2,037 matches
-
temporală prilejuindu-i transcenderea unuia dintre capitolele ce definesc infrastructura istoriei: geografia. E lesne să deslușim privirea în perspectivă, fața întoarsă spre viitor, și nu spre trecut. De unde izvorăște marea libertate dacă nu tocmai din conștientizarea dublei valori, pământene și celeste, a omului? Ideea l-a purtat mai departe pe evreu, așa cum interesul s-a deplasat spre verbul „a fi” și nu spre „a avea”. Avuția comerciantului, mai târziu a bancherului sau a burghezului e un mijloc și nicidecum un scop
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
se eclipsa»). Stea În afară de simbol al luminii și al cunoașterii, steaua reprezintă și ghidul. Permițându-i omului să se orienteze, ea intervine în vis pentru a indica direcția în care trebuie să se îndrepte persoana vizată. Este și semnul protecției celeste (a fi născut sub o stea norocoasă) și al celebrității (cuvântul «star» înseamnă «stea» în limba engleză). Tematica visului se învârte deci în jurul acestor noțiuni: acces la lumină, alegerea unei orientări, recunoașterea, speranța, șansa de care trebuie profitat. Celelalte elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
etc.). Ei dezvăluie în acest caz creativitatea subiectului și îl incită să își imagineze soluții și să îl lase să exprime ce simte. Furtună Furtuna, și toate elementele ce o compun (fulger, tunet și trăsnet), simbolizează în toate culturile pedeapsa celestă. Acest fenomen exprimă în limbajul curent mânia, furia și enervarea: «trăsnetele lui...», «o atmosferă furtunoasă», «fulgere de mânie». În vis, marchează dezordinea, haosul, prăbușirea posibilă a anumitor situații (divorț, pierderea serviciului). Dezvăluie și ambianțele electrice și conflictuale (plutește furtuna în
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cel mai subtil. Evocă invizibilitatea legăturii ce îl unește pe om de Dumnezeu. Nașterea, cu imaginea cordonului ombilical, și moartea, cu firul ce leagă corpul de suflet, au loc prin ruperea acestora. Faptul în cauză este ilustrat în reprezentarea țesătoarelor celeste, Moirele grecești și Parcele romane, care torc, deapănă și în cele din urmă taie firul vieții. Fusul este, ca atare, simbolul timpului care se scurge inexorabil, al mișcării perpetue, al ciclului neîntrerupt al nașterii și al morții. Firul este de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
recolta. Simbolistica galbenului este mai ales legată de cea a soarelui. Ea are proprietățile sale luminoase, iradiante și vii. Galbenul exaltă și iluminează, fără a întrista ori agresa, cum o poate face roșul. Constituie, de fapt, octava superioară. Corespunde planului celest și divin. Îmbracă un caracter sacru, care explică faptul că este regăsit într-un mare număr de veșminte religioase. Aliat cu roșul, simbolizează uniunea pământului (roșu) și a cerului (galben, culoare solară). În toate culturile, este expresia forțelor transcendente și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Mare Nu voi stărui asupra exploatării patristice a figurii Mariei Magdalena. Am ales doar câteva mostre relevante. În Comentariul la Cântarea Cântărilor, redactat de Hipolit (170-235), cuplul Mire-Sulamita anunță cuplul Mire-Maria Magdalena. Ca și Sulamita, Maria Magdalena Își caută iubitul celest și, găsindu-L, Îl Îmbrățișează: „L-am prins (ekratese) și nu-L voi mai lăsa” (Cânt. 3,4). Îl Îmbrățișează, Îl strânge atât de sufocant, spune Hipolit, Încât Isus trebuie să o pună la punct: „Nu mă reține!” Alt element
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
M. (1992), „Introduction: Epistemic Communities and International Policy Coordination”, International Organization, vol. XLVI, nr. 1, pp. 1-35. Haerpfer, Christian W.; Christian, Wallace; Richard, Rose (1997), Public Perceptions of Threats to Security in Post-Communist Europe, University of Strathclyde, Glasgow. Haftendorn, Helga; Celeste, Wallander; Robert O., Keohane (1999), Imperfect Unions: Security Institutions Over Time and Space, Oxford University Press, Oxford. Haggard, Stephen; Beth, Simmons (1987), „Theories of International Regimes”, International Organization, vol. XLI, nr. 3, pp. 491-517. Hagopian, Frances; Scott, Mainwaring (2005), The
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
stările de extaz. Redăm În continuare acest fragment: „Există clipe, nu durează decât cinci sau șase secunde, nu mai mult, când simți brusc prezența armoniei veșnice, deplin atinse. Nu e ceva pământesc; și nu În sensul că ar fi ceva celest, ci În sensul că omul, În Întruparea lui pământească, este incapabil s-o suporte. Trebuie să se transforme fizicește sau să moară. Este un sentiment clar și indiscutabil. Ai brusc senzația că simți natura În toată plenitudinea ei și te
