5,569 matches
-
poate trece fără doar și poate la realizarea etapelor protetice. O primă etapă a terapiei protetice cu suport implantar este procedeul de decapiso-nare, acesta constând într-o incizie la locul în care a fost aplicat implantul și descoperirea acestuia în cavitatea orală. Ulterior acestei operațiunii, mai există o perioadă de repaos, necesară pentru a se putea realiza o cicatrizare corectă a țesuturilor periimplantare. Acest lucru este ghidat și de aplicarea unor cape de cicatrizare la nivelul porțiunii intraorale a implanturilor, cape
Modulul 3 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (protetică şi tehnologia protezelor) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101014_a_102306]
-
cu o portamprentă standard, urmând ca în laborator, în funcție de datele clinice, să se confecționeze un model preliminar După modelul ce a fost confecționat în urma amprentei preliminare, se va realiza o portamprentă individuală care, după ce va fi verificată și adaptată în cavitatea orală a pacientei, va realiza o înregistrare mult mai fidelă a componentelor câmpului protetic, în vederea transmiterii acestor informații de o importanță covârșitoare în realizarea structurii protetice în laboratorul de tehincă dentară. Pentru înregistrarea amprentei funcționale la nivelul portamprentei individuale, se
Modulul 3 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (protetică şi tehnologia protezelor) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101014_a_102306]
-
la nivelul portamprentei individuale, se realizează orificii corespunzătoare cu locul în care sunt plasate implanturile, orificii în care vor fi plasate bonturile de transfer, cu ajutorul cărora se vor transmite în laborator toate detaliile necesare în legătură cu poziționarea și orientarea implanturilor în cavitatea orală. În laborator, drept corespondente ale implanturilor, se vor monta la nivelul modelului de lucru analoage ale implanturilor, astfel încât suprastructura protetică să fie realizată corect pentru o adaptabilitate perfectă în cavitatea orală a pacientei. Înregistrarea amprentei funcționale se realizează cu ajutorul
Modulul 3 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (protetică şi tehnologia protezelor) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101014_a_102306]
-
toate detaliile necesare în legătură cu poziționarea și orientarea implanturilor în cavitatea orală. În laborator, drept corespondente ale implanturilor, se vor monta la nivelul modelului de lucru analoage ale implanturilor, astfel încât suprastructura protetică să fie realizată corect pentru o adaptabilitate perfectă în cavitatea orală a pacientei. Înregistrarea amprentei funcționale se realizează cu ajutorul unui sistem modern de amprentare, utilizând un material de amprentă de ultimă generație din clasa polieterilor. Noul material Impregum Soft pentru amestecare manuală a fost folosit pentru tehnica de amprentare într-
Modulul 3 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (protetică şi tehnologia protezelor) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101014_a_102306]
-
în laborator unde, în funcție de acesta, se va realiza un model funcțional, pe care se vor modela atât scheletul metalic al structurii protetice, cât și viitoarea piesă protetică total amovibilă (fig. 1.69). După verificarea și adaptarea structurii scheletice metalice în cavitatea orală a pacientei, putem concluziona că unul dintre dezideratele cele mai stringente a fost realizat deoarece, cu ajutorul acestui sistem metalic, ancorat eficient la nivelul implanturilor, a fost îndeplinită una din condițiile necesare ca viitoarea proteză totală să fie în acord
Modulul 3 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (protetică şi tehnologia protezelor) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101014_a_102306]
-
machetele de ocluzie necesare înregistrării relațiilor mandibulo-craniene și a detaliilor în ceea ce privește montarea dinților. Tot modelul funcțional va fi utilizat pentru crearea machetei în ceară a viitoarei proteze totale mandibulare. Macheta în ceară a viitoarei construcții protetice va fi verificată în cavitatea orală a pacientei și orice neregularitate, în ceea ce privește adaptabilitatea, se va corecta din timp, înainte să se realizeze proteza finită (fig. 1.70). 3. Pacientul A. I., 65 ani Următorul caz clinic este ancorat în sfera edentației parțial întinse maxilare și a
Modulul 3 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (protetică şi tehnologia protezelor) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101014_a_102306]
-
ventriculii trei și patru, eventual în legatură cu procese inflamatorii. VI.4. Proliferări sub influența modificărilor hormonale (de exemplu, în cazul sarcinii). VII. Extensia tumorilor cerebrale VII.1. Tumorile cerebrale primare Se extind prin: VII.1.1. Proliferarea directă în cavitățile ventriculare (ependimoame, meduloblastoame, tumori coroidiene). VII.1.2. Propagarea spre suprafață în cazul tumorilor infiltrante proliferate subpineal sau subependimar. VII.1.3. Infiltrarea de-a lungul fasciculelor de fibre nervoase (glioblastoamele). VII.1.4. Diseminarea la suprafață leptomeningelor (cazul a
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
