2,433 matches
-
firește, profesorul Stan și colaboratorii săi. Din familie, nu știu de ce, nu a venit nimeni, În afară de vărul Victor. La restaurant era Îngrozitor de cald. Am cerut voie să Îmi scot haina și am pus-o pe spătarul scaunului, dar cineva, poate chelnerul, poate vărul Victor, mi-a dus-o cu amabilitate la garderobă, de unde am și recuperat-o curând, pentru că fusese deschis geamul, ca să se aerisească sala. Se fumase Îngrozitor de mult, așa cum se fumează acolo, cu o totală nepăsare față de nefumători. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
aer de superioritate. Eleganța restaurantului, serviciul ireproșabil, finețea coniacului și propria lui vanitate îl îndemnau să nu se lase mai prejos și să-i dovedească acestui prinț armean cu priviri catifelate și visătoare cât de bine informat era. Manuc fixă chelnerul, care aștepta în picioare, într-un colț al separeului. Acesta pregăti imediat o altă cupă fierbinte, în care turnă o nouă porție de coniac pentru suedez. Prințul tăcea de mai mult timp. Știa că trebuia doar să asculte, să zâmbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de aceste neajunsuri și dorind să se dea mare și tare atacând nesfârșita întindere de stepe, munți, pustiuri, câmpii, fluvii, tundre și taigale, numită Rusia. Oare Napoleon are măcar vreo vagă idee câte mii de verste va avea de străbătut? Chelnerul îl auzi hohotind bătrânește. ― Nu-i bai! Îl voi lăsa să le numere la pas. PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA Partea a patra PAGINĂ NOUĂ 26 În noaptea dinaintea semnării mult așteptatului tratat de pace, Bucureștiul cunoscu o insolită animație. Comandamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cheme Babinger sau ceva de genul ăsta. Adevărul era însă că, spre deosebire de Julia, în realitate, Susan ar fi detestat un astfel de stil de viață. Întotdeauna se simțea teribil de stingherită atunci când era servită de alții. Chiar și de un chelner, într-un restaurant, deci de o persoană plătită ca să facă asta. De fiecare dată când omul îi turna apă în pahar sau îi muta furculița câțiva centimetri mai la stânga, Susan spunea „mulțumesc“, astfel că, într-o seară banală, la restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mine dacă nu ai fi emis acel ultimatum. Mi-a spus și despre asta și să știi că era cât se poate de supărat. Dându-și seama că discuția începuse să se învârtă în jurul cozii, Julia a ridicat mâna câtre chelner în semn că dorește nota, apoi s-a întors către invitata ei. — Ceea ce nu înțeleg eu este asta... dacă mariajul tău era așa de extraordinar, dar James tot te-a părăsit, atunci de ce Dumnezeu mai vrei să fii prietenă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
unui hohot de râs, care s-a comprimat, la suprafață, într-o pufnitură reprimată. Deborah părea ușor nedumerită. Ce găsești de râs? Clătinând din cap la gândul propriei naivități, Julia a semnat chitanța de card și i-a returnat-o chelnerului. — Știi, am venit încoace așteptându-mă să cazi răpusă de șarmul meu, să-mi accepți umilă și recunoscătoare mâna întinsă de prietenă. Dar te-ai dovedit a fi o adevărată revelație - de fapt, ești o scârbă în toată regula. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
adevărat. Nick te adoră. — Da? Eu nu sunt așa de sigură. —Susan! Fiona și-a coborât vocea. —Încetează! Nu începe cu lamentații din astea că nu-ți stă bine! Cu ce nu-i stă bine? Julia se întorsese împreună cu un chelner care aducea o sticlă întreagă de șampanie ca să le umple, din nou, paharele. A, cu un pulover vechi cu care am văzut-o îmbrăcată zilele trecute, a răspuns Fiona repede, încercând disperată s-o îndepărteze pe Julia de adevăratul subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la unison, amândouă repezindu-și ochii asupra femeii în roșu. — Ce mama naibii caută aici? Fiona scotocea prin geantă, încercând să-și găsească ochelarii ca să vadă mai bine. Am invitat-o eu, a replicat Julia calmă, zâmbindu-i fals unui chelner șmecheros, la vreo cincizeci de ani, care trecea prin fața ei cu o tavă cu băuturi. Nu știți? Vreau s-o ucid cu drăgălășenie. A, da, a icnit Susan șocată. Dar am crezut că vrei s-o inviți la masă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se răsucea în ea și o umplea de venin... Oful și năduful, Mirelo, ai fi meritat mai mult decât cocoșul ăla împielițat care cânta cucurigu la comandă, hlizindu-se și gudurându-se pe lângă prietenii stăpâni, făcând pe valetul și pe chelnerul, păi, nu te gândi, Mirelo, că mai mult pentru asta îl chemau, să destupe sticle și să aducă platouri cu prăjituri și fripturi de la bucătărie, să schimbe casetele până să intre maneliștii în program. Alerga încolo și-ncoace după cum primea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
