7,041 matches
-
si critică literară, eseuri, traduceri si, evident, câteva memorabile epistole trimise lui G. Călinescu 3 si Petru Comarnescu4în care se confesează, cu dezinvoltură, despre condiția tânărului scriitor, imediat după întâiul cataclism mondial. Poetul G. Mărgărit a frecventat, cu punctualitate, sedințele cenaclului literar Noua Junime, înființat si coordonat de G. Călinescu, a stabilit relații cordiale cu Al. Piru si Adrian Marino si s-a bucurat de simpatia specială a mentorului său. La revista Jurnalul literar (1939) nu a colaborat nici măcar o singură
Noi contribuții la bibliografia lui George Mărgărit by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6151_a_7476]
-
niște florete, gata să împungă potențialul cumpărător: «nu doriți o gladiolă?». Mușina încerca să fie liber într-o țară care devenise o mare închisoare.” Și: „Când vocile noastre poetice începuseră să spună ceva, Sandu ne-a trimis să citim la Cenaclul de Luni. Mi-l aduc aminte intrând, cu silueta lui subțire, în cabina telefonică și sunându- l pe Nicolae Manolescu. Am fost la Cenaclu, am citit și lectura de atunci a rămas în memoria multor oameni. Destinul nostru începuse să
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3478_a_4803]
-
Și: „Când vocile noastre poetice începuseră să spună ceva, Sandu ne-a trimis să citim la Cenaclul de Luni. Mi-l aduc aminte intrând, cu silueta lui subțire, în cabina telefonică și sunându- l pe Nicolae Manolescu. Am fost la Cenaclu, am citit și lectura de atunci a rămas în memoria multor oameni. Destinul nostru începuse să se deseneze cu ajutorul extraordinar al lui Sandu. Privind în urmă, spun fără nici un fel de dubiu că întâlnirea cu el a fost decisivă pentru
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3478_a_4803]
-
Lucrurile pe care le-am văzut (1979 - 1986), ediția a doua, ilustrații de Mircia Dumitrescu, București, Editura Tracus Arte, 2013,102 pag. Așa se numea, la mijlocul anilor optzeci, serialul pe care Constanța Buzea l-a dedicat în revista „Amfiteatru“ poeților Cenaclului de Luni ajunși, unii, la a doua sau chiar a treia carte. (Rubrica venind s-o continue pe aceea, începută în 1978, despre „noul val” care începuse deja să se configureze). Intenția era una legitimatoare. Circula pe atunci o lege
Debutul și urmarea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3482_a_4807]
-
ocupați de uitata poetă Zorica Lațcu 7, dar, din păcate, nu sunt în situația de a vă furniza datele ce vă interesează. Eu am pomenit-o în cartea mea Rotonda plopilor aprinși - în capitolul asupra lui Victor Papilian și a cenaclului său - dar de atunci, din 1946, nu a mai întâlnit-o, nici măcar ca Monahia Teodosia, la Vladimirești. Știm doar că, după desființarea acelei mănăstiri, ea s-a retras la Brașov, pare-se la niște rude, unde a trăit tot timpul
Întregiri la biografia lui Valeriu Anania by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5213_a_6538]
-
vorbit despre poezia mea comparînd-o cu un «cuțit fără plăsele». Nicolae Manolescu l-a întrerupt și i-a spus: «Metaforele dumneavoastră sînt, ca întotdeauna, strălucitoare, dar nu ne interesează. Ne-ar interesa dacă aveți ceva de spus în calitate de editor.» După cenaclu, Mircea Ciobanu și Nicolae Manolescu m-au chemat deoparte și m-au întrebat dacă am dat cartea la vreo editură, și mi-au propus să o dau la «Cartea Românească» pentru anul viitor, căci concursul de debut (cel cu manuscrise
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
care le aveam la mine. Peste două săptămîni, pe lista cu cîștigătorii concursului editurii, publicată în România literară, figuram și eu cu Cartea de iarnă. Cîștigasem primul concurs la care nu participasem.” (pp. 53-54). Venirea „nordicului” vizionar de la Echinox la Cenaclul de Luni dominat de „sudicii” ironici și intertextuali va căpăta, în istorisirile postrevoluționare, aspecte epopeice. Sub aburul legendelor urbane, de care este întotdeauna nevoie, fapt e că un cenaclu și un critic al lui preferînd un anumit tip de poezie
