12,026 matches
-
am ajuns la piață, unde am reușit să mă adun și să scriu destul de bine - chiar dacă Ivan Britz era preocupat să le Învețe pe brutăresele din cartierul nostru cum să-și Îngrijească corpul. Vă dați seama: soare, euritmie și toate chestiile predicate de Adolf Koch. De pe schelele pe care se construiește clădirea aceea nouă. Am făcut un semn cu capul Înspre geam, spre piață. Unde muncitorii fluierau. Lângă mine stătea domnul Vogelsang. Da, ăsta e numele lui. Nu l-am inventat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la fiecare pas simțeam cele părți legate smucindu-se În spate și Într-o parte. Când, În sfârșit, am ajuns la oglindă, podoaba mea ieșea În afară, În direcția În care o făcea de obicei În cadrul unor ocazii festive, În timp ce chestia pe care Dora o numise „apendicele“ meu dispăruse de tot. Pot să spun liniștit: arătam destul de ciudat. Zâmbitoare, Dora Își scoase mănușile, un deget delicat după altul. Scoase o fundă roșie de satin din cutia cu farduri și mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai Înfiorase și nici nu reacționase În vreun fel - și abia atunci se destrămă și cadrul. Stând lângă ușă, cu o mână răsucită la spate, Dora mă aștepta să mă pregătesc de plecare. Apoi Îmi spuse simplu, aproape nepăsătoare: — Era chestia aia cu emanciparea, nu-i așa? Și după câteva zile am devenit niște persoane cu trecut comun. Ne-am Întâlnit la Barul Paris, un restaurant franțuzesc nu departe de locul unde locuia Dora, după cum am aflat mai târziu. Ora am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dar Anton n-a mai apărut, așa că, atunci când Rigoberto Își pregătea ultimul act, i-am lăsat un mesaj cu Helmut și am luat tramvaiul spre est. Lakritz mă găsea acasă a doua zi. Dora a fost cea care a spus chestia cu „dorințele obscure“ - Într-o noapte de vară anul trecut, la Paris Bar, când am discutat despre meritele muzicale ale marelui Rigoberto. După ce am Început să ne Întâlnim, evitase să vorbească despre ce se Întâmpla În camera 202, dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o să mă schimbe așa cum voiam. Ar fi mers o combinație, poate? Maică-mea avea ceva Într-o nuanță de măr verde, de care eram atașat În mod deosebit. Sau portjartiera neagră spre maroniu, ca boabele de cafea? Nu, e aceeași chestie ca și brasiera. Atunci ce? mai aveam trei minute sigure. Da, trebuia să mă mulțumesc cu izmenele, cu toate că mă mai Îmbrăcasem cu ele c-o zi Înainte. Măcar aveau o despicătură În față, la vintre, așa că nu mă jenau deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dar dacă greșelile se repetă des, aș observa că ceva nu e În regulă. M-am gândit la felul În care Își așeza maică-mea hainele; ciudat, nu-mi aminteam nimic. Și acum, adăugă Dora, vreau să aflu totul despre chestia aia roșie, dureroasă. Chestia roșie, dureroasă? În tramvaiul tremurător, În drum spre casă, mă gândeam la ce aș putea răspunde. Uneori durerea era atât de prezentă, de parcă n-ar fi fost al corpului meu ci, dimpotrivă, de parcă trupul ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
repetă des, aș observa că ceva nu e În regulă. M-am gândit la felul În care Își așeza maică-mea hainele; ciudat, nu-mi aminteam nimic. Și acum, adăugă Dora, vreau să aflu totul despre chestia aia roșie, dureroasă. Chestia roșie, dureroasă? În tramvaiul tremurător, În drum spre casă, mă gândeam la ce aș putea răspunde. Uneori durerea era atât de prezentă, de parcă n-ar fi fost al corpului meu ci, dimpotrivă, de parcă trupul ar fi fost o prelungire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
