau Childe Harold, modelul declarat al lui Bolintineanu, urmat pînă și în structura generală a narațiunii. Romancierul Bolintineanu, care-și dovedise abilitatea și în romane propriu-zise, încearcă un tur de forță
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
care au contribuit din plin la boom-ul literar latinoamerican: Veraneo y otros cuentos (proză scurtă, 1951), Coronación (roman, 1960, câștigător al Premiului William Faulkner în 1962), Un lugar sin limites (roman, 1965), El obsceno pájaro de la noche (1970, considerat capodopera lui), Tres novelitas burguesas (proză scurtă, 1973), Casa de campo (roman, 1979). El a fost, de altfel, cel care a inventat termenul de boom, în eseul Historia personal del „boom”, din 1972. Romanul Obscena pasăre a nopții, apărut în spaniolă
Literatura latinoamericană la superlativ by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5458_a_6783]
-
boom”, din 1972. Romanul Obscena pasăre a nopții, apărut în spaniolă în anul 1970 și tradus apoi în 13 limbi (neerlandeză, franceză, germană, greacă, italiană etc.) apare acum pentru prima oară în limba română. Luis Buñuel l-a numit o „capodoperă”, iar Carlos Fuentes, „unul dintre cele mai bune romane nu numai ale literaturii latino-americane, ci ale întregii literaturi contemporane”. Într-un stil plin de imaginație, vizionar, luxuriant și puternic, specific cunoscutului realism magic, naratorul și protagonistul Humberto Peñaloza, scriitor ratat
Literatura latinoamericană la superlativ by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5458_a_6783]
-
Căci titlul prefeței conține și premisa, și concluzia, și o bună parte din argumentație: talentul și numai talentul. Ajung acum la Andrei Terian și la studiul introductiv pe care acesta îl dedică romanului Neamul Șoimăreștilor (care, fără a fi o capodoperă, este totuși un foarte bun roman de aventuri). Terian se situează inspirat în câmpul dezbaterii critice autentice, luând distanță față de Călinescu și (mai apoi) Manolescu într-o chestiune, aparent, secundară. „Problema care se pune totuși în acest caz e dacă
Sadoveanu pentru toți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5145_a_6470]
-
propagandă. Alături de filmul lui Victor Iliu, La „Moara cu noroc” (1955), Erupția (1957) lui Liviu Ciulei este celălalt film notabil care salvează ceea ce se poate salva într-un marasm cultural. Dacă aproape orice cinefil care se respectă are în minte capodopera lui Ciulei, Pădurea spânzuraților (1965), mai puțini își amintesc de filmul său de început, Erupția. O paralelă cu literatura perioadei relevă aceeași situație dramatică a traversării insolitate a deșertului „obsedantului deceniu” cum avea să numească Marin Preda anii ’50. Doar
Liviu Ciulei – regizorul, actorul și sălbaticii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5155_a_6480]
-
muri dacă nu vei scrie?”, la fel îl putem întreba astăzi pe cel care transpune o operă literară în altă limbă decât engleza: Oare vei muri dacă nu vei traduce? Astăzi, când toată lumea poate citi în engleză orice, nu numai capodoperele, fie ele străvechi, fie romane recente, indiferent dacă au fost scrise într-o limbă de largă sau restrânsă circulație, când din punct de vedere financiar a traduce nu înseamnă demult un câștig, iar de gloria care s-ar putea câștiga
Cum traduce un scriitor. Pessoa în limba română by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5157_a_6482]
-
asemenea, dacă Țiganiada, încheiată în 1812, n-ar fi fost publicată (fragmentar) de-abia în 1875-1877? Și cum ar fi arătat limba noastră literară dacă epopeea lui Budai-Deleanu ar fi fost receptată, măcar la 1877, drept ceea ce este, adică o capodoperă poetică? Dar nu numai Țiganiada, ci întregul destin postum al cărturarului și scriitorului Ion Budai-Deleanu a fost unul ingrat. Remarcabila sa operă literară și științifică, în mare parte rămasă în manuscris, va fi recuperată de la familia Lewandowski (urmașii soției scriitorului
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
din sudul Pacificului. Tot ceea ce asociem stilistic cu timpul petrecut în Tahiti - mari suprafețe în culori neobișnuite, forme aplatizate, spațiul a cărui adâncime fluctuează parcă în permanență - apare în pictura sa încă din 1886, de pe vremea stagiului în Bretagne. O capodoperă precum „Viziune de după predică - Lupta lui Iacob cu îngerul” o demonstrează pe deplin. Tabloul, pictat în 1888 la Port-Aven, este poate punctul unghiular al expoziției. Gauguin abandonează aici tradiții ale picturii occidentale vechi de sute de ani, legate de perspectivă
Expoziții la Galeria Națională din Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5407_a_6732]
-
dau farmec acestei captivante pagini concertante a literaturii clasice. De această dată în Studioul de Concerte din str. Berthelot, pianistul Dan Grigore a oferit o magistrală demonstrație asupra faptului că paginile miniaturale ale literaturii pianului se pot ridica la valoarea capodoperei atunci când muzicianul care le animă dispune de imaginația unui spirit creator, de farmecul unei adresări cu totul captivante. Momente mozartiene, sonate de Domenico Scarlatti, momente enesciene, altele semnate de Bach, Schubert, Scriabin, Rahmaninov, au făcut deliciile unui public entuziast, atent
Cultura recitalului de pian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5419_a_6744]
-
tovarășei Lazurkina. Cu aprobarea lui Hrușciov, apărea în „Pravda” poemul dinamitard Urmașii lui Stalin al tânărului scriitor Evgheni Evtușenko. Tot cu acordul primului secretar al CC al PCUS era publicată, în 1962, în revista „Novâi Mir” condusă de Aleksandr Tvardovski, capodopera lui Soljenitin O zi din viața lui Ivan Denisovici, prima recunoaștere publică, într-o publicație oficială, a existenței lagărelor de concentrare comuniste. Magnații PCUS pretindeau că susțin de-stalinizarea. Aleksandr Șelepin (poreclit „Șurik de fier”), șeful KGB-ului, a rostit la
Despre materialismul oniric - Lenin, Stalin, Hrușciov și visul tovarășei Lazurkina by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/5116_a_6441]
-
de autentic este copleșitoare și fațeta umană, caldă, duios exigentă a scriitorului se vede ca niciodată. Același efect îl are și interviul publicat în același număr cu fiica scriitorului, Ecaterina Logadi. Probabil și datorită intervievatoarei (Tita Chiper), interviul este o capodoperă a genului prin spontaneitate și amănunte imposibil de aflat altfel despre cum a fost Caragiale ca tată, ca prieten, ca ins aflat între două țări, între două lumi. Deși există și o „Sesiune festivă a Academiei Republicii Populare Romîne și
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5142_a_6467]
-
singurătate sau de intimitatea cu cei apropiați: voința discreționară de a păstra distanța și satisfacția pe care ți-o dă gîndul că nu te terfelești sub ochii plebei. În acest caz, noțiunile de frumos artistic, de operă de artă, de capodoperă sau de bucurie estetică devin vocabule cu sens, nu vreascuri calpe trosnind în gol. Morala e una: morbul spectacolului nu naște spectacole bune și singurul remediu pentru această stare de lucruri stă în persoană, nu în climat.