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
depășește casnicul și terestrul. Plânsul ploii, țârâitul monoton al burlanelor, cântecul vântului în horn împletesc o melopee dialogând cu bacovianul plâns al materiei. Întrezărită o clipă, steaua căzătoare este o strună plesnită a Lirei cosmice, sfârșitul unui cântec în armonia celestă. Poeta preferă grădinii natura sălbatică, buruienile, florile de câmp, aromele amare, amețitoare, otrăvitoare. Izvoarele și gârlele plâng doine necunoscute, în ele se amestecă dorul de rătăcire cu cel al extincției. Abandonată curgerii apei, barca îmbie la dispariție, într-un extaz
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
farurile Packardului se aprind mai tare cu fiecare accelerație, când din baterie curge mai mult lichid. Sunt de-acum pe canalul navigabil, la distanță egală de cele două maluri. Cerul Îi acoperă ca o cupolă neagră, imensă, găurită de focuri celeste. Deja nu mai țin minte pe unde-au venit, câte cotituri au făcut, care sunt locurile cu gheață subțire. Terenul Înghețat e mâzgălit cu dâre de cauciucuri care duc În toate direcțiile posibile. Trec pe lângă schelete de rable cu boturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prietenii Linei. După ce Își prezentau condoleanțele În fața văduvei, traversau sufrageria pentru a se opri În fața sicriului deschis. Înăuntru, rezemată de o pernă, era o fotografie Înrămată a lui Jimmy Zizmo. Poza Îl Înfățișa pe Zizmo din profil, privind la strălucirea celestă a luminilor din studio. Sourmelina tăiase panglica care lega cununile lor de nuntă, iar pe cea a soțului ei o pusese În coșciug. Durerea Sourmelinei pricinuită de moartea soțului Întrecea cu mult afecțiunea pe care i-o purtase În timpul vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de mai jos.) Imaginați-vă pătuțul meu ca pe o dioramă dintr-un muzeu. Apăsați un buton și mi se luminează urechile ca două trompete aurii. Mai apăsați unul și Începe să-mi strălucească bărbia. Încă unul și pomeții Înalți, celești, răsar din Întuneric. Până acum efectul nu e prea promițător. După indiciile date de urechi, bărbie și pomeți, aș putea fi bebelușul Kafka. Dar următorul buton Îmi iluminează gura și lucrurile Încep să se amelioreze. Gura e micuță, dar frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Calliope se simte Înșelată, escrocată. ― Mă mai ții minte? Îi spune ea naturii. Aștept. Sunt Încă aici. Ca și Desdemona. În aprilie 1972, cererea ei de a se reuni cu soțul ei În rai Încă trecea printr-o vastă birocrație celestă. Deși Desdemona fusese perfect sănătoasă atunci când se băgase În pat, săptămânile, lunile și, În cele din urmă, anii de inactivitate, combinați cu propria ei voință remarcabilă de a se autodistruge, Îi aduseră recompensa unui pomelnic de afecțiuni. În anii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Dar prezența mea a fost suficientă ca să-l țină treaz. Vorbind despre indieni, și-a amintit de meteoriți. Era un meteorit În Montana despre care indienii credeau că e sacru și apoi m-am trezit că-mi spune despre priveliștile celeste pe care te obișnuiești să le vezi dacă ești camionagiu, stelele căzătoare și cometele și razele verzi. ― Ai văzut vreodată o rază verde? mă Întrebă el. ― Nu. ― Se spune că nu poți fotografia o rază verde, dar eu am pozat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu solzii. Înota cu brațele lipite de trup, unduindu-se voluptuos. Chipul Îi era senin, iar ochii de un albastru deschis, ca marea În Caraibe. La parter bubuia constant ritmul disco, dar aici, la etaj, În Grădina Caratârtiței, muzica era celestă, un fel de bolboroseală melodioasă. Dintr-un anumit punct de vedere, era un soi de măiestrie și În asta. Clubul 69 era un pavilion cu obscenități, dar sus, În Grădină, atmosfera era mai degrabă exotică decât obscenă. Era echivalentul sexual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe care pune stăpânire. Cuvintele nu-l fac să se simtă mai bine, așa că privește acu zator către Trio Fulcinius. Din cauza lui îl îmboldesc acum astfel de dorințe. Rostește cu gravitate: — Scribonius Libo vorbește cu siguranță de cealaltă, de Venera celestă, care prezidează dragostea nobilă... Trio își coboară cu amărăciune privirea în pământ. Nu-l interesează această variantă spiritualizată a lui Venus. Oricum nu ca bărbat, și nici nu-i este de folos pentru ce are el de făcut acum. — Zeița
