1,669 matches
-
cu Byron. Toți avocățeii și medicii de doi bani, toți funcționărașii și tot tineretul stricat, fiii de croitori, simt durerea universală, nihilismul mistuitor al lui Leopardi. (...) În orice caz Leopardi este un mare poet; dar leopardienii sunt doar niște vietăți caraghioase și fără minte (...). Așadar citește-l pe Leopardi, dar citește-i și recitește-i și pe Homer, pe Dante, pe Ariosto.43 O reacție justificată la felul în care un public mediu, cu veleități literare, utiliza, banaliza, înjosea versurile poetului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
intelectuală a Bufonului. Montresor este un francmason, după toate aparențele de rang foarte înalt, disimulat doar pentru inducerea în eroare a cititorului naiv și a preotului credul în catolic fervent. El are, fără nici un dubiu, misiunea să-l lichideze pe caraghiosul "frate" Fortunado, revanșa sa nefiind religioasă, ci conspirativă. Dar de ce trebuie Fortunado eliminat? Să ne întoarcem puțin la povestea căpitanului William Morgan! Înainte de publicarea tulburătoarei lui cărți de destăinuiri masonice, în 1826, militarul a dispărut fără urmă. Nimeni nu știe
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cinci dolari, face prezumții sentimentale greșite, care îl și aduc, de altfel, în situații penibile, în virtutea "donjuanis mului" din tinerețea lui trecută, îl urăște pe tînărul Orson Welles pentru ascensiunea sa rapidă în industria filmului și ajunge, într-un mod caraghios, să fie confundat cu acesta ș.a.m.d.). Toate acțiunile sale sînt invers proporționale cu dimensiunile universului unde viețuiește. Avem aici într-o formă clară simptomul "generației pierdute", autismul cultural al unei promoții depășite de ritmul istoriei. Orice efort de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nici un folos. Confruntat fizic cu o altă lume, m-am simțit pierdut, ridicol, cu tot bagajul meu de intelectual, inutil, la vedere. După cîteva clipe nesfîrșite, am scos un "bună ziua" în spaniolă. Tăcere. Mi-a răspuns unul dintre ei, destul de caraghios, cred. În salonul unui apartament tipic parizian, în fața a doi indieni, cel care s-a simțit prost, fîstîcit, în plus, a fost omul așa-zis cultivat. Descumpănit, fără vlagă, m-am așezat pe scaunul cel mai apropiat, așteptînd într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
informații Salganik, M.J., Dodds, P.S., Watts, D.J., „Experimental study of inequality and unpredictability in an artificial cultural market”, Science, 854, 311, pp. 854-856. De ce sondajele se înșală? Fragilitatea poziționării majoritare La televiziune și la radio, serile electorale creează adesea scene caraghioase: comparând rezultatele alegerilor cu cele ale sondajelor de dinaintea încheierii votului, jurnaliștii au remarcat că nu se potriveau. Toată lumea este prea jenată ca să mai răspundă la întrebări: și totuși, de ce se înșală sondajele? Subcapitolul precedent dă un început de răspuns la
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
nici un folos. Confruntat fizic cu o altă lume, m-am simțit pierdut, ridicol, cu tot bagajul meu de intelectual, inutil, la vedere. După cîteva clipe nesfîrșite, am scos un "bună ziua" în spaniolă. Tăcere. Mi-a răspuns unul dintre ei, destul de caraghios, cred. În salonul unui apartament tipic parizian, în fața a doi indieni, cel care s-a simțit prost, fîstîcit, în plus, a fost omul așa-zis cultivat. Descumpănit, fără vlagă, m-am așezat pe scaunul cele mai apropiat, așteptînd într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
