3,702 matches
-
generalul de Castelnau în Franța, Antonio de Oliviera Salazar în Portugalia, cancelarul Dollfuss și Monseniorul Ignaz Seipel în Austria, Monseniorul Tiso în Slovacia și-au fondat toți politica pe credință. Se știe cît de laborioasă a fost, în Franța, ralierea catolicilor la Republică și se cunoaște forța de seducție a Acțiunii Franceze. În Italia, curentul creștin-democrat a fost pus în dificultate de curentul clerico-moderat care, după venirea la putere a lui Mussolini, avea să accentueze sciziunile din sînul Partidului Popular și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a devenit șeful carismatic al mișcării rexiste, inițial de inspirație religioasă, dedicată cultului lui Cristos-Rege (Christus Rex), care s-a transformat rapid în partid naționalist cu accente fasciste. Mai mult, nici un partid creștin-democrat n-a reușit să obțină majoritatea voturilor catolicilor, astfel încît pluralismul a devenit din ce în ce mai puternic. În Franța, dispersarea este un factor structural, votul împărțindu-se în special între partidele de dreapta și de centru (în 1952, din 100 de practicanți, 54 au votat pentru MRP)1 ; spre sfîrșitul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
susțineau candidatul de stînga la alegerile prezidențiale din 1988; prezența în cadrul Partidului Socialist a unor personalități ca Jacques Delors este emblematică. Italia anilor ce au urmat lui 1945 înregistra o situație diametral opusă: Papa și episcopatul impuseseră după război unificarea catolicilor în jurul DCI, făcînd din votul în favoarea acestuia o datorie de credință. Au fost și voci care au susținut alte partide mai mult sau mai puțin reacționare, cum a făcut-o Uomo qualunque în 1946. Astăzi unitatea s-a destrămat odată cu
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1969) intitulat Idee, strutture e iniziative della Democrazia cristiana per il rinnovamento delle istituzioni nell' attuazione e nello sviluppo democratico della società nazionale este reprezentativ pentru această preocupare: "Democrația creștină este un partid laic, aconfesional, de inspirație creștină, nu "partidul catolicilor" (...). Credința religioasă este deasupra opțiunilor noastre; ea poate sta la baza acestora, ea este, de asemenea, după părerea mea, o condiție decisivă, dar politica, arta de a guverna lucrurile pămîntești are stilul său propriu (...). Cu siguranță nu putem rămîne insensibili
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ea poate sta la baza acestora, ea este, de asemenea, după părerea mea, o condiție decisivă, dar politica, arta de a guverna lucrurile pămîntești are stilul său propriu (...). Cu siguranță nu putem rămîne insensibili la viața Bisericii. Un partid de catolici cum ar fi Democrația creștină trebuie să reflecteze asupra evenimentelor culturale și istorice importante care se numesc Pacem in terris și Populorum progressio. Dar modul just de a se situa față de Magisteriu, în politică, este de a reflecta și a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
baze democratice. Acestea au fost confirmate ulterior prin mesajul de Crăciun din 1944, în care putem vedea, spune Guido Verucci, o "consfințire solemnă a regimului democratic de către Biserică"18. Democrația devenise, în cadrul reconstrucției de după război, o obligație arzătoare pentru toți catolicii chemați la urne. Dar nu era vorba, oare, de o instrumentalizare a principiilor democratice pentru a apăra mai bine drepturile Bisericii? Altfel spus, era democrația un ideal pentru Pius al XII-lea? Unul din fundamentele democrației este pluralismul. Or, Biserica
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
trebuie subliniat rolul major al Bisericii catolice în afirmarea democrației imediat după al doilea război mondial și consecințele considerabile înregistrate pe trei planuri: Eliberarea Europei de Vest, mai ales a Italiei, de orice amprentă totalitară sau chiar autoritară, prin susținerea catolicilor în procesul democratizării. Răspîndirea și afirmarea durabilă, în mai multe țări, a partidelor creștin-democrate. Mult timp reduse și chiar sacrificate de neîncrederea Bisericii în democrație, ele s-au putut impune ca partide ale catolicilor, dezvoltîndu-se în afara autorității conducerii Bisericii, departe
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
totalitară sau chiar autoritară, prin susținerea catolicilor în procesul democratizării. Răspîndirea și afirmarea durabilă, în mai multe țări, a partidelor creștin-democrate. Mult timp reduse și chiar sacrificate de neîncrederea Bisericii în democrație, ele s-au putut impune ca partide ale catolicilor, dezvoltîndu-se în afara autorității conducerii Bisericii, departe de orice clericalism. Introducerea în Biserică a unei ecleziologii a comunității și colegialității, concretizată de Conciliul Vatican II prin Constituția dogmatică Lumen gentium (21 noiembrie 1964) și Constituția pastorală Gaudium et spes (7 decembrie
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