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]
-
Această celebră capodoperă autobiografică a fost publicată în 1916, la Zürich, unde Joyce se refugiase din Franța, în timpul Primului Război Mondial. Vicisitudinile și avatarurile copilăriei și adolescenței petrecute de Joyce la Dublin, într-o Irlandă frământată de eterne tulburări și răzvrătiri politice, într-o familie
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
leagă și fragmentul de față), dar contextul romanului este lămuritor, dacă nu convingător. „Portretul“ lui Joyce a mai apărut în anii ’60 în tălmăcirea marii traducătoare Frida Papadache (traducere al cărei redactor am fost). Este o necesitate culturală ca marile capodopere ale literaturii să fie reîmprospătate la fiecare câteva zeci de ani, aduse, adaptate la limbajul și nivelul de percepție al noilor generații de cititori. (A.R.) Mama lui Stephen, fratele și unul dintre verii lui îl așteptau în colțul liniștitei
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
poezie din ce în ce mai detașată de contingent, o literatură din ce în ce mai senină, în paralelism perfect cu noua fază a vieții. Global, talentul descoperit târziu al acestui poet s-a dovedit mai puternic decât circumstanțele biografice: printre poeziile și prozele sale, se numără suficiente capodopere pentru a califica un mare autor, în ciuda faptului că literatura scrisă de el a țâșnit uneori direct din biografie” (p. 413) Să trecem acum, destul de rapid, spre celălalt pol al chestiunii. Capitolul Eminescu (pus sub titulatura „Icoana” romantică). Aici, Mihai
Stilul intelectual (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5227_a_6552]
-
și tristețe". întrebarea și răspunsul la această problemă nu sunt noi. îmi aduc aminte că prin 1975, la liceul la care lucram, a fost invitat poetul Adrian Păunescu și unul dintre elevi l-a întrebat de ce sunt așa de puține capodopere exultante în literatura lumii. Poetul a răspuns ceva de genul: poate pentru că bucuria și armonia sufletească sunt socotite ca o stare de normalitate, iar literatura insolitează viața, nu i se suprapune, nu o copiază. Problemă grea, oricum, dar cam aceasta
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
acasă: o colibă cu două camere. Patul sfanțului nostru Cristofor se află într-una din ele. În cealaltă trona un imens fotoliu de rachița, ornat din belșug cu inutile rozete de paie și sertărașe stranii, lipite de brațele lui; o capodoperă a stilului victorian. Uriașul fotoliu mi-a revenit mie în noaptea aceea. Prietenii mei și-au întins pe jos ziarele de după-masă, întinzându-se cu grijă peste știri și pește editoriale. După respirații și sforăituri mi-am dat seama repede
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
aproape 30 de circumscripții ale capitalei federale a Austriei. Inițiind acest proiect, au fost vizate anume aspecte inedite pentru publicul obișnuit de concert din cele două capitale vest-europene ale muzicii. Am în vedere - pe de-o parte - cunoașterea uneia dintre capodoperele enesciene, una dintre lucrările cu totul originale ale repertoriului muzical cameral din prima jumătate a secolului trecut, și - pe de alta - contactul cu arta a doi tineri maeștri, violonistul Remus Azoiței și pianistul Eduard Stan, muzicieni stabiliți în partea de
La Viena și Berlin sub semnul muzicii lui Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6674_a_7999]
-
cuplu muzical cameral. Mă refer la jurizările anuale ale premiilor "Prometheus", conferite de Fundația "Anonimul", jurizări desfășurate și în această toamnă sub președinția domnului Andrei Pleșu. Sunt de amintit aici câteva dintre celebrele cupluri camerale care au dat viață acestei capodopere a literaturii muzicale din prima jumătate a secolului trecut. Mă refer la Enescu însuși care, alături de Dinu Lipatti, în anii războiului, a imprimat această lucrare în studiourile radiodifuziunii bucureștene. Prima audiție a avut însă loc la Oradea, în anul 1927
La Viena și Berlin sub semnul muzicii lui Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6674_a_7999]