KorAP: Find »[drukola/base=ceai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...513 >

12,819 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

a reduce totul la nivelul vieții de fiecare zi. PÎnă și bombardamentele aeriene nu erau pentru el decît Întîmplări petrecute În cartierul Purley. — Sau să ne gîndim la o altă posibilitate, urmă domnul Rennit. Să zicem că bănuiala dumitale În privința ceaiului e Întemeiată, deși eu, unul, mă Îndoiesc... Se prea poate ca individul să se fi strecurat În casa dumitale cu intenția de a te jefui. Poate că te-a urmărit din scuar pînă acasă. Te-ai lăudat cumva că ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
glas aspru. Toată furia și orgoliul Îi dispărură ca prin farmec. Încercă să-și aducă aminte ce-i spusese individul În legătură cu cozonacul care nu-i era destinat. Cuvintele lui nu i se mai păreau deloc sinistre acum. CÎt despre gustul ceaiului, oare nu se deșteptase de atîtea ori cu gustul acesta pe limbă? — Ce doriți? repetă femeia, cu același glas aspru. Aș dori să aflu adresa unei doamne Bellairs. Nici o doamnă cu acest nume nu lucrează aici. — Am Întîlnit-o În parc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Însuși. Secretara voluntară i se adresă, din pragul ușii: — Poftiți, vă rog. Trecînd pe lîngă mașina de scris, Rowe putu desluși următoarele cuvinte dintr-o scrisoare Începută: „Distinsa lady Cradbrooke Îi mulțumește doamnei J.A. Smythe-Philipps pentru amabila donație, În ceai și făină...“ Apoi intră În cealaltă Încăpere. Loviturile soartei Îl găseau Întotdeauna nepregătit pe Rowe: dragostea poate fi desăvîrșită numai cînd obiectul ei este inaccesibil. Să fi fost culoarea părului sau prin silueta ei fragilă - o făptură mică, simplă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Iar el se simțea mult mai bătrîn. — Am avut impresia că oamenii care voiau să pună mîna pe cozonac ar fi fost În stare de... orice violență. Le povesti despre vizita infirmului, despre insistența lui și gustul acela ciudat al ceaiului. Ochii de un albastru spălăcit al tînărului străluceau, plini de ațîțare. E o poveste pasionantă spuse el. Dar cine să fie la mijloc? Aveți vreo bănuială? Și ce rol joacă doamna Bellairs În toată povestea asta? Rowe regreta acum că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
necioplite. Folosește niște cuvinte pe care nimeni n-a Îndrăznit să le folosească În poezie, pînă la el! Între Collier și domnul Newey părea să existe o anume rivalitate. Toate acestea, Rowe putu să le observe În timp ce austera slujnică servea ceaiul - un ceai chinezesc foarte slab. — Cu ce vă ocupați, domnule Rowe? Îl Întrebă doamna Bellairs, după ce vorbise În șoaptă cu Collier (nu-i spunea „domnule Collier“, tocmai pentru că nu făcea parte din lumea ei). — A, nu prea mare lucru, stau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
niște cuvinte pe care nimeni n-a Îndrăznit să le folosească În poezie, pînă la el! Între Collier și domnul Newey părea să existe o anume rivalitate. Toate acestea, Rowe putu să le observe În timp ce austera slujnică servea ceaiul - un ceai chinezesc foarte slab. — Cu ce vă ocupați, domnule Rowe? Îl Întrebă doamna Bellairs, după ce vorbise În șoaptă cu Collier (nu-i spunea „domnule Collier“, tocmai pentru că nu făcea parte din lumea ei). — A, nu prea mare lucru, stau și mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
la dispoziția publicului și avu un vis ciudat. Se făcea că umblă pe un drum lung, nu departe de Trupington, printr-un colb alb și Încins. Se visă apoi pe pajiștea din spatele zidului de cărămidă roșie al casei părintești, bînd ceai lîngă maică-sa, care, Întinsă Într-un șezlong, mușca dintr-un sendviș cu castraveți. La picioare avea o bilă de crochet de un albastru strălucitor. Cu zîmbetul pe buze, maică-sa Îl Învăluia Într-o privire distrată, caracteristică mamelor ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
un străin din pozele Îngălbenite ale albumului de familie - va ajunge un criminal. Întins pe spate, Rowe prinsese firele visului și le strîngea bine; alungase În umbra pinului imaginea soției vicarului, și continua să stea de vorbă cu maică-sa. „Ceaiul servit la iarbă verde, slujba de vecernie, jocul de crochet, bîrfele nevinovate ale doamnelor bătrîne adunate la taifas, grădinarul ce-și Împingea roaba Încărcată cu iarbă și frunze veștede - toate astea au Încetat să mai existe aievea... Unii scriu despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
