4,072 matches
-
îi fuseseră prea precipitate, căci văzu cu spaimă pietrele urnindu-se din loc drept spre individul acela. Individul ridica numaidecât capul, cu o fața schimonosită, și-și duse mâna la armă. Corl își întinse labele și-i izbi cu putere casca strălucitoare a costumului spațial. Auzi un zgomot de metal sfărâmat și văzu sânge. Omul se frânse în două, ca și cum ar fi fost retezat la mijloc. O clipă, oasele și mușchii lui izbutiră ca prin minune să-l țină în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cuștii o gaură enormă, prin care ar fi putut trece ușor cinci oameni deodată. Metalul părea îndoit și tăiat în multe locuri. Deschizătura dădea spre un alt coridor. - N-aș fi crezut că așa ceva e cu putință, murmură Pennons prin casca desfăcută a costumului său spațial. Nici măcar barosul nostru greu de zece tone n-ar fi în stare să găurească dintr-o singură lovitură un perete de microoțel gros de patru degete. Da, am auzit o singură izbitură. Dezintegratorului atomic i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de beție, le incendiase Persepolisul, dar, atunci, în încăierările nesfârșite cu armatele lui Saddam, orice gest de glorificare a nobleței persane de altădată era bine-venit. El privise tabloul din toate unghiurile și fusese singurul dintr-o curte plină de gură- cască, ce i se adunaseră în jur, care cunoștea cine îl pictase și pe cine înfățișează. Dar ce conta, câtă vreme ideea era să se-arate cum două prințese, o regină și-o mamă, fuse seră onorate de Alexandru Cuceritorul, care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mereu părea că-i sună Vestea mândră în ureche, Ca și o poveste veche. Ș-a pornit în toiul lui, Năsdrăvan într-o ureche Ca feciorul nimărui. Și la curtea - mpărătească A ajuns într-un târziu Ș-apăsă pe frunte casca, Șterge păru-i auriu, Intră-n curte. Sumedenii De voinici, boieri, rudenii Se-nchinau fetei bălane, Precum oamenii la denii Bat metănii la icoane. Ea se uită tot în laturi, Se închină și suspină Când cu. zâmbet, când cu sfaturi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
DAR PÎNĂ UNDE SE ÎNTINDEA DE LA CENTRUL OPERAȚIUNILOR ȘI CÎT DE ATENTĂ ERA PAZA LOR, ASTA RĂMÎNEA DE STABILIT. HEDROCK PRESUPUNEA CĂ AU ÎNCONJURAT ÎNTREAGA ZONĂ. CHIAR AȘA ȘI ERA. LA COLȚ SE AFLA UN PAZNIC ÎN UNIFORMĂ ȘI PURTA CASCA STRĂLUCITOARE CU VIZOR. ÎI FĂCU SEMN LUI HEDROCK DE LA DISTANȚĂ. LUCRURILE? ÎI STRIGĂ HEDROCK. FII CU OCHII ÎN PATRU. SÎNTEM UN LANȚ DE APĂRARE REDUTABIL. HEDROCK ÎNTOARSE CAPUL, GÎNDITOR, ȘI SE GRĂBI SĂ SE ÎNTOARCĂ DE UNDE VENISE. DECI SE AFLA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ȚÎȘNI AFARĂ DIN CASA UNDE SE SFÎRȘEA TUNELUL SI, DÎND CU OCHII DE EL, SE VOR NĂPUSTI ASUPRA LUI ȘI-L VOR UCIDE. SĂRI PESTE UN GARD ÎNALT, ÎNTR-O ALTĂ CURTE DIN DOS. DESCOPERI UN ȘIR DE PAZNICI CU CĂȘTI CU VIZOR DE-A LUNGUL FAȚADEI CASEI. DAR ACUM CĂ SE ÎNDREPTA SPRE NAVĂ, CU SPERANȚA PE CARE I-O OFEREA BRUSC ACEASTA, SENZAȚIA DE ÎNFRÎNGERE ÎI MAI SLĂBI. NIMENI NU ÎNCERCĂ SĂ-L OPREASCĂ. DUPĂ UN MINUT DE MARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
un cui în vârf. În dreapta, se zărea un magazin cu două trepte în față. Cumpărătorii se înghesuiau să intre și să iasă. Ceva mai departe, dincolo de un geam pe care scria "Coafor", se vedea o femeie cu capul vârât sub cască. Râdea. Mi-am simțit sufletul răvășit de o mare tristețe. Toți oamenii aceia erau liberi. Trăiau. Îmi părea rău că mă uitasem pe geam, mă tulburasem. Deodată am tresărit violent. ― Asta e. Evrika! am strigat. Gardianul a sărit în picioare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de la fața locului cum merg lucrurile. Și mai presus de toate, el era șeful. — Pot să ascult? întrebă, făcându-i semn femeii care se afla în mijlocul monitoarelor, având în față ceea ce părea a fi un pupitru de DJ. Își scoase căștile și i le dădu lui Tal, care și le așeză la fel cum le ținuse și ea, pe o ureche. Vocea de bărbat pe care o auzi e a lui Uri Guttman, fiul decedatului. Vocea de femeie e a americancei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
