66,018 matches
-
șapte zeci de poezii în câteva caiete. Le citeam apropiaților mei care doreau să asculte, din curiozitate sau nu. Mă tot îndemnau să le fac publice. Eu, nu și nu, sunt ale mele, am scris cu mine înmuiată în inima cerului și am sentimentul că îmi aparțin. Acest lucru a ținut zece ani. După cei zece ani am simțit că nu-mi mai aparțin eu, mie. Am hotărât să vorbesc telefonic cu Distinsul Domn Nicolae Negulescu, scriitor, poet craiovean. L-am
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93745_a_95037]
-
un an, am scris volume întregi, am o mie cinci sute de poezii scrise din care am publicat mai mult de jumătate. Acest aspect se întâmplă de când Domnul scrie cu mine și de când eu am sentimentul că mă confund cu cerul. El îmi trimite îngerașul să mă trezească în toiul nopții, iar eu exact ca un copil, mă ridic din pat și scriu ce mi se insuflă. Pot fi spuse diverse în urma acestei destăinuiri, eu nu fac decât să spun ce
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93745_a_95037]
-
am alergat și m-am zbătut să le dobândesc, au locul lor, un rol mult prea secundar față de dragostea pe care o am astăzi penrtu poezie. Cu Doamna, Cezarina Adamescu, tocmai am terminat lucrul la o carte care are amprenta cerului pe ea. Am lucrat la aceasta trei zeci și cinci de zile. Sunt convinsă că atât cât am scris ăi eu și Doamna Cezarina, a fost atât cât Tatăl a voit dar și ce a voit. Voi lăsa liber să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93745_a_95037]
-
atât cât am scris ăi eu și Doamna Cezarina, a fost atât cât Tatăl a voit dar și ce a voit. Voi lăsa liber să vorbească versurile poeziei: El m-a scris din veșnicie.Scrisă-n cartea vieții mele./ Este cerul plin cu stele/ Scris e și cerul cu îngeri,/ Dar și zidulul marii plângeri./ Scris cu literele-albastre,/Sunt cuvintele măiastre/ Și în roșu foc aprins/ Drumul vieții dinadins./ Fiindcă El nemăsurate/ Viețile le-a scris pe toate/Și cu verde
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93745_a_95037]
-
Doamna Cezarina, a fost atât cât Tatăl a voit dar și ce a voit. Voi lăsa liber să vorbească versurile poeziei: El m-a scris din veșnicie.Scrisă-n cartea vieții mele./ Este cerul plin cu stele/ Scris e și cerul cu îngeri,/ Dar și zidulul marii plângeri./ Scris cu literele-albastre,/Sunt cuvintele măiastre/ Și în roșu foc aprins/ Drumul vieții dinadins./ Fiindcă El nemăsurate/ Viețile le-a scris pe toate/Și cu verde Paradis/ Pentru cel mai pașnic vis./ El
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93745_a_95037]
-
vis./ El m-a scris din veșnicie/ Cu a vieții armonie/ Și m-a trimis pe pământ/ Să descopăr cine sunt./ Că sunt om pe jumătate,/ Dar cu Tatăl sunt de toate/Sunt și înger pe pământ,/ Dar și-n ceruri în Cuvânt./ El m-a scris, El mă citește/ Și cu inima cinstește/Lutul meu ca legământ/ Făcând Pace pe pământ. Eu sunt aici acum și gust din darul veșniciei care are un parfum minunat. Sunt fericită că exist prin
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93745_a_95037]
-