degeaba, ca și când n-ar fi existat, Începând să se agite abia spre noapte, Întărindu-se Încet, dar sigur, dornic de atenție, mai multă atenție, până când toate funcțiile fizice aveau să fie subordonate capriciilor și dorințelor sale dubioase - acest organ era chestia mea roșie, dureroasă. Prima dată când am Încercat să aflu de ce viața intimă a oamenilor e Învăluită În atâta mister, eram În clasa a cincea sau a șasea. La școală Anton Îmi povestise că și fetele au ce am eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prea eram sigur că am Înțeles la ce se referea. Dar, odată ajuns acasă, m-am Încuiat În baie și, cu pantalonii lăsați, am cercetat problema mai Îndeaproape. Dacă fetele aveau ce am și eu Între picioare, chiar dacă era o chestie mai mică cu câteva numere, nu era exclus să am și eu, la rândul meu, ce aveau și ele. Cu toate acestea, oricât m-am sucit În fața oglinzii, n-am reușit să descopăr nici măcar o urmă de despicătură. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a Încălzit și a devenit alunecoasă În pumnul agitat. Am continuat puțin, dar nu s-a mai Întâmplat nimic. Poate că tocmai „terminasem“, ca fetele despre care Anton spunea că „termină“ dacă le gâdilai destul? Cu mândrie, mi-am băgat chestia dureroasă În pantaloni și am schițat În oglindă un gest triumfător. În sfârșit, după doisprezece ani, trecusem de linia de sosire! Aplauzele imaginare m-au Însoțit până În camera de zi. Ca de obicei, maică-mea Își Întinsese stofele pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a așezat pe taburet. Ar trebui să consulți un medic, chiar dacă răul a fost deja făcut. L-am Întrebat la ce se referă. Un medic, ce dracu? Cineva cu halat alb, care să... Știi bine la ce mă refer. La chestia aialaltă. — Contuziile trebuie... — Bine, atunci la prima. — A. Anton ridică demonstrativ mâinile În aer. Floare la ureche. Apelând la metode care nu vor fi dezvăluite, am vizitat apartamentul doamnei alaltă seară. Ai avut dreptate: poliția trecuse deja pe-acolo. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ar putea să mă Îmbrac cu haine lălâi. Deși, pot spune că măcar atâta se potrivește: am știut mereu să fluier. — Tu chiar crezi că Froehlich vede totul În alb-negru? Destul de naiv, Anton. Nu uita ce ne-a spus Felix. Chestia cu sexul gri. Și oricum, uneori partea poate conține Întregul. Fără prea multă tragere de inimă, am admis că s-ar putea să aibă dreptate. Desigur, aș putea să-mi Încetinesc reacțiile psihologice și să-mi aleg o anume fațetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un aparat de ras ruginit), câteva haine murdare aruncate de-a valma Într-un colț și o servietă Încuiată sub pat. Dar nici o poză pe pereți, nici un document ascuns Între saltea și rama patului. Și nicăieri vreun obiect personal - În afară de chestiile de sub scaun, unde am descoperit o pereche de cizme albe de femeie. Am presupus că prietenul meu le primise de la tatăl lui, deși nu eram sigur dacă d-l Lakritz mai trăia. Mi-l aminteam pe tatăl lui Anton ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ajuta pe Hauptstein În mod evident, Îi susținea cauza. Declarând că Dora a murit din cauze naturale, Inspectorul a reușit să pună judecata lui Manetti sub semnul Întrebării, astfel Încât să poată prelua cazul - ceea ce Frăției Îi convine de minunăție. Singura chestie nerezolvată era problema cu filmul. Anton n-a putut să spună unde era, așa că Hauptstein l-a omorât. Apoi am apărut eu, al șaselea simț, dar raționalitate, zero, și, dintr-o dată, i se oferise o soluție mai bună. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pronunția lui elegantă, de New England, cu băieții trimiși să studieze la Harvard și cu fiicele la liceu, cu toată gașca în nord, în Massachusetts, șkoțim 1 la vânătoare de vulpi! Jucând polo! (l-am auzit într-o noapte răcnind chestiile astea în dormitorul conjugal) - împiedicându-l astfel pe el, vezi bine, să devină un erou în ochii nevesti-sii și ai copiilor. Câtă mânie! Câtă obidă! Și nici măcar n-avea pe cine să-și verse năduful - în afara propriei lui persoane. „De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ale tale? — Or să se facă beton, asta o să se întâmple. — Asta-i din cauză că mănânci prea repede. Nu mănânc prea repede. Da’ cum mănânci, încet? — Mănânc normal. Mănânci ca un porc și cineva trebuia să-ți spună odată și-odată chestia asta. — Bravo, frumos mai vorbești câteodată! — Nu fac decât să spun adevărul, ripostează ea. Toată ziua mă spetesc muncind la bucătărie, iar tu mănânci de parcă ar arde undeva, iar ăsta - ăsta a ajuns la concluzia că mâncarea gătită de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