și să crape... Se prea poate ca În cozonac să nu fie ascuns nimic important - doar vreun răvaș cu vreo urare, o monedă de șase pence... Poate că schilodul ăla nu venise cu nici un gînd rău, iar gustul suspect al ceaiului a fost doar o părere... Ba, mai degrabă, poate că lucrurile s-au petrecut cu totul altfel decît mi le-am imaginat. Suflul unei bombe poate avea efecte ciudate, și n-ar fi exclus să-mi fi zdruncinat creierul, copleșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
murdar. Rowe nu rămăsese numai fără bani, dar și fără casă, adică fără un adăpost unde să se poată ascunde de toți cei ce l-ar fi putut recunoaște. Îi lipsea și doamna Purvis, care-i aducea În fiecare dimineață ceaiul; se obișnuise să-și măsoare zilele cu ea; punctate de bătăile ei În ușă, acestea se scurgeau lin spre deznodămîntul lor firesc - moarte, iertare, pedeapsă sau pace. Îi lipseau și cărțile, David Copperfield și Magazinul de rarități; nu-și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
unul dintre ei. Aplecîndu-se peste parapet, În clasica poziție a sinucigașilor, Începu să se gîndească la amănunte. Pe cît posibil, ar fi vrut să treacă neobservat. Acum, cînd mînia se stinsese În el, regreta că nu băuse ceașca aceea de ceai. Nu voia să ofere lumii spectacolul unei morți oribile, căci sinucigașii sînt Îndeobște desfigurați de moartea lor. Asasinatul e mult mai decent, pentru că asasinii caută să-și ascundă crima, străduindu-se din răsputeri să dea morții o aparență calmă, pașnică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
dorea să i se conformeze. Totdeauna dorise să trăiască În acord cu acest ideal. Un criminal e considerat de opinia publică un monstru, dar În sinea lui, El se vede de obicei ca un om oarecare, un om care bea ceai sau cafea la micul dejun, care citește cu plăcere o carte bună - poate mai degrabă o biografie romanțată decît un roman - care se duce la culcare la ore fixe și se străduiește să-și mențină o bună condiție fizică, deși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Digby nu putea asemui cu nimic această Încăpere. Sanatoriul Îi apărea ca ceva artificial, ascuns Într-o grădină. Era oare cu putință ca viața de toate zilele să fie așa? Își amintea vag de o pajiște pe care se servea ceaiul de după-amiază și de un salonaș cu acuarele pe pereți, cu măsuțe joase, cu un mic pian, la care nu cînta nimeni, și cu un stăruitor parfum de apă de colonie; dar oare aceasta să fi fost viața adevărată, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
din care n-a mai rămas aproape parcă nimic În clipa cînd te trezești. E multă amărăciune În amintirile mele, și multă frică, da, și o senzație de primejdie, și un gust ciudat. Ce fel de gust? — Stăteam și beam ceai, iar Poole voia ceva de la mine. — Ce anume? Nu-mi amintesc... Mai bine zis, Îmi amintesc ceva foarte absurd!... E vorba de un cozonac. — Un cozonac?! — Da, un cozonac făcut cu ouă adevărate... Pe urmă s-a Întîmplat ceva... Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
de oameni care se duceau la lucru. Rowe se simțea părăsit, ca un păcătos Înrăit care vede cum alții se duc să-și primească iertarea. O, dacă ar putea să-și amintească măcar ce profesie avea! Vrei o ceașcă de ceai? — Da... SÎnt cam obosit. — Beavis, du-te și adu niște ceai și biscuiți, sau o bucată de cozonac. Detectivul se abținu să pună Întrebări În timpul absenței lui Beavis, dar cînd acesta se Întoarse, Îi spuse lui Rowe, văzîndu-l că Întinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
ca un păcătos Înrăit care vede cum alții se duc să-și primească iertarea. O, dacă ar putea să-și amintească măcar ce profesie avea! Vrei o ceașcă de ceai? — Da... SÎnt cam obosit. — Beavis, du-te și adu niște ceai și biscuiți, sau o bucată de cozonac. Detectivul se abținu să pună Întrebări În timpul absenței lui Beavis, dar cînd acesta se Întoarse, Îi spuse lui Rowe, văzîndu-l că Întinde mîna după o felie de cozonac: — Mă tem că ăsta nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