daruri și haruri, Maria Toacă sintetizează - în linii sigure, cu vibrații și scânteieri de icoane pe sticlă, cu adevărat tărănești, ori, mai de grabă, cu desfășurări ample, de o solemnitate sacră și de o maiestuozitate smerit-regală, cu trimiteri la Împărăția cerurilor, întemeiată aici de Iisus Hristos - alte și alte momente de dor fără sațiu. Din prima secvență a acestei Columne fără sfârșit, înălțate prin puterea magică a cuvintelor botezate în Duh românesc, La hramul lui Mihai Morăraș, decupăm doar momentul care
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
bage în seamă pe niște amărâți de români care, de fapt, au și uitat cine sunt, de unde se trag”. În același registru, pe tonuri grave și înfrigurate, selectăm câteva frânturele și din tableta intitulată Respirări cu triste răscoliri de memorie: ,,...cerul ține de fiecare dată cu noi, dăruindu-ne zile cu soare atunci când măicuțele de la Voroneț, monahia Elena Simionovici și monahia drd. Gabriela Platon pornesc, cu binecuvântarea stareței lor, Irina Pântescu, spre Cernăuți, să ne aducă o rază din lumina sfintei
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
Neculce, și alți preoți veneau cu zeci de enoriași, cu steaguri tricolore, intonând cântări religioase și rugăciuni pentru perenitatea limbii române. Sub îndrumarea lor, tinerii părinți nu-și înstrăinau copiii de limba maternă, temându-se de păcat și de pedeapsa cerului”; ,,Monahia drd. Gabriela Platon ne-a deschis miracolul albastrului de Voroneț, atât de cunoscut și ne-cunoscut, totodată. Lăsând imaginile să vorbească, măicuța savantă a lansat simbolica punte între trecut, prezent și viitor, înlesnindu-ne o fascinantă călătorie în timp
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
ne învrednicește, ca, de altfel, acordurile de violoncel din întregul capitol Eternitatea Eminesciană - vibrează la înălțimile celeste din Balada lui Ciprian Porumbescu, din Rapsodiile lui George Enescu și, de ce nu?, din Vecernia, când domoală, când urcând ca un strigăt spre cer, când explozivă, din poemul tumultuos Repetabila Povară al lui Adrian Păunescu. De altfel, în chiar primul paragraf se face o trimitere la acesta: ,,Semne bune anul are (...), deoarece l-am început, ca întotdeauna, cu Eminescu. Inimile noastre au bătut la
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
cugetare. RĂUL, CEL VIRTUOS ȘI SÂRGUITOR ÎL ARE LA SUPRAFAȚĂ, PE CÂND IUBITORUL DE PLĂCERI, ÎL ARE ÎN ADÂNC. Ibidem pag. 283 P.S. Luați aminte la cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: „PRIVEGHEAȚI ȘI VĂ RUGAȚI, CĂCI NU ȘTIȚI ZIUA ȘI CEASUL, ȘI ... CERUL ȘI PĂMÂNTUL VOR TRECE, DAR CUVINTELE MELE NU VOR TRECE”. „CUGETĂRI FILOCALICE” vol. II, Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul
PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE „CUGETĂRI FILOCALICE” [Corola-blog/BlogPost/93819_a_95111]
-
și al autosuficienței, iar în al doilea rând pentru că ne dă atâtea prilejuri de cultivare și chiar de înmulțire a conștiinței apologetice în vederea (re)activării laturii mărturisitoare și misionare, toate cu scopul dobândirii mântuirii noastre în Împărăția cea veșnică a Cerurilor, dimpreună cu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh!... Așadar, să dea Dumnezeu - Cel în Treime slăvit și lăudat, să putem să le primim pe toate cu bucurie, cu folos duhovnicesc și cu smerenie și să îndrăznim înainte cu Mântuitorul, căci „El