-și menține partidele într-o sferă neconfesională i-a determinat pe creștin-democrați să se deschidă. Să se deschidă, de exemplu, față de protestanți, ca CDU-ul german, care a vrut să se deosebească de partidul de centru (Zentrum) asociind grupările de catolici și protestanți. Această originalitate trebuie subliniată, fiindcă partidele creștine democrate, după cum s-a văzut, erau puternic marcate de originea lor legată de apărarea catolicismului, fiind cvasi absente în țările marcate de Reformă, ca țările scandinave sau Marea Britanie. Această deschidere avea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
În Franța învinsă, Carta Muncii din 1941 a fost bine primită de episcopi, după cum o dovedește Declarația Cardinalilor și Arhiepiscopilor din 23 decembrie 1941, considerînd această Cartă "prea conformă cu doctrina socială a Bisericii pentru a nu strînge voturile tuturor catolicilor". După război, și după atîtea compromisuri, aceasta și-a pierdut creditul. Astfel, codul de la Malines, cartă a catolicismului social belgian, editat în 1927, refăcut în 1934 într-o manieră corporatistă, a fost reeditat în 1948 fără aceste teorii. Totuși, în funcție de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mediile laice. Despre acest lucru dau mărturie dificultățile MRP-ului în fața supralicitărilor Independenților și dificultățile RPF-ului în momentul votării legii Barangé în 1951. Trebuie reținută, mai ales, dezbaterea din Adunarea Constituantă italiană privind învățămîntul: Aldo Moro a apărat poziția catolicilor fără să-și ascundă simpatia pentru învățămîntul de stat. În discursul său din 18 octombrie 1946, el a apărat cu putere principiul libertății învățămîntului, dar recunoștea Statului competența de a organiza serviciul educațional în numele colectivității. El depășea astfel tezele Bisericii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Prioritatea spiritualului (1927), el deosebea puterea directă a autorității ecleziastice asupra spiritualului și puterea indirectă a acesteia (influența morală) asupra temporalului. Mai tîrziu, în Umanismul integral (10 ani după condamnarea pontificală a Acțiunii Franceze, avînd importanța unei crize eliberatoare pentru catolici), el definea idealul unei "noi creștinătăți", organizarea societății inspirată din creștinism. În felul acesta, el propovăduia prioritatea persoanei față de Statul văzut ca un amsablu de mijloace și nimic mai mult, într-un moment cînd sistemele "sclavagiste" totalitare se impuneau în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
e internazionalismo (1946) La mia battaglia da New York și La regione nella nazione în 1949. Aici, două aspecte sînt esențiale. În primul rînd, noțiunea de angajament politic în numele cerințelor morale și pe baza principiilor etice care trebuie să ghideze acțiunea catolicilor și noțiunea de partid confesional autonom față de Biserică. Sturzo dezvolta ideea de laicitate printr-un partid nu oficial catolic, dar format de catolici, și propunea o Biserică eliberată de visul Statului creștin și un Stat care să fi renunțat la
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
noțiunea de angajament politic în numele cerințelor morale și pe baza principiilor etice care trebuie să ghideze acțiunea catolicilor și noțiunea de partid confesional autonom față de Biserică. Sturzo dezvolta ideea de laicitate printr-un partid nu oficial catolic, dar format de catolici, și propunea o Biserică eliberată de visul Statului creștin și un Stat care să fi renunțat la instrumentalizarea hegemonică a conștiinței religioase. Al doilea aspect important al filosofiei lui Sturzo este "popularismul democratic" care, fidel catolicismului social, propunea un stat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în Belgia în 1894: căsătoria, proprietatea, diplomele universitare îi ofereau celui interesat voturi suplimentare (pînă la trei), dar sistemul nu a fost păstrat. Interclasismul, voința sub presiunea autorităților ecleziastice de a fi partide de unificare, mai întîi de unificare a catolicilor, ca în Italia, ba chiar de unificare interconfesională, ca în Germania după 1945, necesitatea de a participa la guverne de coaliție cu alte familii politice, obligativitatea de a se supune campaniilor electorale în fața unui vot universal generalizat, extins și la
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
detaliile privind programele diferitelor partide. În jurul noțiunii centrale de bun comun, se detașează patru opțiuni majore: democrația, organizarea comunitară a societății, unificarea Europei, economia în slujba omului. Democrația Unul din aporturile majore ale creștin-democrației la istoria politică a fost reconcilierea catolicilor cu democrația. Aceasta este centrul democrației creștine și ceea ce o distinge fundamental de catolicismul social. Ea realizează sinteza între recunoașterea libertăților și a suveranității poporului în plan politic și cerințele sociale, "nevoile oamenilor sărmani", după cum spunea Giorgio La Pira. Este
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
-ul se definea ca "partidul familiei". Datorită libertății învățămîntului, este dreptul părinților de a alege educația copiilor lor. Protejarea regiunii face parte din programul creștin- democrat. Ea însoțește accentuarea caracterului natural al familiei, al comunei, în raport cu Statul care rămîne, pentru catolici, o construcție artificială. Ideea regională nu este doar apanajul democrației creștine pe eșichierul politic: spiritul girondin face parte din moștenirea Revoluției franceze și toată stînga democratică s-a raliat acestuia; ea face parte și dintr-o tradiție a unui segment