erau îndrăzneala și curajul? Cine naiba le-a inoculat părinților mei sentimentul ăsta al groazei de viață? Taică-meu, acum pensionar, are un singur subiect pe care e-n stare să-l rumege: autostrada New Jersey. „N-aș merge pe chestia aia nici să mă plătești. Trebuie să fii sărit de pe fix să călătorești pe-așa ceva - e Compania Crima, un mijloc legalizat de a-i face pe oameni să iasă din casă și să moară cu zile...“ Ascultă, știi ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mă poate ajuta să scap și eu mai ușor -, săptămâna viitoare e ziua lui de naștere. Că de Ziua Mamei n-ai catadicsit să-mi trimiți o felicitare, ca să nu mai zic de ziua mea de naștere, treacă de la mine chestiile astea nu mă deranjează. Dar el împlinește șaizeci și șase de ani, Alex. Nu mai e o vârstă de bebeluș, Alex, e un moment de cotitură în viață. Așa că trimite-i o felicitare. N-ai să mori din atâta lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
evreu. Ei, ce zici de mostra asta de prostie? Ce zici de abureala asta? Iisus Hristos, despre care o țin sus și tare că e Dumnezeu, a fost, de fapt, un evreu! Zău că mă-mbolnăvesc numai când mă gândesc chestie asta. Nimănui nu-i pasă de chestie asta! De faptul c-a fost evreu, ca tine și ca mine, și că au luat un evreu și l-au transformat într-un fel de Dumnezeu abia după moartea lui, și-apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de prostie? Ce zici de abureala asta? Iisus Hristos, despre care o țin sus și tare că e Dumnezeu, a fost, de fapt, un evreu! Zău că mă-mbolnăvesc numai când mă gândesc chestie asta. Nimănui nu-i pasă de chestie asta! De faptul c-a fost evreu, ca tine și ca mine, și că au luat un evreu și l-au transformat într-un fel de Dumnezeu abia după moartea lui, și-apoi - apoi ticăloșii ăștia, nenorociții ăștia vin după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
până acasă de-o gașcă de derbedei bănuiți a fi huligani antisemiți. Părinții mei erau înnebuniți de spaimă. Când unchiului Hymie i-au ajuns însă la urechi aceste întâmplări, mai că nu l-a pufnit râsul: — Vă mai mirați de chestiile astea? Trăiți înconjurați din toate părțile de goimi și încă vă mai mirați? Singurul loc unde ar trebui să trăiască un evreu este între evrei, mai ales, zicea el apăsat și sensul sublinierii lui nu mi-a scăpat întru totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
am făcut eu!“ Eu sunt acuzatul! Iar maică-mea plânge așa de amarnic fiindcă tata refuză să-mi patșn 1 fundul pe care ea mi-a promis c-o să-l am ghepatșt 2 „ca lumea“ când o să afle tata ce chestie îngrozitoare am făcut eu. Când sunt rău și-al dracului în chestiuni mărunte, mă poate pune și singură la punct: nu trebuie decât, îți amintești - știu că eu, unul, îmi amintesc! - să-mi dea paltonul și galoșii - ce mai, punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
când e prins că a călcat pe-alături și se pune pe smiorcăială și o imploră pe nevastă-sa să-l ierte? Să-l ierte pentru ce? La urma urmei, în ce constă totul? Ți-ai vârât sula într-o chestie, i-ai imprimat o mișcare de du-te-vino și ți-a curs apoi sămânță din ea. Și-atunci, Jake, ce mare lucru ai făcut? Cât a durat totul, ca să trebuiască să-nduri blestemele cu care te-mproașcă - ca să-nduri povara vinovăției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sentiment de vinovăție, tu și cu mine - când, de fapt, nu trebuie! Nu avem voie! Noi ar trebui să stabilim regulile jocului, tăticule, da, noi! — Tăticu’ a făcut ceva îngrozitor, plânge maică-mea - sau poate că doar îmi imaginez eu chestia asta. Nu cumva zice, mai curând: — Ah, micul Alex iar a făcut ceva îngrozitor, tăticule... În orice caz, o ia pe Hannah (auzi, dom’le, pe Hannah!), pe care până-n clipa aceea n-am considerat-o niciodată a fi obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
frumușel, de-o oprește lumea pe mama, când mă scoate cu căruciorul la plimbare, ca să-mi admire punimul 1 superb - doar o auzi și tu povestind treaba asta, n-am nici o vină că așa a fost să fie, e o chestie de la natură că m-am născut frumos, iar tu, dacă nu urâtă, în orice caz nu suficient de interesantă ca să stârnești admirația lumii. Și tot eu sunt de vină și că te-ai născut cu patru ani încheiați înainte de venirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]