să-l fi cumpărat... — A, nu, nu l-am cumpărat, ci l-am cîștigat, răspunse Rowe fără să stea pe gînduri. Dar e absurd... Vorbesc În neștire!... Văd că nu-i tratați prea prost pe criminali! adăugă el, simțind că ceaiul Îi dă puteri. Continuă cu amintirile, Îl Îndemnă detectivul. — Îmi amintesc de o mulțime de oameni strînși roată În jurul unei mese, Într-o cameră cu luminile stinse. Mi-era teamă că cineva ar putea să mă Înjunghie sau să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Rowe cu Beavis. Dimineața se scurgea Încet. Făgăduiala dintîi a soarelui fusese deșartă: prin fereastră se vedea cernînd burnița, ca o pulbere rece. După un timp, cineva Îi aduse lui Rowe pe o tavă un pateu și o ceașcă de ceai. Beavis n-avea chef de vorbă, se temea desigur să nu se compromită. Rowe Încercă o singură dată să rupă tăcerea, spunînd: — Aș vrea totuși să știu despre ce e vorba. Ațintindu-și privirea asupra peretelui, Beavis căscă o gură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
frîu furiei lui devastatoare. Vino cu mine, am nevoie de dumneata ca să-i identific, i se adresă lui Rowe, coborînd În goană scările. O găsiră pe doamna Bellairs plîngînd În salon; unul dintre agenți Îi servea tocmai o ceașcă de ceai. Ajunge cu prostiile astea! răcni domnul Prentice, vrînd să dea o lecție de fermitate subalternilor săi. N-are nici pe dracu! Dacă refuză să vorbească, Întoarceți-i casa pe dos! Părea stăpînit de ură - o ură amestecată, poate, cu deznădejde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
subalternilor săi. N-are nici pe dracu! Dacă refuză să vorbească, Întoarceți-i casa pe dos! Părea stăpînit de ură - o ură amestecată, poate, cu deznădejde. Smulgînd ceașca, pe care doamna Bellairs se pregătea s-o ducă la buze, vărsă ceaiul pe covor. — Nu-aveți nici un drept! gemu doamna Bellairs. — E cel mai bun serviciu de ceai pe care-l ai, cucoană? o Întrebă el tăios, ațintindu-și ochii asupra ceștii de un albastru strident. — Lăsați jos ceașca: se milogi doamna Bellairs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
dos! Părea stăpînit de ură - o ură amestecată, poate, cu deznădejde. Smulgînd ceașca, pe care doamna Bellairs se pregătea s-o ducă la buze, vărsă ceaiul pe covor. — Nu-aveți nici un drept! gemu doamna Bellairs. — E cel mai bun serviciu de ceai pe care-l ai, cucoană? o Întrebă el tăios, ațintindu-și ochii asupra ceștii de un albastru strident. — Lăsați jos ceașca: se milogi doamna Bellairs, dar inspectorul o și spărsese, pocnind-o de perete. — Toartele ceștilor sînt găunoase, Îi explică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Își amintea cum Întrerupsese, prin apariția lui, o discuție aprinsă Între Forester și Poole. După aceea, devenise din ce În ce mai neliniștit; totul i se părea suspect În sanatoriul acesta, pe ale cărei coridoare se Înstăpînise groaza. În după-amiaza acelei zile, la ora ceaiului, doctorul Forester pomenise de „bietul Stone“. „de ce bietul?“ Întrebase Johns, pe un ton agresiv, aproape acuzator. „Suferă cumplit... are o tumoare... Moartea ar fi pentru el o binefacere!“ Spre seară, Johns se dusese În grădină, ca să se mai liniștească. Discul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
lire nu se putea ajunge prea departe! Rowe Își luă micul dejun la o oră foarte matinală. Conducta de gaz fusese, pare-se, avariată - În orice caz, chelnerița spunea că flăcăruia din sobă n-ajungea nici pentru a fierbe un ceai sau a prăji pîine. Îi aduse, Însă, o cană cu lapte, marmeladă și cîteva felii de pîine uscată. După acest dejun copios, Rowe făcu o plimbare În Hyde Park, sub razele Încă reci ale soarelui. Privind peste umăr, se Încredință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353

unui oficial din minister care stătea lângă mine. Ochii ei urmăream filmul cu o privire sedusă, de parcă s-ar fi văzut pe ea însăși și pe fiicele ei dezmembrate în accident. Vizitatorii se duseră cu pași nesiguri spre cortul cu ceai. L-am urmat pe Vaughan către mașina zdrobită. Se opri între scaune, scuipându-și în iarbă guma de mestecat. Știam că fusese mai afectat decât mine de accident și de filmul rulat cu încetinitorul. Stând singură printre scaune, Helen Remington

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

așa că am mers cu 70 la oră până la București. Când am ajuns acasă, pe la unșpe jumate noaptea, maică-mea - pe vremea aia locuiam încă la părinți - s-a speriat îngrozitor de cum arătam. - Ești bolnav? Ai răcit? Să-ți fac un ceai? Ce e cu tine? m-a întrebat. - Sunt bine, am puțină febră, cred. Mă duc să mă culc. - Sigur nu vrei nimic? - Sigur. M-am dus la mine în cameră și m-am băgat în pat. Gândindu-mă la cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]