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
social chrétien. Jalons de route 1882-1907, La Tour du Pin a oferit o foarte bună prezentare a acestor concepții indisociabile de corporații și prea puțin preocupate de democrație și de libertăți. Dar în propunerile lor privind regiunile, creștin-democrații rețin aporturile catolicilor liberali, care vedeau în promovarea autonomiilor regionale nu apariția unei societăți creștine, ci garanția apărării libertăților. În L'Avenir din 7 decembrie 1830, Lamennais denunța "sistemul funest al centralizării, rămășițe deplorabile și rușinoase ale sistemului imperial"7. Sub cel de-
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cîștigat calități identitare și integratoare pentru aceste partide, dar nu trebuie să cedăm mitului umanismului și nici aceluia al "Europei vaticane", partidele de inspirație creștină neconstituind ramificațiile unei organizații unitare. Creștin-democrații nu constituie un bloc monolitic. Ei nu reprezentau ansamblul catolicilor, printre care, cel puțin în Franța, ideea europeană a întîmpinat multe opoziții. Dacă în Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg, Italia, unitatea europeană i-a putut strînge pe marea majoritate a catolicilor în jurul concepțiilor creștin-democrate, nu același lucru s-a întîmplat în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Creștin-democrații nu constituie un bloc monolitic. Ei nu reprezentau ansamblul catolicilor, printre care, cel puțin în Franța, ideea europeană a întîmpinat multe opoziții. Dacă în Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg, Italia, unitatea europeană i-a putut strînge pe marea majoritate a catolicilor în jurul concepțiilor creștin-democrate, nu același lucru s-a întîmplat în Franța, unde MRP-ul cîștigase doar o parte din electoratul catolic. În timp ce François Perroux dorea, prin opoziție cu mica Europă a celor Șase, o "Europă fără granițe"15, partidul francez
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ca un profet izolat. Dacă în aceeași perioadă, Philippe Buchez, socialist creștin, precursor al democrației creștine, căuta în ziarul său intitulat simbolic Europeanul (1831-1838) metodele care să conducă la o "federație europeană", în ansamblu, lupta europeană nu era aceea a catolicilor: era a lui Victor Hugo prin discursul la Congresul Păcii de la Paris în septembrie 1848, a lui Giuseppe Mazzini, a lui Giuseppe Garibaldi. Conținutul său era liberal și naționalist, viza distrugerea vechii Europe: pentru Roma era deci suspect și nu
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Hugo prin discursul la Congresul Păcii de la Paris în septembrie 1848, a lui Giuseppe Mazzini, a lui Giuseppe Garibaldi. Conținutul său era liberal și naționalist, viza distrugerea vechii Europe: pentru Roma era deci suspect și nu-i putea uni pe catolici. Catastrofa primului război mondial, mesajele lui Benedict al XV-lea, condamnarea fără drept de apel a "masacrului inutil", apelurile lui Pius al XI-lea pentru menținerea păcii, condamnarea "naționalismului nemoderat" (enciclica Ubi arcano, 23 decembrie 1922), au contribuit la evoluarea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a organizat, în 1927, Secretariatul Internațional al Partidelor Democratice de Inspirație Creștină, SIPDIC, prima realizare a unui contact între diferitele partide. Europa reprezenta pentru acesta o preocupare majoră. Pe drept cuvînt, Jacques Gadille a subliniat conștientizarea acestui spirit internațional de către catolici, arătînd importanța acestuia pentru francezi: "trezirea catolicilor francezi la dimensiunea internațională a opțiunii lor religioase pare să fie una din mutațiile majore, cea mai radicală, poate, dintre toate celelalte cunoscute în perioada interbelică"20. După război, contactele și rețelele au
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Partidelor Democratice de Inspirație Creștină, SIPDIC, prima realizare a unui contact între diferitele partide. Europa reprezenta pentru acesta o preocupare majoră. Pe drept cuvînt, Jacques Gadille a subliniat conștientizarea acestui spirit internațional de către catolici, arătînd importanța acestuia pentru francezi: "trezirea catolicilor francezi la dimensiunea internațională a opțiunii lor religioase pare să fie una din mutațiile majore, cea mai radicală, poate, dintre toate celelalte cunoscute în perioada interbelică"20. După război, contactele și rețelele au fost reactivate, hidra nazistă fiind înlăturată. Ei
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
civilizație autentică și purtătoare a celui mai măreț mesaj al demnității și fraternității umane"23. În aceeași ordine de idei, italianul Guido Gonella, un apropiat al lui Alcide De Gasperi, declara la cea de-a XXII-a Săptămînă Socială a catolicilor italieni reunită la Milano în toamna anului 1948 pe tema "Comunitatea internațională": "Creștinismul este germenul cel mai puternic al restaurării unității spirituale a Europei: prin caracterul său universalist înnăscut, prin puterea sa de sinteză, prin capacitatea de a aduce laolaltă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]