metoda este folosită actualmente rar). Tehnica angiografiei a fost pusă la punct de C. Perreira, Castellanos și Garcia de Cuba în 1937 și perfecționată de Rob Steinberg și H. Taussig, la New York, în 1938. În 1947 Chavez realizează opacifierea unor cavități direct prin cateter. În anii 1950 și 1951 sunt realizate primele dispozitive de schimbarea automată a filmelor și de expunere automată, simultan, în două planuri. Extinderea puncționării percutane a arterei carotide se datorează lui Engeset și Școlii Scandinave. Ulterior, s-
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
abandonă. Nu peste mult timp erbivorul reapăru, solemn, într-un frac impecabil. Avansa prin mișcări lipsite de zgomot. Bolnavul se tot răsucea, chinuit de friguri, iar prea fericitul se apropia cu pași moi, rari, se aplecă asupra prietenului. Deschise gura, cavitatea adâncă, sângerie, cu cartușele dinților cariați. Renunță, se răzgândise, închise gura. Se întoarse cu spatele. Fracul fâșâi, aripile dinapoi se desfăcură, fluturând, scotocea să găsească arma sau termometrul, cerul fu absorbit în sunetul de bucium sau flaut sau corn, un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Lucian Vornicu, după o bine socotită tăcere. O imagine pregnantă, pe care cel care o primea să n-o poată uita ușor. Și o uitase, totuși, ca să vezi !... Cuvinte, cuvinte, gemete mici, platitudini secătuite, mâlul lor cald. ...Călătoria nenăscutului în cavitatea umedă, urmele lipicioase din care cresc degete, muchia unui os încă lichid, nodul unei încheieturi. Vecinătăți fluide, urme gelatinoase, spută și sânge în marea mucoasei până ce membrana se sparge, îngăduind lumina. În frigul luminos al zilei, învelișul sleiește, îngheață și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mâncărurile solide trebuie mestecate până devin lichide înainte de a fi înghițite, iar lichidele trebuie înghițite la fel de încet ca mâncarea solidă; - evitați temperaturile extrem de fierbinți sau de reci la mâncăruri și băuturi. Supa deosebit de fierbinte, de exemplu, irită căptușeala fină a cavității bucale și a esofagului, ceea ce periclitează salivarea și mișcarea peristaltică. Unul dintre lucrurile cele mai dăunătoare pentru digestie este consumare apei reci ca gheața sau a altor fluide extrem de reci în timpul mesei. Asemenea infuzii înghețate asupra unui stomac plin închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
unor regimuri bogate în fibre nedigerabile și cu o concentrație proteică mică și-au dezvoltat un tub digestiv relativ lung, în timp ce animalele carnivore, cum ar fi leul sau tigrul, au tuburi digestive scurte. Canalul alimentar uman, care se întinde de la cavitatea bucală până la anus, de-a lungul a aproximativ 13 metri de tub întortocheat, este unul dintre cele mai lungi tuburi digestive din întreaga natură, raportat la greutatea corpului. Involuția regimului alimentar uman s-a agravat cu mult atunci când omul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și totuși reprezintă curentul principal al regimurilor alimentare occidentale moderne: carne cu cartofi, hamburger cu cartofi prăjiți, ouă cu pâine prăjită etc. Atunci când consumați proteine și amidon împreună, enzima alcalină ptialină este eliminată în alimente și e mestecată la nivelul cavității bucale. Atunci când mâncarea masticată ajunge în stomac, digerarea amidonului realizată cu ajutorul enzimelor alcaline continuă neabătută, împiedicând, astfel, digerarea proteinelor cu ajutorul pepsinei și a altor secreții acide. Bacteriilor omniprezente în stomac le este așadar permis să atace proteinele și începe putrezirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
secreția de ptialină, o realitate biochimică a vieții asupra căreia toți medicii s-au pus de acord. Așadar, dacă mâncați portocale, lămâi și alte fructe acide sau acizi cum ar fi oțetul împreună cu amidonul, nu se secretă ptialină la nivelul cavității bucale și nu se inițiază primul stadiu al digerării amidonului. În consecință, amidonul ajunge în stomac fără sucurile alcaline vitale de care are nevoie pentru a fi digerat corect, permițându-se, astfel, ca acesta să fie, în schimb, fermentat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
nevoie pentru a fi digerat corect, permițându-se, astfel, ca acesta să fie, în schimb, fermentat de bacterii. O singură linguriță de oțet sau echivalentul acesteia în alți acizi este suficient pentru a suspenda în totalitate digerarea amidonului la nivelul cavității bucale. Regulă: consumați amidonul și acizii la mese separate. De exemplu, dacă mâncați pâine prăjită sau cereale la micul dejun, renunțați la sucul de portocale și la ouă. Dacă mâncați ceva pe bază de amidon, cum ar fi tăițeii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
evita amestecarea lor, mâncați multe legume crude pentru a ajuta la digestie și eliminare. Proteine + zaharuri. Toate zaharurile, fără excepție, inhibă secreția de sucuri gastrice la nivelul stomacului. Acest lucru se întâmplă deoarece zaharurile nu sunt digerate nici la nivelul cavității bucale, nici la nivelul stomacului. În realitate, acestea intră direct în intestinul subțire pentru digerare și asimilație. Dacă sunt consumate în combinație cu proteinele, ca atunci când mâncați o prăjitură după friptură, zaharurile nu numai că inhibă digerarea proteinelor prin suprimarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
