1,488 matches
-
numit de împăratul Franz Joseph în funcția de director superior al Institutului Geografic Militar din Viena. În această calitate a participat într-un mod remarcabil în publicarea nouă a marii hărți speciale a Imperiului Austro-Ungar, precum și în numeroase alte lucrări cartografice. Împotriva plângerilor formulate de comitetul tehnic militar, cu privire la metodele de preparare ale hărților noi în 1877, a fost apărat de șeful Statului Major General, locotenent-mareșalului Anton Maria Baron von Schönfeld, care a lăudat explicit performanța generalului. Guran s-a bucurat
Alexandru Guran () [Corola-website/Science/307431_a_308760]
-
moderne, cum ar fi la biciclete. În cartea sa, Su a publicat un atlas ceresc conținând cinci diagrame de stele. Aceste hărți stelare erau dotate cu o proiecție cilindrică similară cu Proiecția lui Mercator, aceasta din urmă fiind o inovație cartografică din 1569 a lui Gerardus Mercator. Au fost multe îmbunătățiri notabile în matematica chineză în epoca Song. Cartea publicată în 1261 de matematicianul Yang Hui (c. 1238-1298), a oferit cea mai timpurie ilustrare chinezească a triunghiului lui Pascal, deși acesta
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
însuși și asupra tuturor."" (J.J. Mayoux). În catalogul care însoțește expoziția, publică primele versuri din amarul său poem "Erorile speranței". Sfârșește ""Devonshire, pescuit la mare pe furtună". În 1813 expune "Dimineața cu chiciură", protest hotărât împotriva "etichetării peisajului drept lucrare cartografică" (G. Reynolds). "Didona construind Cartagina" sau "Renașterea imperiului cartaginez"(1815), stilistic, reprezintă unapogeu: o adevărată poerică picturală a mării și a norilor. Dăruind-o muzeului "National Gallery", pictorul își exprimă dorința (împlinită dealtfel) să fie expusă alături de "Îmbarcarea Reginei din
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
de balenă, unele morminte ale unor vânători de balene, iar acum câțiva ani au fost descoperite două puști mai mari lângă stația principală de vânătoare de balene. Între 1882-1883 un grup de oameni de știință din Austro-Ungaria au făcut măsurători cartografice ale insulei și au făcut și o serie de alte cercetări. Hărțile făcute de ei au fost atât de precise încât au fost folosite până prin anii 1950. La începutul secolului al XX-lea norvegienii au început să vâneze vulpi arctice
Insula Jan Mayen () [Corola-website/Science/298012_a_299341]
-
În următorii trei ani se află la Basel, centrul umanismului european din acel timp, în special prin persoana lui Erasmus din Rotterdam. În Basel învață gravura în lemn și se inițiază în arta tipografiei. Aici tipărește în 1532 cunoscuta reprezentare cartografică a Transilvaniei: ,Chorographia Transylvaniae Sybembürgen". În anul 1533 Honterus se întoarce la Brașov din Basel, se căsătorește în 1535, este ales în "Adunarea celor o sută", iar în 1536 devine Consilier Comunal. În Brașov a înființat una din primele tipografii
Johannes Honterus () [Corola-website/Science/298028_a_299357]
-
un teritoriu cu o suprafață de 400 km² și o populație de aproximativ 50.000 de locuitori din Vechiul Regat, teritoriu cunoscut astăzi sub denumirea de Ținutul Herța. Sovieticii au afirmat ulterior că au ocupat acest teritoriu din cauza unei erori cartografice, deoarece sovieticii trăsese pe hartă o linie de demarcație cu un creion gros de tâmplărie. Reintrat în componența României în perioada 1941-1944, orașul a fost aproape complet distrus în primele zile de război. Ținutul Herța a fost reocupat de către URSS
Herța () [Corola-website/Science/298037_a_299366]
-
Cuciur) și mai cu precădere Insula Șerpilor (cunoscută și ca "Leuce" sau "albă", "luminoasă" în grecește), unde rămășițele unui templu antic există, pe când nici-o ruină antică nu se găsește pe grindurile Caraorman, Sărăturile sau Tendra. 1. Litoralul românesc în documente cartografice
Insula Peuce () [Corola-website/Science/310971_a_312300]
-
pînă la un reper situat nu departe de întretăierea meridianului 43° est de Greenwich cu paralela 5° latitudine nordică. Locul acesta e marcat de o colină înaltă de peste 500 m. El a fost marcat ulterior, pe harta întocmită de Institutul cartografic din Gotha, cu numele de Lahovary. Întoarcerea la Hargeisa s-a făcut, pînă la „Fluviul leoparzilor", pe drumul cunoscut, iar de aici, peste platoul Haudului, printr-o zonă locuită de triburile somalilor din Ogaden: amadeni, ugasrosheni, midgani, melengari și rer-ali
Dimitrie Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/308809_a_310138]
-
În 1979, a fost adăugat în lista patrimoniului mondial UNESCO, printre primele situri naturale din această listă. Termenul croat "Plitvice" a fost utilizat pentru prima oară în 1777 de un anume Dominik Vukasović, pastor din localitatea Otočac, deși primele documente cartografice ale zonei există din secolul precedent. Numele provine de la lacurile din parc, puțin adânci, sau în croată "pličina" sau "plitvak", "plitko". Alte ipoteze sugerează că ar putea proveni de la localitatea slovenă Plitvica; aceasta este chiar forma pe care o ia