Ora de religie din şcolile româneşti – factor al discriminării sau mijloc şi operă culturală a spiritualităţii?!… [Corola-blog/BlogPost/93769_a_95061]
-
împotriva firii, natura își pierde din feeria sa și-atunci se dezlănțuie. Răzvrătindu-se, natura pare-a se-nfrăți cu ființa umană, ca-ntr-o îngemănare întru suferință. Câtă dreptate are Dimitrie Cantemir în a sa Istorie ieroglifică: „Clătească-se cerul, tremure pământul, aerul trăsnet, norii plesnet, potop de holbură, întuneric de negură vântul să aducă...” (Partea a opta) Dar să ne apropiem de viziunea scriitorului MIRCEA IONESCU. Prea bine se știe, a fost un împătimit vânător. Și el face parte
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
încât nu se putea reflecta, firesc, și-n vers melodic: Vânătorul *) „De nu-l cunoști, e foarte simplu Să-l întâlnești în câte-o seară Trecând cu pas ușor și suplu Către vreo baltă solitară... Cu pana de la pălărie Împunge cerul de argint, Un rătăcit pare să fie Cătând iluzii care-l mint!... În diminețile de vară Tu poți să urmărești din prag O siluetă singulară Brăzdând lucerna în zig-zag!... Iar arma lui de vânătoare Sclipește-n zare fumurie De parc-
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
mai la sud față de linia Carpaților Meridionali, astfel că are o priveliște panoramică către toți munții din jur. Se vede bine aproape tot: Făgărașul, Căpățânii, toți munții! Mai ales toamna și iarna, când e frig și întreaga umezeală condensează, iar cerul se limpezește, imaginea e ca de cristal. Se poate vedea chiar și Parângul”, mai spune Ion Sănduloiu. Drumul mai trece pe lângă Lacul Iezer-Portăreasa, unul dintre cele mai interesante lacuri glaciare, înconjurat de vegetație din specii rarisime, declarat monument al naturii
Drumul care traversează Masivul Iezer-Păpuşa, traseul care detronează Transfăgăraşanul şi Transalpina [Corola-blog/BlogPost/93805_a_95097]
-
una extraordinar de palpitantă, prilej de a observa bogăția florei naturale și chiar a faunei, pădurile fiind încă populate cu numeroase specii de animale. Din acest punct de vedere, Argeșul și-a păstrat astfel în portofoliu drumul cel mai aproape de cer, numai că promovarea sa de către autorități lasă de dorit. Traseul începe din Lerești, iar la barajul Râușor se face stânga, pe drumul forestier care ocolește lacul, în urcare ușoară pe lânga râul Râușor. Ascensiunea se face pe Portăreasa, piciorul exterior
Drumul care traversează Masivul Iezer-Păpuşa, traseul care detronează Transfăgăraşanul şi Transalpina [Corola-blog/BlogPost/93805_a_95097]
-
înființată acum un secol de Nicolae Iorga), de a dedica lui EMINESCU un smerit, dar luminos și tămăduitor omagiu, veritabilă carte de căpătâi a oricărui prunc și adolescent român: volumul-album prin care cinstește/ cinstim 125 de ani de la nașterea în cer a Poetului Nepereche al urmașilor traco-daco-geților. Prin acest gest - mai ales în contextul în care gâlcevile politice necontenite și mahalagismele grobiene scufundă sub deșertul jafurilor/ vanităților de tot felul valorile cardinale, adevărate, cu adevărat ADEVĂRATE din România profundă -, prof. dr.
