2,337 matches
-
găsi în boierul Gheorghe Ștefan. Acesta intră în Moldova în 1653 cu ajutor de la Ioan Kemeny, din partea lui Rakoczy, și de la Diicul Spatarul, din partea lui Matei Basarab. Vasile fuge peste Nistru la Camenița dar se întoarce în scurt timp cu cazacii ginerelui său Timuș și iese învingător la Popricani Nu se mulțumește însă numai cu recâștigarea tronului, ci îl urmărește pe Gheorghe Ștefan și în Muntenia, cu gândul de a se răzbuna pe Matei Basarab. Este însă învins în Bătălia de la
Vasile Lupu () [Corola-website/Science/297416_a_298745]
-
mulțumește însă numai cu recâștigarea tronului, ci îl urmărește pe Gheorghe Ștefan și în Muntenia, cu gândul de a se răzbuna pe Matei Basarab. Este însă învins în Bătălia de la Finta din 17 mai și pierde definitiv tronul. Fuge la cazaci, de acolo la tătari și apoi la Constantinopol, unde a fost închis în Cele Șapte Turnuri. După eliberare, încearcă zadarnic să-și recâștige tronul, dar în 1661 moare la Constantinopol. Ulterior, osemintele sunt aduse la Iași, fiind reinhumate în biserica
Vasile Lupu () [Corola-website/Science/297416_a_298745]
-
Rusiei să reorganizeze și să își modernizeze armata. După succesul din campania poloneză, Carol a decis să invadeze Rusia, dar a fost înfrânt decisiv la Bătălia de la Poltava, din 1709. După un lung marș în care au fost expuși atacurilor cazacilor, precum și tacticii lui Petru cel Mare de „pârjolire a lanurilor de grâu” și climei foarte reci din Rusia, suedezii au fost slăbiți considerabil și demoralizați, fiind de altfel și în inferioritate numerică față de armata rusă la Poltava. Acea înfrângere a
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
cu invazia în momentul în care acesta se îmbolnăvise (1652). Însă bătrânul Basarab, în alianță cu Gheorghe Rákóczi al II-lea, îl ajută pe pretendentul Gheorghe Ștefan să-l detroneze pe Vasile Lupu (aprilie 1653). Lupu izbutește, împreună cu ginerele său cazacul Timuș, să-l alunge pe Gheorghe Ștefan în Muntenia și se îndreaptă asupra lui Basarab, însă la Finta, pe Ialomița e bătut (mai 1653) și pierde pentru totdeauna tronul Moldovei. Matei Basarab nu s-a bucurat multă vreme de liniște
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
Soarele în baltă", despre care Călinescu spunea că folosește un „stil mai complex”. În "Șoimii", primul roman istoric al lui Sadoveanu, personajul principal este Nicoară Potcoavă, un boier moldovean de la sfârșitul secolului al XVI-lea, care a devenit hatman al cazacilor zaporojeni și domnitor al Moldavei. Povestea, a cărei idei principale au fost trasate de Sadoveanu pe vremea când încă era un adolescent, se concentrează pe evenimentele timpurii din viața lui Nicoară, bazându-se pe povestea conform căreia el și fratele
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
dus la capturarea domnitorului Ioan Vodă cel Cumplit, luând-o ca prizonieră pe fiica sa Ilinca. Această poveste are mai multe episoade în care accentul se pune pe ilustrarea nelipsitelor festine, precum și un fragment în care Potcoavă și aliații lui, cazacii zaporojeni, se apucă de băut. Acoperind mai mulți ani din viața lui Nicoară, și culminând cu înlăturarea de la putere, narațiunea arată victoria sa împotriva pretendenților Petru Șchiopul și Golia, și prețul pe care l-a avut de plătit pentru ascensiunea
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
anul 1612 alături de Ștefan Tomșa în încercarea acestuia de a pune mâna pe tronul Moldovei. După ce participă la cucerirea Iașiului, se întoarce acasă și îl ajută pe boierul local Stroie să-și recupereze fiica, Magda, care a fost răpită de cazaci. Șoimaru, care ține la Magda, este înfuriat de vestea că tatăl ei i-a legat pe țărani de glie. Implicarea lui Sadoveanu în politică a fost marcată de schimbări bruște în convingeri, trecând în timpul carierei de politician de la doctrinele de
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
acestuia, Costache, îl numește administrator al moșiei Dumbrăveni și îi capătă de la vodă titlul de sulger. Strămoșii din partea mamei, Jurăsceștii, proveneau din zona Hotinului. Stolnicul Vasile Jurașcu din Joldești s-a căsătorit cu Paraschiva, fiica lui Donțu, un muscal sau cazac, care se așezase pe malul Siretului, nu departe de satul Sarafinești și luase în căsătoria pe fata țăranului Ion Brehuescu, Catrina. Raluca, mama poetului, a fost a patra fiică a lui Vasile și a Paraschivei Jurașcu. Gheorghe Eminovici s-a
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
a suferit o serie de invazii tătărești, care aveau drept scop a prăda, a jefui și a prinde sclavi. Zona limitrofă de la sud-est a fost într-o stare de război semi-permanent până în secolul XVIII. De asemenea, tătarii au sprijinit revoltele cazacilor în 1593, 1626, 1637-1638 și 1648-1654. Ultima, care a durat șase ani, a fost condusă de Bogdan Hmelnițki. Ca rezultat al mai multor cereri făcute de hatman, Ucraina a fost pusă sub protecția Rusiei. Acordul a fost făcut în ianuarie