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
care nu participasem.” (pp. 53-54). Venirea „nordicului” vizionar de la Echinox la Cenaclul de Luni dominat de „sudicii” ironici și intertextuali va căpăta, în istorisirile postrevoluționare, aspecte epopeice. Sub aburul legendelor urbane, de care este întotdeauna nevoie, fapt e că un cenaclu și un critic al lui preferînd un anumit tip de poezie (cea postmodernistă, in statu nascendi, în 1981) au receptat profesionist un altul, empatizînd cu autorul care-l ilustra. Altfel spus, „lunediștii” nu au venit, asupra liricii tînărului Mureșan, cu
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
în tabloul „optzecismului”. Unde ar fi trebuit să avem o fractură, o linie de despărțire, baremi una de demarcație - avem doi mari poeți din aceeași generație biologică, situați frapant în aceeași generație literară. Aparte de rolul de critic „girant” la Cenaclul de Luni, pe care l-am văzut, Nicolae Manolescu a sesizat, primul, uimitoarea concomitență a celor doi, pe atunci, tineri poeți. Cronica din „România literară” (nr. 38/ 1981) la Cartea de iarnă face raportarea care, mai tîrziu, va deveni monedă
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
de o serie de facilități, acceptă oferta de a coordona activitatea artistică din cadrul Casei de Cultură a Armatei din Craiova, templu spiritual al curajoșilor aviatori militari, unde și-a demonstrat calitățile actoricești și de regizor. Pe parcurs a înfiin țat Cenaclul Literar Luceafărul, unde și-a argumen tat trăirile sale interioare, de poet tradiționalist, care a respectat cu sfințenie rima, cadența și mesajul în poezie. O perioadă a colaborat la Studioul de Radio din Craiova și a obținut diferite premii la
Un poet total, cu operă de Altar. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Memoirs/93_a_115]
-
rosturilor bise ricești, fiind consilier parohial al Bisericii Sfântul Gheorghe Vechi din Craiova. Apropierea de Dum nezeu se va regăsi în poeziile sale. În anul 2003 a devenit membru al Societății Scrii torilor Olteni și, din anul 2008, membru al Cenaclului Epigramiștilor Olteni. Viața și producțiile sale literare figurează încrustate pentru eternitate în paginile unor antologii de excepție apărute la Craiova, în anii 2003 și 2006, autor fiind cunoscutul om de litere și critic literar, profesor doctor Marian Barbu. Este vorba
Un poet total, cu operă de Altar. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Memoirs/93_a_115]
-
așa, gestul lui Danilov tot inoportun mi se pare (pp. 188 - 189). Revenind la mărunțișurile aproape private pe care autorul Portretelor fără ramă le transformă în pretexte de campanie publică, povestea vizitei lui (singulare, din câte se poate deduce) la Cenaclul de Luni oferă o mostră elocventă. Danilov face în această secvență proba unui provincialism tenace (și nu pentru că ar fi descins acolo direct din provincie: Iașiul nu duce lipsă de scriitori aflați în bune raporturi cu civilitatea). De la un capăt
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
în bune raporturi cu civilitatea). De la un capăt la altul, tânărul poet e suspicios față de colegii săi bucureșteni. Are certitudinea că va fi „ras” de aceștia în virtutea unor vendete abracadabrante: fie pentru că, mai demult, el declinase o invitație la același cenaclu, fie pentru că, surpriză, despre el scrisese Eugen Simion (adică nu Nicolae Manolescu). Pentru a dejuca această „cursă” (este exact termenul pe care-l folosește), va citi doar două poeme. Foarte scurte. Care-i vor fi, desigur, masacrate de comentatori: „În lipsa