înțelege astăzi. Astfel, scopul esențial al târgului este producerea distracției și plăcerii prin vânzarea și consumul unei lumi imaginare. Dacă târgul renascentist este un eveniment anual, parcurile de distracție sunt spații permanente destinate amuzamentului, "axate în special pe ceea ce este caraghios și neobișnuit, adică pe tratarea vieții ca formă continuă de carnaval 231". Un astfel de spațiu, care nu reprezintă doar o "simbioză între lumile recunoscute ca fiind carnavalești și așa-numita realitate 232", dar și "o utopie simbolică americană 233
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
solicitau titularizări pe post. Să mă ierte Dumnezeu, dar foarte, foarte multe au fost mai rele decît ale unor școlari codași. Am găsit în ele greșeli de ortografie pentru care profesorul de română ar trebui dat afară automat, incredibile și caraghioase "perle", dezorientare istorică totală. Ce spuneți de profesori de română care cred că "Bubico" și "Domnul Goe" sunt piese de teatru? Mai mult, care cred că Domnul Goe însuși l-a aruncat pe Bubico din tren? Care încurcă într-atît personajele
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
o atracție impersonală rece... Aspectul estetic al matematicii poate fi foarte real pentru câțiva aleși". Dar aceștia sunt "câțiva", sugerează el, și sentimentul lor este "rece" (și sunt de fapt mai degrabă indivizi ridicoli, care trăiesc în mici orășele universitare caraghioase, la adăpost de adierea proaspătă a spațiului larg deschis). Prin această afirmație, el rezonează din plin cu "superstiția literară" a lui Whitehead. Există puține subiecte mai "populare" decât matematica. Foarte mulți oameni au o oarecare apreciere pentru matematică, în același
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
după scurtul „urlet primordial”, decid că acestuia îi va plăcea Vă tacă, dar să și gândească. Chiar de la naștere, Septimius Ilarie (Timi) își anticipă comportamentul pentru tot restul vieții: „țipă doar de câteva ori scurt și nu prea ascuțit”, „considerând caraghios și inutil să mai dea, haotic, din mâini și din picioare”. Așadar, Timi va pătrunde în „lumea aventuroasă și parfumată a nopților șeherazadei”, comportându se precum șahul Sehriyar (ShahryƗr), devenind ca și acesta -un „insomniac”, acceptând, cu docilitate, încercările aventuroase
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ființei noastre”, „adâncul absolut al lumii”. „Neașteptatul”, „Nesperatul”.și-atunci, „când desenez, sunt realist”, iar „simplele elemente de desen” devin „ființe”. Subtilitatea unor schematizări, premergătoare materializării unei prezumtive picturi, eventual, un avant-art. Uneori, artistul își consideră schițele niște „monștri”, niște „caraghioși”, chipuri „diforme”, „caricaturale”, „invenții copilărești”. Lor li se alăturăși-acel „copac al răului” (desenul de la pagina 22). Schițări ale ludicului, dar de o subtilă sinceritate. și-n acest context, parcă am fredona un cântec: „Peste apă, peste lut, / Cine oare l-
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și de a intra în literatură. Dar cartea nu se încheie deocamdată așa, ca o blândă și consolatoare melodramă. Trebuie semnalat totuși faptul că, în ultima variantă a romanului, prozatorul îngroașă până la neverosimil dramatismul confruntării, rezolvate altminteri firesc, cu eșecul caraghiosului proiect matrimonial și destrămarea iluziei mincinoase. În final, Diomo aduce lui Lulù vestea că aventurile ei ajunseseră să fie cunoscute de toată lumea, inclusiv de Andrei, și îi propune să plece împreună în străinătate, reputația femeii ("dama de la hotel Astoria") fiind
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