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
Puterile Centrale din 1883 va fi secretă, etc. etc. Noi îl citim pe Caragiale în registru comic, dar o replică precum aceasta a lui Farfuridi poate fi înțeleasă și maiorescian: ”Cum ziceam adineauri amicului Brânzovenescu: trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm și noi... De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii noștri, cu Mihai Bravul și Ștefan cel Mare: iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători...”. Este o chestiune de climat: trădarea, conspirația, complotul sunt înțelese
Premiile UZPR „ Eminescu, ziaristul ” ( I ) [Corola-blog/BlogPost/93824_a_95116]
-
de asemenea, un roman despre exil. Barierele lingvistice și împrăștierea popoarelor pe toată suprafața pământului a fost pedeapsa lui Dumnezeu pentru poporul lui Sinear ca urmare a proiectului lor arogant de a construi un turn înalt care să ajungă până la cer. În ”Finnegans wake” Joyce ridică (desființează) pedeapsa pentru ca, în loc, să pună în scenă exilul ca posibilitate, eliberare și triumf fericit, pur și simplu ca un mijloc de apărare chiar împotriva acelei autosuficiențe culturale care l-a făcut să părăsească Irlanda
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
a ciclului, Luceafărul, unde se reinstaurează ordinea de sus în jos, dinspre zei, interzicîndu-li-se amestecul cu muritorii. Luceafărul este un fel de glossă dată zeilor, astfel că se poate zice că Eminescu, în acest volum, îi ceartă, îi așază în cerul lor, despărțiți de muritori. Oricare poem dintre acestea spune ceva cînd este luat în sine, și capătă o semnificație în plus cînd este raportat la întregul volumului, care este un volum inițiatic, deci presupune trepte necesare, treceri cu tîlc. Asemenea
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
se va degrada, așa cum nici mormântului nu-i va aparține). Eliberate de ceea ce este rău, omul și trupul, ies din sala de operație(mormânt), după anestezie, înviind asemenea lui Lazăr sau asemenea lui Iisus Christos, care s-a ridicat la ceruri, în nestricăciune. Acel body = cadavru este ridicat la rang de trup și de nedegradare sau nestricăciune. El va rămâne undead. Vom mai întâlni de-a lungul cărții diverse expresii sau cuvinte rare cu iz de arhaic (nemitarnic) pe care poetul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
al cuvântului în speranță și credință. Speranța supremă rămâne întotdeauna în astfel de cazuri îndreptată - așa cum spunea și Nichita Stănescu - către “Cel fără de părți”, în cazul de față către (24) ,,...Cel vechi de zile /facă-se voia Ta /precum în cer așa și pe pământ ”. Însă în astfel de cazuri există și cealaltă latură, cealaltă față a nopții, a întunericului de pe scenă (se parcurge, dacă vreți, drumul lung și anevoios de la întuneric spre lumină, o temă aparte și cu totul specială
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
recunoștință, speranță și mai ales dragoste, viața. Se remarcă aici jocul pe care Theodor Damian îl practică pe parcursul întregului volum cu numele Maria: schwester Maria, sora medicală, sau sora noastră, Sfânta Fecioară Maria, Adormirea Maicii Domnului sau Ridicarea / Înălțarea la Ceruri / Mariahimmelfahrt (zi simbolică în care boala, operația riscantă, spitalul cu bune și rele, Isarul, Europa și toate sunt lăsate în urmă, acolo jos pe pământ). Sfânta Fecioară Maria s-a înălțat la Ceruri, iar omul bolnav care i s-a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
Adormirea Maicii Domnului sau Ridicarea / Înălțarea la Ceruri / Mariahimmelfahrt (zi simbolică în care boala, operația riscantă, spitalul cu bune și rele, Isarul, Europa și toate sunt lăsate în urmă, acolo jos pe pământ). Sfânta Fecioară Maria s-a înălțat la Ceruri, iar omul bolnav care i s-a închinat din tot sufletul ,,...zburam prin înalt /eram crucișător de ocean /...” (62). Înseamnă Marienplaz care este ,,...plină de lume /e ca izvorul tămăduirii /oamenii curg ca izvorul /te uiți la ei și nu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
aceea de a se destăinui cititorului său pe îndelete, acum când are un timp la dispoziție. (40) ,,...azi /citești /înveți să te ridici /dar mai ales să și cazi /apa e mai verde când te uiți /mult în ea /și cerul mai albastru /și gândurile mai singure.” Jocurile de cuvinte și capcanele lingvistice sunt la tot pasul, (elocventă este poezia (4) prin folosirea verbului a [se] îndoi precum și a substantivului îndoieli. Limba română este relaxată, contextul dă nuanța, limba engleză este
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]