Parcul Național Lacurile Plitvice () [Corola-website/Science/309807_a_311136]
-
situată într-o regiune pitorească lângă drumul național Brest-Odesa, pe malurile râului Ciulucul de Mijloc, la 110 km de Chișinău, 28 km de Bălți și 25 km de centrul raional - Sîngerei. Suprafața terenului comunei Chișcăreni este de peste 8.000 hectare. Cartografic e poziționat la intersecția coordonatelor geografice: 47°34΄ lat. N, 28°01΄ long. E și are suprafața - 5,95 km2. Până la 9 ianuarie 1956 satul a fost centru administrativ al defunctului raion Chișcăreni. Satul Chișcăreni a fost atestat documentar la
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
emirilor, mumbașirilor sosiți în oraș cu diverse misiuni; casele se numesc "beilic" iar o vreme strada unde s-au construit aceste case se va numi Podul Beilicului.<br> În 1781 se publică în cartea "Geschichte des Transalpinische Daciens" un document cartografic al orașului redactat în jurul anului 1780 de Franz Joseph Sulzer, profesor la curtea domnitorului Alexandru Ipsilanti. În 1782 se deschid în Capitală primele agenții diplomatice străine; prima este Rusia urmată în același an de Austria, în 1785 de Franța, în
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
din sec. XIX și al revendicărilor și contestărilor teritoriale din sec. XX, asupra cercetării și predării istoriei și geografiei, a produs, și mai produce în numeroase lucrări inclusiv universitare din străinătate, minimalizarea sau ocultarea existenței : Antiromânismul nu începe cu greșelile cartografice, care pot proveni din simpla necunoaștere a istoriei Românilor. El începe cu refuzul cartografilor de a își corecta greșelile, atunci când corecturile le sunt aduse la cunoștință și argumentate prin surse. Această minimalizare sau ocultare este o reacțiune la afirmarea identității
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
Harta este o reprezentare în plan, convențională, micșorată și generalizată a suprafeței Pământului. Micșorarea se face pe baza unei scări de proporție iar pentru întocmirea hărții se folosește o proiecție cartografică. O hartă folosește anumite prescurtări sau simboluri explicate într-o legendă. Elementele care se figurează pe hărți definesc tipul hărții. Există astfel două mari categorii de hărți: În funcție de scară, hărțile se clasifică în: Scara unei hărți ne arată de câte ori suprafața
Hartă () [Corola-website/Science/304904_a_306233]
-
de foioase, etalând o gamă variată de soluri prielnice agriculturii, irigate de o rețea densă de râuri cu un debit bogat de apă, a oferit constant condiții propice de viață. Structura apelativelor atribuite acestui ținut, evocate de izvoarele istorice scrise, cartografice sau păstrate în tradițiile orale ale locuitorilor săi, permite clasificarea lor în funcție de trei criterii: geografic, etnic și politico-administrativ. Populația sa româneasca a utilizat prevalent, din evul mediu timpuriu și până în prezent, denominația geografică, desemnând teritoriul sub numele Țara Oltului. Sinonimul
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
Vărbilău este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Coțofenești, Livadea, Podu Ursului, Poiana Vărbilău și Vărbilău (reședința). Lucrările cartografice care au tangență cu zona în studiu, sunt de fapt și cele mai vechi cercetări ale regiunii. Astfel, pot fi amintite: harta lui Specht (1790 - 1791), harta lui Valestinli (1797), harta lui Preffa Pazzini Carli (1790). În secolul al XIX
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
umană, prin geologie, pedologie, agronomie, climatologie, ecologie, demografie, sociologie, economie, urbanistică, inginerie... care astăzi sunt adunate într-un corpus coerent pentru a descrie realitatea spațiilor, precum și legile și condițiile în care se pot modifica; combinând aceste cunoștințe, inclusiv tehnice (matematice, cartografice, statistice), «geonomul» găsește soluțiile cele mai chibzuite"”. Pentru un geonom, problemele economiei, ale climei și ale mediului sunt legate: așadar și soluțiile trebuie să fie legate. În perspectiva geonomică, economia și ecologia nu sunt antagoniste, ci reprezintă două fețe ale
Geonomie () [Corola-website/Science/313700_a_315029]
-
de-a lungul unor liniamente radiale, de-o parte și de cealaltă a unor artere rutiere antice care uneau cetatea cu teritoriul. Menționată de autori antici și bizantini (Ptolemeu, Ammianus Marcellinus, Procopius din Caesarea, Jordanes și Constantin Porphyrogenetul), în surse cartografice și în relatările unor călători medievali, Noviodunum a jucat un important rol strategic și economic la Dunărea de Jos. Aici a făcut pod de vase în anul 514 î.e.n. împăratul Darius al Persiei,pentru a trece la sciți, iar grecii
Castrul roman Noviodunum () [Corola-website/Science/314422_a_315751]
-
otomană (1420). Turcii mută centrul de greutate spre vest, unde fusese întemeiată, probabil de tătari, o mică așezare, încă din sec. XIII p. Chr. Începând din secolul al X-lea, numele Noviodunum dispare și în locul lui găsim menționat - în documentele cartografice ale vremii - pe cel de Isaccea.