parcat afară? — Cu microfoane direcționale îndreptate spre fereastră - prin sticlă - se pot face multe. E mai bine dacă ai și ceva înăuntru. Ceea ce voi nu aveți. Deci, cum de e atât de bun sunetul? Femeia conectă încă o pereche de căști la calculator, ca să asculte și ea în același timp. Îi zâmbi cu subînțeles lui Tal. Aveți ceva înăuntru! Cum? Își schimbă imediat expresia: nu trebuia să pară prea nerăbdător. Păi, au intrat multe flori și pachete cu mâncare în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Cum? Își schimbă imediat expresia: nu trebuia să pară prea nerăbdător. Păi, au intrat multe flori și pachete cu mâncare în casa aceea. Să spunem doar că unul din buchete face mai mult decât să arate bine. Amir își scoase căștile și puse mâna pe umărul femeii. Țineți-o tot așa. Nu avea sens să asculte mai departe. O altă directivă era să asculte cu atenție și să ia notițe. Orice era de interes trebuia raportat imediat. —Amir, cred că vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vor crede că e fantoma lui Guttman care încearcă să-i bage în sperieți. Deci ne uităm pur și simplu. —Exact. Tot ce tastează ei, văd și eu. Acum, de exemplu, încearcă să-i spargă contul de gmail. Femeia cu căști pe urechi strigă. —OK, avem un telefon. Costello tocmai a format numărul lui Khalil al-Shafi din Ramallah. Tal se îndreptă într-acolo, așteptând să i se dea o pereche de căști a lui. Dar femeia era prea concentrată, ascultând fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
încearcă să-i spargă contul de gmail. Femeia cu căști pe urechi strigă. —OK, avem un telefon. Costello tocmai a format numărul lui Khalil al-Shafi din Ramallah. Tal se îndreptă într-acolo, așteptând să i se dea o pereche de căști a lui. Dar femeia era prea concentrată, ascultând fiecare cuvânt, ca să-și ajute șeful. Până cînd l-a conectat și pe el, conversația se încheiase deja. În schimb, o auzi pe Maggie Costello vorbind cu Uri Guttman. „OK. Ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aproape de Mishkan. Vei găsi ce ți-am lăsat eu acolo, în calea labirinturilor antice. Nu era nimic în locul ăsta care să aibă legătură cu indiciul lui Guttman. Înaintă spre un spațiu mai larg, unde lucra un grup de bărbați cu căști de protecție galbene: arabi, Maggie nu putu să nu observe. Își aminti nota din materialul informativ, ce sublinia ironia faptului că așezările evreiești de pe Malul de Vest, la fel ca și bariera de securitate sau zidul Israelului, atât de urâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cutremură. Slavă Domnului pentru banii lui Karen, își spuse el. Pentru că, fără ei, ar fi fost condamnat. Trecând prin arcadele Palatului Dogilor, Vasco Borden intră în curte, urmărindu-și fugarul, pe Eddie Tolman, prin mulțimea nocturnă. Auzi un pârâit în casca din ureche. Trebuia să fie asistenta lui, Dolly, din cealaltă parte a hotelului. Vasco își atinse urechea: — Spune, zise el. — Tolman-cheliuță și-a rezervat niște distracție. — Pe bune? — Da, el ... — Așteaptă, spuse Vasco. Nu uita unde-ai rămas. Vedea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
O văzu cum îl strângea de braț și cum își puse capul pe umărul lui, în timp ce se îndepărtau. Un cuplu romantic. Toate acelea fuseseră o întâmplare? Sau totul avusese loc cu un anumit scop? Îl păcăliseră? Apăsă cu mâna pe cască. — Dolly. L-am pierdut. — Nici o problemă. Îl văd eu. Vasco ridică privirea. Dolly era la al doilea etaj, privind tot ce se întâmpla jos. — Cel care tocmai a trecut a fost Jack Watson? — Mda. M-am gândit că, poate ... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și lasă-mă să te fac fericit. — Of, la naiba! zise Vasco, holbându-se la ecranul micuț. Îți vine să crezi asta? A rezistat ceva individul. Când o femeie arată așa, ai zice că ... — Las-o baltă, spuse Dolly, în cască. Uite că tipa se îmbracă. Chiar așa, zise el. Și e grăbită. Ar fi trebuit să-i acorde jumătate de oră. Iar dacă a plătit-o, eu nu am văzut. — Nici eu. Dar și el se îmbracă. Se întâmplă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Intră pe ușa îngustă și o închise în spatele lui. O lumină clipi lângă ușă. Era un lift de serviciu. Dar-ar dracii! — Unde duce? — La etajul doi. — În altă parte? — Nu, doar la etajul doi. Vasco apăsă cu mâna pe cască. — Dolly? Am auzit, spuse ea. Vasco o auzi gâfâind, în timp ce urca scările în fugă. Vasco se plasă în fața ușii liftului și așteptă. Apăsă butonul ca să aducă liftul jos. — Sunt la lift, zise Dolly. L-am văzut. A coborât din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