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
fost făcut în ianuarie 1654, în orașul Pereiaslavl. Acesta a cauzat războiul polono-rus, care a durat între 1654 și 1667. La sfârșitul acestuia, opozanții au semnat un acord în Adrusovo (în jurul orașului Smolensk), unde Polonia a cedat Ucraina Rusiei și cazacii au primit drept de autonomie locală și armată internă. Polonia a avut unsprezece regi aleși. Aceștia au fost: Henric de Valois ("Henryk Walezy"), Ștefan Báthory ("Stefan Batory"), Sigismund al III-lea Vasa ("Zygmunt III Waza"), Vladislav al IV-lea Vasa
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
Pocutia. Fiind alungat de Alexandru Lăpușneanu și de turci, s-a refugiat în Polonia, unde a fost decapitat de polonezi. Bogdan Lăpușneanu a încheiat tratate de supunere cu polonezii. Ioan Vodă cel Viteaz s-a confruntat cu boierimea. Aliat cu cazacii zaporojeni, îi învinge pe turci la Jiliștea. Este ucis de turci în luptele ulterioare. Iancu Sasul a dus o politică fiscală grea, lapusnenii revoltandu-se. Este ulterior ucis la Liov în 1582. După ce turcii au cucerit Belgradul în 1521, aceștia
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
lor pe drumuri, și amenința cu pedepse severe pe țăranii care își împărțeau moșiile nobililor. Acest general, cu reputație de monarhist, era în realitate un republican moderat, indiferent față de posibila restaurație a țarului, și un om din popor (fiu de cazaci și nearistocrat), ceea ce era ceva rar, la acea dată, în casta militară. Naționalist înainte de toate, el voia să țină Rusia în război, fie sub autoritatea guvernului provizoriu, fie fără. Mai degrabă sau chiar pre-fascist decât monarhist, el a devenit totuși
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
au cucerit în cele din urmă Kremlinul și au preluat controlul asupra orașului. Adversarii lor (SR și monarhiștii) executaseră o represiune sângeroasă. La 12 noiembrie, noua putere a zădărnicit o încercare de a recuceri Petrogradul, efectuată de Kerenski și de cazacii generalului Krasnov. La rândul său, marele cartier general („stavka”) al armatei ruse și-a anunțat la 31 octombrie dorința de a merge la Petrograd „să restabilească ordinea”. După ce i s-au alăturat liderii Partidului Socialist-Revoluționar, și Goț, a fost însă
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
gărzilor roșii venite pentru întărire din cele două capitale. Aflând de înfrângerea Albilor, Lenin credea, la 1 aprilie 1918, că războiul civil s-a terminat. s-au desfășurat în Kuban, unde sovietele s-au mutat temporar la Ekaterinodar. În ce privește insurecția cazacilor din Ural, ea s-a încheiat cu un eșec. Pe , armata a fost împărțită în detașamente fie albe, care armatei albe a lui Denikin, fie roșii. Al Doilea Congres al Sovietelor aprobase numirea guvernului, compus exclusiv din bolșevici. Cu toate
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Rusiei, confiscată în Kazan, cehii au sprijinit partidul SR în comitetul membrilor Adunării Constituante, care la 8 iunie, au înființat un contraguvern la Samara. În același timp, au crescut în luna mai în întreaga țară, în special pe Don în jurul cazacilor lui Krasnov aliat cu generalul Denikin, și în Siberia în jurul amiralului Kolceak, care a instalat o autoritate țaristă la Omsk. În toate teritoriile controlate, teroarea albă s-a abătut la început asupra populației țărănești răsculate, asupra evreilor, liberalilor, și asupra
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
cu armatele naționale, și cu soldații bolșevici. În 1920-1922, Armata Roșie a invadat la rândul ei Asia Centrală, Armenia, Georgia, sau , și a reintegrat aceste țări în orbita ruso-sovietică. Republica Populară Mongolă, satelit al URSS, a fost proclamată în anul 1924. Cazacii, care au fost încă de la început vârf de lance al antibolșevismului, au fost deportați în bloc, iar privilegiile le-au fost anulate. În Ucraina, Armata Roșie s-a întors și împotriva foștilor săi aliați, anarhiștii armatei lui Mahno: de la sfârșitul
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
a organizat o migrație în masă către pământurile colonizate. Stroganovii au dezvoltat agricultură, mineritul și pescuitul în Munții Urali și au stabilit comerțul cu triburile sibieriene. În 1570, antreprenorul Semyon Stroganov și ceilalți fii ai lui Anikey Stroganov au recrutat cazaci pentru a proteja așezările urale împotriva atacurilor conduse de tătari ai Hanatului Siberian, ce-l aveau drept conducător pe Hanul Kuchum. Stroganov i-a sugerat atamanul cazacilor, Yermak, angajat în 1577, să cucerească hanatul Sibir, promițând ajutor în provizii de