Castrul roman Noviodunum () [Corola-website/Science/314422_a_315751]
-
reprezintă proiecția cartografică oficială a României. Aceasta a fost adoptată în anul 1973 și a înlocuit vechea proiecție Gauss-Kruger. Toate lucrările topo-geodezice efectuate pe teritoriul României sunt executate în sistem de proiecție Stereo 70 sau Stereografic 1970: hărți și planuri cadastrale, hărți topografie
Proiecția Stereografică 1970 () [Corola-website/Science/314895_a_316224]
-
nr. 305 din septembrie 1971, emis de către Consiliul de Stat al României, în sectorul civil al țării s-a decis înlocuirea proiecției Gauss-Kruger cu o nouă proiecție denumită proiecția Stereografică 1970. Printre altele, Decretul prevedea următoarele: "lucrările geodezice, topo-fotogrametrice și cartografice necesare economiei naționale se execută în sistem de proiecție stereografică 1970 și sistem de cote referite la Marea Neagră". este conformă, nu deformează unghiurile, permițând ca măsurătorile geodezice să fie prelucrate direct în planul de proiecție, fără a se calcula coordonate
Proiecția Stereografică 1970 () [Corola-website/Science/314895_a_316224]
-
În evoluția sa istorică, cartografia s-a dovedit a fi o veritabilă „fabrică de imagini” care a surprins, a prelucrat și a transmis (prin diverse tehnici instrumentale), modele și viziuni asupra naturii și a relațiilor sociale. Modelul cartografic este probabil unul din primele modele (dacă nu chiar primul) creat de către om. După unii autori, harta ar avea o origine urbană. Este foarte adevărat că dezvoltarea unui oraș a fost, este și va fi legată de o formă de
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
adoptat de aproape toate societățile ca (un) instrument pentru reprezentarea propriei lumi, în speță pentru a crea o viziune ordonată și instituționalizată asupra lucrurilor. Este foarte adevărat pe de altă parte, că există populații care nu cunosc nici astăzi reprezentările cartografice. Așa este cazul unor populații amazoniene (populația Guarani, tribul M′bia), vânători, și pescari într-o zonă vastă situată între Paraguay și Brazilia. După toate probabilitățile, primele încrustații rupestre reprezentând imagini dintr-o lume rurală bazată pe agricultură, aveau aproape
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
considera o hartă adevărată sau falsă (cum pretind unii cartografi contemporani). Oricum aceste incizii au reprezentat un început și sunt o evidență. Desigur, cu timpul, harta va deveni modelul științific elaborat cu tehnici din ce în ce mai sofisticate. Până nu de mult, reprezentarea cartografică babiloniană, executată pe o tăbliță de argilă, scoasă de sub ruinele cetății Ga-Sur (2.500 î.e.n.) era considerată cea mai veche hartă. Pe această hartă apare pentru prima dată scrierea cuneiformă și primele indicații asupra punctelor cardinale și asupra vecinilor. Cele
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
î.e.n. Desigur, în timp, reprezentarea realității este mult dezvoltată, ajungându-se în sec al VII-lea și al VI-lea î.e.n. la reprezentări care fac diferența între o reprezentare „mitică” și una „științifică” . Primele reprezentări conștiente, primele semne de cultură cartografică organizată sunt atribuite de Giorgio Colli perioadei sec. al IX-lea și al VIII-lea, î.e.n. epoca compoziției poemelor homerice și epoca cetăților-state. Este epoca în care apare o separație între esența naturii (sau a lumii), și reprezentarea ei. Logosul
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
î.e.n.) prin executarea unor măsurători asupra arcului de meridian în Egipt. Tot din această perioadă provine și primul glob geografic a cărui creație este atribuită lui Crates. Hiparh, în secolul al II-lea î.e.n., aduce contribuții importante în dezvoltarea cunoștințelor cartografice ale vremii prin introducerea primelor sisteme de proiecții cartografice. Lui îi sunt atribuite: utilizarea partiției sexagesimale și sistemele de longitudine-latitudine, primele proiecții conice, utilizarea științifică a astrolabului (cca. 150 î.e.n.). Primele încercări cartografice din această perioadă se regăsesc în lucrările
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]