realizai cu câtă grijă fuseseră aranjate diferitele elemente. Efectul inițial era amplificat de faptul că Încăperea era plină până la refuz de oameni eleganți. Duggie mă Îndrumă către o masă În spatele căreai stătea un tânăr foarte arătos, Îmbrăcat În uniformă de chelner. — Stanford, dulceață, dă-i, te rog, acestei frumoase domnișoare ceva de băut, Îl rugă el, iar mie Îmi spuse: Încearcă punch-ul, scumpo, l-am pregătit eu Însumi. Uite-o pe Felice, e chiar acolo. A dispărut apoi În mulțime. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
tocmai în locul acesta atât de frumos și-a pierdut el vederea, și iar lacrimi, aceleași meduze transparente lipite de obrajii mei, pun capul în pământ, să nu văd veselia din jur și să nu las să se vadă rușinea mea. Chelnerul îmi toarnă cafea, iar eu plâng în semn de mulțumire, ca și când mi-ar fi salvat viața, cât de nefericită devenisem peste noapte, și tot timpul prezența lui plină de pretenții nerecunoscătoare se cuibărește pe tavanul presărat cu lumini micuțe ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Ți se pare grea viața? — Da, uneori, spuse Midori. Am și eu problemele mele. — Ca de exemplu? — Familia, prietenii, cicluri menstruale neregulate... prostii de-astea. — Mai bem câte un pahar? am îndemnat-o eu. — Bem! Am făcut semn cu mâna chelnerului și am mai comandat două pahare de vodcă și apă tonică. — Mai ții minte că m-ai sărutat în duminica aceea? întrebă Midori. M-am tot gândit la gestul tău... a fost grozav! — Îmi pare bine! — „Îmi pare bine!“ mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spre mine. — Ai dreptate, am zis, atâta vreme cât nu ne plătim consumația. Tata își aduce întotdeauna iubita aici. Are una în Tokyo. — Zău? se miră Hatsumi. Am luat o înghițitură de vin, prefăcându-mă că n-am auzit nimic. A venit chelnerul să ne ia comanda. După ce a ales aperitivele și supa, Nagasawa a comandat rață, iar eu și Hatsumi am cerut biban de mare. Mâncarea a sosit una câte una, ceea ce ne-a permis să ne savurăm vinul și să conversăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sistemul meu și al tău... Mai scutește-mă cu sistemul tău nenorocit! se răsti Hatsumi. A fost prima și ultima oară când am auzit-o ridicând tonul. Nagasawa a apăsat un buton de la masă și imediat după aceea a venit chelnerul cu nota de plată. Nagasawa i-a întins o carte de credit. — Watanabe, te rog să ne scuzi. O conduc pe Hatsumi acasă. Tu te duci la cămin, nu? Nu ai de ce să te scuzi. Masa a fost excelentă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
credit. — Watanabe, te rog să ne scuzi. O conduc pe Hatsumi acasă. Tu te duci la cămin, nu? Nu ai de ce să te scuzi. Masa a fost excelentă, am spus eu, dar cei doi n-au reacționat în nici un fel. Chelnerul a adus cartea de credit și Nagasawa a semnat cu un pix după ce a verificat suma. Ne-am ridicat toți trei și am ieșit. Nagasawa a vrut să ia un taxi, dar Hatsumi l-a oprit. — Îți mulțumesc, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am făcut-o. Toată lumea se aștepta să plângem, dar noi n-am vrut să le dăm satisfacție. Din punctul \sta de vedere semănăm foarte bine, deși suntem firi diferite. Brățările lui Midori zdrăngăniră când ridică mâna să-i facă semn chelnerului. A mai comandat un Tom Collins și un bol cu fistic. După ce s-a terminat înmormântarea și a plecat toată lumea, ne-am pus pe sake și am băut până în zori. Am dat gata o sticlă și jumătate și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o masă Începuseră deja să joace domino. De cinșpe cenți mi-am luat o supă de fasole și o friptură cu cartofi fierți. Cu o sticlă de bere Hatuey am ajuns la douășcinci de cenți. CÎnd l-am Întrebat pe chelner despre Împușcături, n-a vrut să zică nimic. Erau speriați cu toții. După ce am terminat de mîncat m-am lăsat pe spate și mi-am aprins o țigară; eram Îngrijorat ca dracu’. Apoi l-am văzut pe Frankie intrînd și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