iar această întârziere le permite bacteriilor să declanșeze fermentarea zaharurilor, eliminând toxine nocive și gaze care periciliteză, în continuare, digestia. Regulă: evitați consumarea zaharurilor și a proteinelor la aceeași masă. Amidon + zaharuri. S-a stabilit că, atunci când zahărul ajunge în cavitatea bucală odată cu amidonul, saliva secretată în timpul masticației nu conține ptialină, astfel fiind sabotată digerarea amidonului înainte ca acesta să ajungă în stomac. În plus, o astfel de combinație împiedică trecerea zahărului prin stomac până în momentul în care amidonul este digerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Chiar și anumite alimente deshidratate, cum ar fi prunele uscate, stafidele și curmalele, își păstrează enzimele vitale în stadiu latent dacă sunt uscate la soare și nu conservate cu ajutorul sulfului, iar aceste enzime sunt activate de căldura și umiditatea din cavitatea bucală și din stomac. Dacă analizăm cu atenție modul în care acționează enzimele, ne vom da seama de ce sunt atât de importante pentru o digestie adecvată, un metabolism eficient și o stare de sănătate generală bună. Enzimele reprezintă catalizatori biochimici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
pentru care este cel mai bine să practicați qi gong în aer liber, de preferință desculț și îmbrăcați subțire, în materiale din fibre naturale. Țesuturile ce asimilează energia ionică negativă a qi-ului din aer în timpul respirației sunt localizate în pereții cavităților nazale și ale sinusurilor, motiv pentru care trebuie întotdeauna să inspirați pe nas în timpul exercițiilor de respirație. Deși pielea și plămânii absorb, de asemenea, cantități mici de qi, când vine vorba de detectarea și extragerea energiei bionice existente în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
rece sau prea uscat. Acesta este motivul pentru care persoanele ce trăiesc în zone cu climat rece, nordic sau uscat, de deșert, au nasul lung și proeminent, cu nări înguste: aerul rece și/sau uscat din mediul lor pătrunde în cavitatea nazală mai încet și trebuie să acopere o distanță mai mare de-a lungul „cornetelor” calde și umectate înainte de a pătrunde în plămâni. În schimb, locuitorii din zone cu temperaturi ridicate și cu unclimat umed au tendința de a avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
împrumutată de la „cornete” în timpul inspirației, prin intermediul căldurii și umidității din plămâni. În zonele cu un climat cald și umed, expirația pe nas nu este numai permisă, ci uneori de preferat, ca metodă de a elimina căldura excesivă din organism. Întreaga cavitate nazală este căptușită cu membrane mucoase care blochează praful, reziduurile și microbii și le elimină pe nas, odată cu aerul stătut, sau prin gât, în stomac, odată cu mucusul. Atunci când nasul este sănătos, această căptușeală de mucus se deplasează în mod constant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
al nasului în respirație, este momentul să învățăm despre arta respirației. Ceea ce distinge respirația superficială obișnuită de respirația profundă abdominală este rolul pe care îl joacă diafragma. Diafragma este o membrană musculară rezistentă și totuși flexibilă, care separă pieptul de cavitatea abdominală. Atunci când plămânii se dilată, aceștia împing diafragma în jos, iar când se contractă, o trag în sus, în cavitatea toracică (figura 3.3) Figura 3.3 Respirația diafragmatică: (stânga) inspirație/dilatare, (dreapta) expirație/contractare Deși majoritatea medicilor occidentali consideră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
este rolul pe care îl joacă diafragma. Diafragma este o membrană musculară rezistentă și totuși flexibilă, care separă pieptul de cavitatea abdominală. Atunci când plămânii se dilată, aceștia împing diafragma în jos, iar când se contractă, o trag în sus, în cavitatea toracică (figura 3.3) Figura 3.3 Respirația diafragmatică: (stânga) inspirație/dilatare, (dreapta) expirație/contractare Deși majoritatea medicilor occidentali consideră în continuare că diafragma e un mușchi relativ lipsit de importanță care este implicat în respirație doar în mod pasiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
neîntreruptă a plămânilor, care începe în partea inferioară, și nu în cea superioară. Persoana care practică respirația profundă mai întâi inspiră aerul încet în partea inferioară a plămânilor, lăsând diafragma să se întindă și să se curbeze în jos în cavitatea abdominală. Atunci când diafragma este întinsă la maximum, mușchii intercostali intervin pentru a deschide cutia toracică și a umple partea mediană a plămânilor cu aer. Pe măsură ce cutia toracică se dilată complet, persoana care respiră face un ultim efort pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
niciodată să forțați inspirația dincolo de capacitatea confortabilă. O proporție bună pentru o inspirație se atinge atunci când două treimi din plămâni sunt pline cu aer. Pasul final în inspirație îl constituie apăsarea încet a marii „bule de energie” a respirației înspre cavitatea abdominală. Aceasta va determina peretele abdominal să se umfle spre exterior. Reținerea Atunci când este efectuată corect, chiar și reținerea respirației pe o perioadă scurtă de timp poate avea beneficii terapeutice profunde pentru fiecare organ, glandă și sistem funcțional din organism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]