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să fie, spune Rufus. Clipește imediat, fals panicat: — Deși, ciumpăvit de celelalte nume cum îl porți tu... — N-are importanță, i-o întoarce un altul. Puterea lui este mai mare decât a lui Anubis, căci alături de Isis, Cybele și Virgina Celestă este unul dintre cele patru elemente primordiale ale Universului. — Serios? se minunează de formă Rufus. Întreabă plin de solicitudine: — Și care ar fi acestea? — Focul, apa, pământul și aerul. Dacă ești atât de atras de filozofie, suspină în sinea sa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Audiție celestă Elena Marin Alexe La ceas de amurg agonizând cu lacrimi de sânge, las deschisă ușa sufletului neostoit, împătimit, și neliniștit, tăcerii și adorării liniștei albe, din haosul unei lumi pe cale de dispariție. necuprinsul mă infioară sfâșietor în ultimile acorduri ale
Audi?ie celest? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83235_a_84560]
-
și acoperite cu o plasă din voal pentru țânțari. O, acest ultim detaliu Îl Încânta, romantism tropical amintind de nopțile de-odinioară În care trupuri transpirate se uneau protejate de plasa din voal. Pe pereți erau pictate reprezentări de creaturi celeste și sculpturi În os, acel tip de artă autohtonă produsă În masă care trece drept primitivă și șic. Baia fu și ea o surpriză plăcută, spațioasă, fără mucegai, cu podeaua acoperită cu gresie albă simplă, iar dușul construit cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de un posibil interval între cele două variante. Cu atât mai puțin despre un „spațiu intermundiar“, ce ar lega lumi diferite, asemeni celui în care unii stoici situau făpturile stranii, daimonice, nici muritoare și nici nemuritoare, nici pământești și nici celeste. Toate acestea vor fi lăsate deoparte, fie ca simple posibilități abstracte, ireale, fie ca imagini bizare ale minții. Însă există și o altă situație ce ar trebui să ne rețină acum. Gândirea care se contrazice pe sine poate privi ea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de un posibil interval între cele două variante. Cu atât mai puțin despre un „spațiu intermundiar“, ce ar lega lumi diferite, asemeni celui în care unii stoici situau făpturile stranii, daimonice, nici muritoare și nici nemuritoare, nici pământești și nici celeste. Toate acestea vor fi lăsate deoparte, fie ca simple posibilități abstracte, ireale, fie ca imagini bizare ale minții. Însă există și o altă situație ce ar trebui să ne rețină acum. Gândirea care se contrazice pe sine poate privi ea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Tuberculoza sau Singurătatea sau Sinuciderea - nu e limpede cum moare de fapt artistul-vizionar? Eu afirm (și tot ce urmează în aceste pagini ar putea confirma sau infirma faptul că am, măcar în parte, dreptate), eu afirm că adevăratul artist-vizionar, nebunul celest care poate să producă și produce frumosul, e orbit și împins la moarte de propriile sale scrupule, de formele și culorile orbitoare ale propriei sale sacre conștiințe umane. Mi-am declarat crezul. Mă reașez. Suspin - mi-e teamă că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de mărturisire și de expresie Între ridurile eretice Am ostenit în strigarea de sfântă nădejde Cei ce au uneltit au fost salvați Numai eu am rămas răgușită Între cruce și răscruce Aburind fereastra de popas Aceste semne luate din aluatul celest Vor da rotundă formă de iubire pâinii Iar din aripile migratoare Vor face lectura creației Cuvintele urmăresc mersul cadențat Pe scările auzului Cei atenți devin uzurpatorii de serviciu Ai seninului transmis Scenele de seară emit sunete grave Ce reprezintă actul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pe rețelele ning. Apariții literare -Antologia de poezie și proză ”Confluențe Lirice” 2012. -Antologia Poezia Iubirii - Arta Coversației, 2012. Jurnalist corespondent al ”Radio Metafora” începând cu luna iulie 2012. </biography> Lună amară Agățându-se de marginea cerului își face apariția celestă dintre nouri rotundă și galbenă, privește bolnavă cu fața-i de rocă, spre suprafața pământului căutându-și loc printre oameni. Își curătă chipul de zgura neagră a nopții iar ochii ei plâng lacrimi amare ce curg în ceară de lumânare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
slujbă și cu reputație „proastă” înseamnă și fără casă și mașină, fără carte de credit care să nu îți răspundă : „We are sorry, this card is not in use anymore”. Iată, dragă cetitorule, cum televiziunea incrementează scepticismul și tulbură pacea celestă din lumea academică. 10 decembrie În 9 decembrie 2003, pe CNN emisiunea lui Larry King este consacrată unui dialog la Casa Albă cu Laura Bush. Dialogul putea să fie făcut la fel și înainte de Betty Friedan și chiar de Seneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]