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
cu replici usturătoare. Mai rezervați au fost I.B. Lefter, Cărtărescu și Nino Stratan. Singura care încercase să-mi ia apărarea fusese Mariana Marin, dar fără succes. Cel mai pornit era Doru Mareș, un fel de Rică Venturiano în miniatură al Cenaclului de Luni, cu părul dat din belșug cu briantină și ochi scăpărători, de o perversitate furibundă, care, timp de o oră, a perorat pe marginea unei poezii miniaturale citită șsic!ț de mine la cenaclu” (p. 169). Singura concluzie ce
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
Rică Venturiano în miniatură al Cenaclului de Luni, cu părul dat din belșug cu briantină și ochi scăpărători, de o perversitate furibundă, care, timp de o oră, a perorat pe marginea unei poezii miniaturale citită șsic!ț de mine la cenaclu” (p. 169). Singura concluzie ce poate fi trasă de aici e aceea că pe Nichita Danilov simpla manifestare a spiritului critic îl deranjează. Poate că intervenția lui Doru Mareș a fost disproporționată, dar a fost una „la text”. În schimb
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
Vă îmbrățișez cu dor și drag și vă transmit la rândul meu toate cele bune din partea mamei și a lui Nelli. Petrecere bună în continuare! Fac loc acum Monicăi, cu care am fost săptămâna trecută la o ședință inenarabilă a cenaclului „Nicolae Labiș", ca suporteri ai nepotului doamnei Ivanovici. Note * Originalele acestor materiale, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din București. 1 Dinu Pillat - Itinerarii istorico-literare. Ediție alcătuită, prefață, și bibliografie de George Muntean. București. Editura Minerva, 1978, p.
Întregiri la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6373_a_7698]
-
vlăjgan (...) nu există altă realitate decât cea a artei și, în primul rând, firește, a artei lui” (557). Analiza textului despre Camil Baltazar ne permite să intrăm și mai adânc în intimitatea asocierilor lovinesciene. Considerat cel mai reprezentativ poet al cenaclului de la Sburătorul, Baltazar devine emblema însăși a comunității din strada Câmpineanu. În 1942, Streinu vorbea încă despre el ca despre „poetul cenaclului”. Or, în portretul pe care i-l construiește Lovinescu, îl vom găsi pe Baltazar situat sub semnul anonimului
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
Baltazar ne permite să intrăm și mai adânc în intimitatea asocierilor lovinesciene. Considerat cel mai reprezentativ poet al cenaclului de la Sburătorul, Baltazar devine emblema însăși a comunității din strada Câmpineanu. În 1942, Streinu vorbea încă despre el ca despre „poetul cenaclului”. Or, în portretul pe care i-l construiește Lovinescu, îl vom găsi pe Baltazar situat sub semnul anonimului. E vorba de intrarea lui la Sburătorul. Tânărul poet știe să se folosească politic și „cu dibăcie de factorul psihologic al misterului
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
E vorba de intrarea lui la Sburătorul. Tânărul poet știe să se folosească politic și „cu dibăcie de factorul psihologic al misterului creat și susținut în jurul persoanei sale”. Înainte de a-și face apariția în persoană, poeziile lui, semnate, sosesc la cenaclu în „plicuri cu formate ciudate, cu fast de prezentare”, „pe căi misterioase”, câteva luni la rând. Ceea ce l-a reținut pe Lovinescu în această strategie literară a fost tocmai o impunere care a mizat pe forța „necunoscutului”: „A câștigat astfel
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