acolo. Și tot Ăsta era locul din care puteai afla cine e În oraș și unde se duseseră cei care au plecat. Și chiar dacă era vară și barul era gol, puteai oricum să te bucuri de o băutură, pentru că aici chelnerii erau foarte drăguți. Era ca un club, numai că nu trebuia să plătești vreo taxă și puteai să mai agăți și cîte-o fată. Era cu siguranță cel mai bun bar din Spania, și cred că unul dintre cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și cînd s-a declanșat revolta, Chicote era În San Sebastian, Îngrijind de localul de vară pe care-l avea acolo. Încă mai vede de localul Ăla, și se zice că-i cel mai bun bar din Spania lui Franco. Chelnerii au preluat barul din Madrid și-l conduc și-acum, da’ s-a terminat cu băutura bună de acolo. Cei mai mulți dintre vechii clienți ai lui Chicote sînt de partea lui Franco - dar sînt și cîțiva de partea guvernului. Și pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de la o bătrînĂ. Erau zece centavos bucata și i-am zis să păstreze restul de la o peseta. Mi-a urat să mă binecuvînteze Dumnezeu. MĂ-ndoiam de asta, dar am citit cele trei fițuici cît mi-am băut ginul. Un chelner pe care-l știam de pe vremuri a venit la masă și mi-a zis ceva. Nu, i-am răspuns. Nu prea aș crede. — Ba da, insistă, clătinîndu-și capul și tava În aceeași direcție. Nu te uita acum. Uite-l. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
acum. Uite-l. — Nu-i treaba mea, i-am spus. — Nici a mea. Se Îndepărtă și eu cumpărai ziarele de seară de la o bătrînĂ care tocmai intrase cu ele. Nu era nici o Îndoială În legătură cu bărbatul pe care mi-l arătase chelnerul. Îl cunoșteam foarte bine amîndoi. Tot ce puteam să zic era: tîmpitu’. TÎmpitu’ dracu’. Tocmai atunci a venit un amic grec și s-a așezat la masa mea. Fusese comandantul unei companii din brigada a cinșpea, care fusese distrusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
duci la doctor, John. — MĂ duc, sigur. Da’ el nu-nțelege. Zice că n-am acte. — O să dau un telefon. Știu niște tipi pe-acolo. Doctoru-i neamț? — Așa e. E neamț. Nu vorbit prea bine engleza. Exact atunci se apropie chelnerul. Era un bătrîn chelios și de o politețe demodată, pe care războiul nu i-o schimbase. Era foarte Îngrijorat. Am un fiu plecat pe front, spuse. Altul a fost ucis. Și acum mai e și chestia asta. — Este problema ’mneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ce-am descoperit că mai au tonic și costă la fel. Mai e doar o ladă. — Chiar că-i o băutură bună. Povestește-mi cum era orașu’ Ăsta pînĂ să-nceapă războiu’. — Frumos. Ca acum, numai că aveai ce mînca. Chelnerul veni și se aplecă peste masă: — Și dacă nu vreau? zise. E responsabilitatea mea. Dacă vrei, du-te și sună la numărul Ăsta. Notează-ți-l. Îl notă. — Cere cu Pepé, i-am spus. — N-am nimic cu el, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
veni și se aplecă peste masă: — Și dacă nu vreau? zise. E responsabilitatea mea. Dacă vrei, du-te și sună la numărul Ăsta. Notează-ți-l. Îl notă. — Cere cu Pepé, i-am spus. — N-am nimic cu el, spuse chelnerul. Dar e vorba de causa. Un astfel de om reprezintă, cu siguranță, un pericol pentru cauza noastră. — Ceilalți chelneri nu l-au recunoscut? — Ba cred că da. Da’ n-a zis nici unu’ nimic. E client vechi. — Și eu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sună la numărul Ăsta. Notează-ți-l. Îl notă. — Cere cu Pepé, i-am spus. — N-am nimic cu el, spuse chelnerul. Dar e vorba de causa. Un astfel de om reprezintă, cu siguranță, un pericol pentru cauza noastră. — Ceilalți chelneri nu l-au recunoscut? — Ba cred că da. Da’ n-a zis nici unu’ nimic. E client vechi. — Și eu sînt un client vechi. — PĂi, poate că a trecut și el de partea noastră. — Nu, n-a trecut. — N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]