recent întors dintr-o călătorie în Costa Rica, ridică privirea uimit de la computerul lui, când patru bărbați țâșniră pe ușă în apartamentul lui din Berkeley. Bărbații erau îmbrăcați din cap până-n picioare în costume albastre din cauciuc, pentru materiale periculoase, cu căști mari de cauciuc și viziere mari, mănuși de cauciuc și cizme, și aveau carabine și revolvere mari, cu aspect amenințător. Încă nu-și revenise din șoc când se repeziră la el, prinzându-l cu mănușile lor de cauciuc și trăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de către renumita firmă Christie’s din New York, nu a putut fi confirmată, deoarece reprezentanții firmei nu ne-au răspuns la telefon. Capitolul 80 Ambulanța mergea în viteză spre sud, pe autostradă. Stând pe scaunul șoferului și echipată cu noua sa cască Bluetooth, Dolly discuta cu Vasco. Acesta era furios, dar Dolly nu avea ce face în privința asta. Vasco pornise pentru a doua oară într-o direcție greșită. Și era singurul vinovat pentru asta. — Ascultă, zise Dolly. Tocmai am primit înregistrările telefonice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
În sus și În jos, făcând tot ce-i stătea În putere să se cufunde din nou În somn. A deschis un ochi obosit și a văzut-o pe Asya stând la birou, citind o carte și ascultând muzică În căști. — Ce asculți? a Întrebat tare Armanoush. — Ce? a strigat Asya. Johnny Cash! — A, da, sigur! Ce citești? — Omul Irațional: Un Studiu Asupra Filozofiei Existențialiste, a răspuns aceeași voce tare și sigură pe ea. — Nu e și asta un pic irațional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de dezastru ambulant? Așa că, În loc să răspundă, Asya a scos un walkman din rucsac și i-a cerut voie să asculte un cântec, doar unul. O doză de Cash era lucrul de care avea nevoie acum. I-a Întins una din căști lui Armanoush. Aceasta a acceptat-o precaută și a Întrebat: — Ce cântec de Johnny Cash o să ascultăm? — Dirty Old Egg-Suckin’ Dog! — Ăsta e numele cântecului? Nu-l știu pe ăsta. — Mda, a zis Asya cu gravitate. Începe. Ascultă... Cântecul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mult decât orice altceva pe lume. Armanoush a tresărit la acest mesaj scurt al lui Baron Baghdassarian și s-a uitat În jur. Asya doarme În partea cealaltă a camerei cu Sultan al Cincilea ghemuit pe piept, o pereche de căști pe urechi și o carte deschisă În mână: Totalitate și Infinitate: Eseu asupra Exteriorității, de Emmanuel Levinas. Lângă patul Asyei e o carcasă de CD - Johnny Cash Îmbrăcat din cap până-n picioare În negru, proiectat pe un cer cenușiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
voci, Însă incapabilă să facă față tăcerii. Armanoush nu poate Înțelege versurile din locul În care se află, Însă poate auzi ritmul Învârtindu-se ca un titirez. Îi place să audă vocea de bariton a lui Cash prelingându-se din căști În Încăpere, la fel cum Îi place să audă diferite zgomote dinăuntru sau dinafară: rugăciunile de dimineață răsunând dinspre moscheile Îndepărtate; zăngănitul lăptarului când lasă sticlele cu lapte În fața băcăniei de vizavi; respirația uimitor de ritmată a lui Sultan al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
istoria asta. Își mai amintea de Îngrijorarea părinților lui cînd vorbeau despre războiul din Coreea, temîndu-se de un nou conflict mondial. La școală, i se povestise despre luptele de gladiatori, urmate de moartea unei părți a combatanților: mirmilonul purta o cască avînd deasupra un pește și-l Înfrunta pe rețiar, care Îi azvîrlea o plasă peste cap Înainte de a-l trînti la pămînt și a-i străpunge gîtul cu tridentul. În timpul luptei, rețiarul Îi făcea pe spectatori să rîdă strigîndu-i mirmilonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
e ceva mai impunător. Dacă nu cumva e tot aia. Într-una din zile, va trebui să priceapă că personajul principal al cărții despre tatăl lui va fi de fapt el, fiul tatălui, gladiatorul care intră În amfiteatru apărat de cască și de jambiere, dar cu trupul gol și lipsit de apărare, pentru ca să se poată produce rănile mortale, căci asta era de fapt important pentru spectatori. Avusese noroc, la urma urmei. Viața unui băiețel care, botezat cu sînge, se pregătește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]