Margareta Miller-Verghi, Alexandrina Scurtu, Constanța Marino-Moscu, Sorana Țopa, Mia Frollo, Sarina Cassvan, Aurora Furtună. Într-un text pe care-l consacră reprezentării feminității în cadrul boemei, Dominique Maingueneau pornește de la ideea că femeia care aderă la un grup literar, frecventând un cenaclu, își pierde locul și statutul social (calitățile ei de mamă, de soție, chiar și de amantă se văd suspendate), fără a accede propriuzis la un altul. Existența ei în interiorul grupului o destinează inevitabil unui anonimat („les sans nom”)4 pe
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
ajunge student al universității clujene, refugiată la Sibiu, momentul incendiar al manifestului cerchist se consumase. El este primit, însă, în Cercul Literar ca un tânăr scriitor a cărui atitudine demult era în consens cu spiritul cerchist. Va participa activ la cenaclu și va publica în „Revista Cercului Literar”, semnând doar cu cele două prenume: Ovidiu Sabin. Publicația „Națiunea Română” din Sibiu consemnează amănunțit cronica cenaclului cerchist. Tinerii cerchiști credeau în destinul culturii și își desfășurau activitatea chiar și în condițiile vitrege
Cum a ajuns Ovidiu Cotruș „trădător de patrie“?!1 by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3625_a_4950]
-
tânăr scriitor a cărui atitudine demult era în consens cu spiritul cerchist. Va participa activ la cenaclu și va publica în „Revista Cercului Literar”, semnând doar cu cele două prenume: Ovidiu Sabin. Publicația „Națiunea Română” din Sibiu consemnează amănunțit cronica cenaclului cerchist. Tinerii cerchiști credeau în destinul culturii și își desfășurau activitatea chiar și în condițiile vitrege ale războiului. Citim într-una dintre cronicile cenaclului: „Cenaclurile Cercului Literar, care se țineau în timpul opresiunii cu ușile zăvorâte (nu-i vorbă, aveau farmecul
Cum a ajuns Ovidiu Cotruș „trădător de patrie“?!1 by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3625_a_4950]
-
semnând doar cu cele două prenume: Ovidiu Sabin. Publicația „Națiunea Română” din Sibiu consemnează amănunțit cronica cenaclului cerchist. Tinerii cerchiști credeau în destinul culturii și își desfășurau activitatea chiar și în condițiile vitrege ale războiului. Citim într-una dintre cronicile cenaclului: „Cenaclurile Cercului Literar, care se țineau în timpul opresiunii cu ușile zăvorâte (nu-i vorbă, aveau farmecul clandestinității!) la I. Negoițescu sau Radu Stanca, mutate apoi sub scutul francez, la dl. Prof. Henri Jaquier, au reînceput odată cu toamna. Primul din sezonul
Cum a ajuns Ovidiu Cotruș „trădător de patrie“?!1 by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3625_a_4950]
-
doar cu cele două prenume: Ovidiu Sabin. Publicația „Națiunea Română” din Sibiu consemnează amănunțit cronica cenaclului cerchist. Tinerii cerchiști credeau în destinul culturii și își desfășurau activitatea chiar și în condițiile vitrege ale războiului. Citim într-una dintre cronicile cenaclului: „Cenaclurile Cercului Literar, care se țineau în timpul opresiunii cu ușile zăvorâte (nu-i vorbă, aveau farmecul clandestinității!) la I. Negoițescu sau Radu Stanca, mutate apoi sub scutul francez, la dl. Prof. Henri Jaquier, au reînceput odată cu toamna. Primul din sezonul acesta
Cum a ajuns Ovidiu Cotruș „trădător de patrie“?!1 by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3625_a_4950]
-
însă el nu poate avea judecător, pentru faptele sale literare, în persoana obscură și agramată a ultimului consumator de literatură.”6 În aceste condiții, ajunge student Ovidiu Cotruș și devine membru al Cercului Literar. Prima consemnare a participării lui la cenaclul Cercului Literar este din februarie 1945. „La cenaclul din 25 februarie 1945 s-a citit nota despre Pavel Dan de C. Regman, versurile lui Tudor Bogdan și nuvela Persida de Deliu Petroiu. Au luat parte domnii Lucian Blaga, Tudor Bogdan
Cum a ajuns Ovidiu Cotruș „trădător de patrie“?!1 by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3625_a_4950]