la revedere, domniță. Mi-a făcut mare plăcere. - Mie-mi spui? Făcu ea și, nu știu de ce începu să râdă tare, cu poftă. Să vii și să mă săruți și la anul, îmi promiți? - Bineînțeles. Am făcut o plecăciune cam caraghioasă și am lăsat-o râzând. Am închis ușa pe dinafară și am ieșit afară, la băieți. Le-am povestit totul, despre năstrușnica casieriță de la filială, au râs cu poftă și ne-am urcat în mașină. Am făcut niște cumpărături: supe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
maietuos, peste canal, avea parcă ceva regesc. Dădea rar din aripi, apoi se așeză pe o ramură din vârful altei sălcii. Se uita la noi de acolo, de sus, iar Tarzan a salutat-o militărește, făcându-i și o plecăciune caraghioasă. Pe malul altui canal, doi stârci își legănau pliscurile lungi unul spre altul: - Își fac complimente, spuse Gabi, ia uite cât de serioși stau de vorbă. Am întors privirea în partea opusă. Pe un plaur măricel, vreo zece pelicani stăteau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
atunci..." - Și cum a apărut, Ioane? l-am întrebat. - A apărut! O sî-ți spun... Să-ți povestesc acum episodul articolului Teatru în Norvegia. Într-o noapte sosește la redacție o telegramă, care fie din greșeală, fie dinadins, comprima ilogic și caraghios conținutul a două știri tamponate parcă anume una de alta ca să te facă să râzi. Una relata despre o piesă de teatru a lui Mussolini (auzi! Mussolini autor de piese!) care se juca în Norvegia, iar cealaltă despre debarcarea aliaților
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
CĂ ERA VORBA DE UN EXPERIMENT AFLAT ÎNTR-UN STADIU TIMPURIU, REALIZAT DE GRUPUL SECRET DE CARE VĂ VORBEAM. AȘA CĂ, PENTRU ASTA NEGOCIEM, ÎNCHEIE SCUDDER ÎNTUNECAT. VREM DATE DESPRE ACEST EXPERIMENT. MARIN ÎȘI SPUSE CĂ OMULEȚUL SEMĂNA CU O CARICATURĂ CARAGHIOASĂ, DAR ÎN ACELAȘI TIMP FU IMPRESIONAT DE HOTĂRÂREA CU CARE ACESTA LUPTA PENTRU DREPTUL LUI LA VIAȚĂ. ÎȘI ÎNCHIPUI CE AR ÎNSEMNA ÎNTÂRZIEREA CU ÎNCĂ O SĂPTĂMÂNĂ A LICHIDĂRII CREIERULUI ȘI ÎL TRECU UN FIOR. ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ori, dincolo de apatia și timiditatea lui, reale sau trucate, lucise prelung o clipă de poftă și ură și plăcere. Ridică umerii, capul, coborî mâinile pe fotoliu. Încordă auzul. O respirație slabă și egală, de iepure adormit. Adormise, deci, și el. Caraghioasă complicitate devenea această întâlnire ! — Nu, nu dorm. Te-am lăsat să te odihnești puțin. Ești obosită, înțeleg, șopti el. Chiar în acea clipă săriseră deja, amândoi, speriați, lovind cu brațele în fotolii. Suna telefonul ? Nici el nu se așteptase la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
capabilă să tacă, să reziste, să fie mereu prudentă. — Studiul psihanalitic la modă ? Ar fi interesant. Sunt unul dintre cei calificați... dar mă plictisește. Impresia se confirma, frazele căpătaseră, ca și glasul și figura înghețată, cu atât mai odioasă și caraghioasă, a omulețului, o anumită siguranță și nepăsare. Bătea cu degetele în sticla de pe birou. N-o privea decât rareori pe deținută. Continua să rămână în picioare. Sticla cu băutură se golise, cuvintele se legau repede, decise și reci. — Povestea cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aiurea. M-ar considera, cu toții, nebun...“ Se sprijini într-un cot, lipit de trupul de alături și sări brusc, dintr-un salt, în picioare. — Vera, nu rămân aici singur cu tine. Mi-ajunge câte se spun la birou. — Ești un caraghios... Se împletici, mișcări desfăcute și scurte, fracțiuni de gesturi fără legătură. Ajunse în sfârșit la terasa hotelului. Își recunoscu colegul într-una din mumiile cu ochii închiși, abandonate pe șezlonguri. — Te rugasem să nu mă lași singur cu ea... — Ai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