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
1570, antreprenorul Semyon Stroganov și ceilalți fii ai lui Anikey Stroganov au recrutat cazaci pentru a proteja așezările urale împotriva atacurilor conduse de tătari ai Hanatului Siberian, ce-l aveau drept conducător pe Hanul Kuchum. Stroganov i-a sugerat atamanul cazacilor, Yermak, angajat în 1577, să cucerească hanatul Sibir, promițând ajutor în provizii de hrană și arme. În 1581, Yermak a început voiajul sau în adâncurile Siberiei cu o armată de 1636 oameni, pe traseul Tăgi și râurile Tură. În anul
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
către stepe, abandonând proprietățile în favoarea forțelor lui Yermak. Kuchum l-a atacat din nou pe Yermak în 1585, ucigandu-i mulți oameni. Yermak a fost rănit și încercând să traverseze râul Wagay, s-a înecat datorită armurii care îl îngreuna. Cazacii lui Yermak s-au retras din Siberia, insă anual, aventurieni și vânători, sprijiniți de Moscova, au sărăcit țară. După câțiva ani, rușii au putut în sfârșit să pretindă ținuturile umblate și cucerite de Yermak drept ale lor. La începutul secolului
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
rușii au putut în sfârșit să pretindă ținuturile umblate și cucerite de Yermak drept ale lor. La începutul secolului XVII, expansiunea rusă a fost încetinita de problemele interne. Totuși, expedițiile de explorare și colonizare în Siberia au fost continuate de cazaci în căutare ce blauri și fildeș. În timp ce cazacii veneau spre Urali, rușii se îndreptau spre Oceanul Arctic. În 1607 a fost fondată așezarea Turukhansk , la nord de răul Yenisey. În 1619 a fost fondat ostrogul Yeniseysky. În 1620, un grup de
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
umblate și cucerite de Yermak drept ale lor. La începutul secolului XVII, expansiunea rusă a fost încetinita de problemele interne. Totuși, expedițiile de explorare și colonizare în Siberia au fost continuate de cazaci în căutare ce blauri și fildeș. În timp ce cazacii veneau spre Urali, rușii se îndreptau spre Oceanul Arctic. În 1607 a fost fondată așezarea Turukhansk , la nord de răul Yenisey. În 1619 a fost fondat ostrogul Yeniseysky. În 1620, un grup de vânători conduși de Demid Pyanda au făcut o
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
1638, Maksim Perfilyey a fost primul rus care a intrat în Transbajkalia. În 1939, Ivan Moskytin a fost primul rus care a atins Oceanul Pacific și a descoperit Marea Okhotsk, construind o tabără de iarnă la gură râului Ulya. În 1640, cazacii au navigat pe marea Okhotsk spre sud, atingând gură râului Amur și descoperind insulele Shantar la întoarcere. În 1642, Kurbat Ivanov a desenat prima hartă a extremului orient, conducând un grup de cazaci în 1643 către sudul Munților Baikal și
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
iarnă la gură râului Ulya. În 1640, cazacii au navigat pe marea Okhotsk spre sud, atingând gură râului Amur și descoperind insulele Shantar la întoarcere. În 1642, Kurbat Ivanov a desenat prima hartă a extremului orient, conducând un grup de cazaci în 1643 către sudul Munților Baikal și descoperind Lacul Baikal. În 1643, Vasily Poyarkov a traversat Stanovoy și a atins râul Zeya, iar în 1644, a fost primul rus care a atins râul Amur, traversandu-l și descperind gură râului
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
Siberiei crescuse cu 73% în anii 1897-1914. În timpul revoluției bolșevice și instalării comunismului, agricultura din Siberia a intrat în declin datorită instabilității comerciale produsă de războiul civil rus. Multe mișcări anti-comuniste au avut loc în anii 1920-1924 în zonele rurale. Cazacii care erau de partea “albilor” și partizanii “roșii” bolșevici ce s-au luptat anterior împotriva marginalilor Kolchak, au luat parte la revolte. Guvernul sovietic a început să facă propagandă prin intermediul Komsomolului. În anii 1930, comuniștii au implementat politică de colectivizare
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
exact în momentul în care convoiul imperial parcurgea, la pas, ultimele sute de metrii înaintea intrării în catedrala Uspensky; procesiunea s-a oprit în mijlocul mulțimii de preoți cântând, pentru ca tânărul moștenitor să fie purtat pe sus de membrii din garda cazacilor, din public în acest moment auzindu-se exclamații de mâhnire. După asasinarea Arhiducelui Franz Ferdinand și a soției sale la Sarajevo pe 28 iunie 1914 de către naționalistul sârb Gavrilo Princip, Nicolae șovăia în legătură cu drumul pe care trebuia să-l urmeze
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]