acest înalt profe sionalism era altă înfățișare a ratării, deplina identificare cu colivia. Promisiunile, capcana ? Să accepți forma salarizată a disperării, fără o șansă de schimbare. Acceptăm și trăim acceptarea, zi de zi, ne aranjăm, uităm, murim. I se păreau caraghioase, apăsătoare și zadarnice succesele pe care travestiul său le înregistra. Trecea între ceilalți drept studios, riguros, temeinic, în vreme ce el se știa ruinat. Iar colegul, prietenul ? Lucian își făcea cu strălucire meseria doar pentru a smulge vieții plăceri epicureice ? Gospodar subtil
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu mai apare decât la mari intervale prin ateliere și doar în fugă. Din emoțiile de-acum zece ani, când nu era decât șef de colectiv, iar ea se învârtea în jurul lui ca o cloșcă beată, rămăsese doar îmbrățișarea aceea caraghioasă. Ieșise nebun de victorie din ședință : îl primiseră, îl primiseră ! avea carnetul roșu, încuviințarea, startul, ascensiunea. Năvălise, țopăind, se repezise la ea, să-i dea marea veste. O îmbrățișase, rotind-o, rotind-o, dar ca pe o mamă, ca pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe o soră vârstnică. Un semn de recunoștință pentru aceea care îl tot ascultase, cu exagerată înțelegere, suferind lângă el, așteptând, zadarnic, să-i restituie tandrețea, s-o cheme, măcar o dată, îl tot provocase, dar el rămânea amabil. Îmbrățișarea aceea caraghioasă : scund și slăbuț, săltând în jurul ei, rotind-o. Bucuria îl depășise, apoi dispăru în ascensiunea rapidă. Nu, n-ar vrea să-l întâlnească : o saluta totdeauna prea ceremonios. Îmbătrânise și el, cumințit lângă grăsana de nevastă-sa. Elegant, în costume
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care alcătuiesc zilele mici și zilele mari. Lucian nu auzea nimic din ceea ce i se spunea. Se întunecase, se retrase, zăvorât în sine, dar nu făcu nici un gest de enervare. Așteptase să se încheie imprudentul monolog și reluase aceleași povești caraghioase. Vera, Manole, sora lui Manole, fleacuri, micile libertăți ale coliviei. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat... Codul surdomuților ! Erau prieteni, își împărtășiseră atâtea, dar, când se apropiaseră de punctul fierbinte, îl trata ca pe un copil, un nebun, un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
porumbelul. Furnica și fazanul, furnica și pisica și musca, furnica și câinele și vulturul, furnica și măgarul și șarpele și șarpele. În toate apare, până la urmă, chipul celui care caută, până la istovire, drumul spre inima furnicarului. Oamenii îl simpatizează pe caraghios, amuzați precum copiii în jurul lui August Prostul. Glumesc pe seama lui, îl ridiculizează pe acest pasionat al jocurilor, dedat inutilului, îl suspectează, încearcă să-l convingă, să nu mai dezlege enigme.“ Azvârle caietul, trage mânerul ferestrei, aduce mai aproape sticla fumurie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dinții sănătoși, tineri, flămânzi. Umerii netezi, bronzați, sânii plini. Picioarele lungi și goale, degetele micuțe cu unghii lăcuite, în espadrile. Nu meritase surpriza, șocul, izbitura ?... nu, nu meritați rugul, nu, nu, rămâneți șefilor și salariilor, rămâneți Ortansei, porumbeilor, am fost caraghios, neputincios, vă las în grija altora, aceiași. Rotise palma până la subțioara umedă, păroasă. Prelungi ultimul balans, clătinându-se, balans bolero bușitură, plaja clocotea. Cerul și marea în bulbul albastru al ochilor : ridicase înduioșat, milostiv, fără grabă, fără frică, înlăcrimat, aceeași
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]