54,187 matches
-
exterioare de fapt ei, pentru deconstructivism ea le modelează. Altfel spus: Hillis Miller nu contestă relevanță literaturii în chestiuni mai generale precum istorie, societate, sau identitate, numai că premisa lui și a metodei pe care o reprezintă este că asemenea chestiuni pot fi mai bine înțelese odată ce mecanismul limbajului (în care sînt inevitabil concepute) e mai bine înțeles. În acest scop menirea literaturii devine de o importanță uriașă. Însă observați subtilitatea cu care deconstructivismul deschide studiul literaturii, cu mult înaintea multor
Deconstructivismul - un nod de legătură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16217_a_17542]
-
inovările pretins îndrăznețe, acele actualizări trase de păr ale autorilor clasici, de care prea des am avut parte în vremea din urmă. Tragicii antici, Shakespeare (de Caragiale ce să mai vorbim!) au fost aduși cu forța să se pronunțe în chestiunile arzătoare ale zilei, ba chiar ale ultimei ore politice de la noi. O inițiativă desfiguratoare, în cele mai multe cazuri, deși s-a dorit, probabil, creatoare. În spectacolul de la Național cu Cadavrul viu, Gelu Colceag procedează echilibrat, în spiritul unei apropieri respectuoase de
Un Protasov memorabil by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16238_a_17563]
-
se par nedemne de atenție ca superficiale, inclusiv a celor de natură ideologic-programatică, ce ar altera spațiul autentic al imaginarului. În acest spirit "sacrificial" e analizată poezia Seară la Miorcani, din 1918, care marchează o răscruce în evoluția poetului în chestiune. La prima vedere, comentatorul s-ar cuveni să jubileze, deoarece în acest semnificativ text referentul terestru e transpus într-o reverie acvatică, pămîntul fiind vizionat prin "gramatica imaginativă" a apei. Dar el și-a propus a-și pune, cu superbie
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
recunoscut în articolul precendent că nu am un răspuns. Dar însemnările lui Isaiah Berlin m-au ajutat să formulez măcar o ipoteză. Ca să cunoști o țară și mai cu seamă un popor trebuie să fi reflectat mai întîi asupra cîtorva chestiuni mai generale, aplicabile în egală măsură lor și ție însuți. Să ai un cod etic și sistem axiologic, dar și un calm și o răbdare cu prezentul pe care numai lungi ceasuri de meditație asupra trecutului ți le pot da
Isaiah Berlin în Rusia sovietică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16263_a_17588]
-
ei de demodatul happy end, și chiar am fost criticat pentru asta, deși s-ar părea că sunteți de altă părere. Tind să-mi las eroii într-o situație cu final deschis, dar și cu speranță, într-un moment când chestiunile majore cu care s-au confruntat în narațiune s-au rezolvat. Pentru mine, când scriu un roman, e o preocupare constantă cum rezolv problemele eroilor. Am întotdeauna o idee provizorie cam cum se va sfârși istoria, dar ea se schimbă
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
etc., iar finalul trebuie să mulțumească din toate aceste puncte de vedere. Pe de altă parte, descoperi mult din ceea ce vrei să spui chiar în timp ce scrii. L.V.: Unul din personajele dvs. din The Picturegoers (1960), Harry, aduce în prim plan chestiunea importantă a violenței adolescentine, care i-a preocupat pe Lessing, Burgess, Golding și alții. Nu reveniți la ea în alte romane. Este aici un interes distopic, caracteristic unui Desperado. Vi se pare o problemă majoră? D.L.: The Picturegoers e un
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
o desfășurare surprinzătoare dar și convingătoare în același timp, ceea ce se potrivește cu experiența noastră vie, care ne învață că deși viața e în esență imprevizibilă, ea e condusă de o cauzalitate. Frank Kermode a scris foarte bine despre această chestiune în The Sense of an Ending. Un aspect al științei de a nara e să maschezi dovezile care, retrospectiv, îți vor face surprizele să pară convingătoare atunci când se produc. Textul romanțios tradițional tinde să aglomereze surprize, fără să le facă
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
bucureștean ursuz ar avea cuvinte nu tocmai onorabile. Ei, nu; dînd impresia aceasta și care ar putea să se închege, pasul este anulat pe loc, o eschivă se petrece ca a unui spadasin pînă atunci preocupat de exerciții preliminare, iar chestiunea, ca să zicem așa, se pune, în sfîrșit. Încît, gravitatea, seriozitatea, atît de amînate, capătă, prin contrast și prin exersarea umorului, mai multă pondere sau putere de convingere. E ceea ce, un franțuz, un scriitor, care, culmea, nu bea deloc vin, vorbea
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
asupra unor categorii profesionale (constructori, medici, ingineri, decoratori, marinari genovezi și venețieni) sau a unor personalități și nu numai de talia lui Piccolomini, Giovanni Botero, Petru Cercel sau stolnicul Constantin Cantacuzino. Ici și colo, dar niciodată frontal, au fost abordate chestiuni ca defazarea Țărilor Române față de Italia și cultul pentru tradițiile meleagurilor, cum se exprima referindu-se la Asachi, moldovean pur sînge. Într-un alt volum, Medioevo rumeno (Roma, Anonima Romana Editoriale, 1928), Ramiro Ortiz zăbovea asupra persistenței unor fenomene culturale
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
de circumstanță, propagandistice, componentă a catastrofei pe care a abătut-o regimul totalitar asupra istoriei și culturii noastre. Adevărul trebuie cunoscut, chiar dacă e dezagreabil. Din fericire însă, în momentul în care s-au înrolat sub flamura "realismului socialist", creatorii în chestiune terminaseră partea cea mai însemnată a operei lor, care le asigură un loc central în istoria literaturii și nu numai atît: în cadrele literaturii viabile, ce continuă a stîrni interesul valurilor succesive de cititori, revărsînd farmec în lume, după cum, cu
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
voie să nu mă refer acum la tezele privitoare la dispariția artei ori la sleirea procedeelor sale, sortind-o învîrtirii vicioase pe loc, unei agonii mai mult ori mai puțin prelungite, pentru a-mi îndrepta atenția cîteva clipe asupra unei chestiuni care se dezbate în piața literară. Și anume dacă "eticismul" (criteriul etic, astfel persiflat chiar prin nuanța denumirii) și-a trăit ori nu traiul. Denunțînd conceptul estetic al doamnei Monica Lovinescu și al domnului Virgil Ierunca drept "perimat", cîțiva comentatori
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
la noua varietate de compromis, încă mai debilă decît cele "consacrate", întrucît n-ar mai putea beneficia de scuza vreunei "obligativități". Cred că sînteți de acord: a te ridica împotriva moralei imanente a creației literare (căci aceasta se află în chestiune, iar nu moralizarea exterioară, tezismul moral susținut în perioada interbelică de N. Iorga, Brătescu-Voinești, Const. Kirițescu) înseamnă a nesocoti identitatea esteticului cu sine însuși, cu toate consecințele de rigoare. Dl E. Simion nu mai are încotro, dar pledanții d-sale
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
o misterioasă constituție internă ce refuză pactul cu amplul renume, precum "O nemurire-n care i-e urît" (Bătrîni și tineri). Adică o "nemurire" factice, un surogat de nemurire. Să urmărim acum treptele inadaptării, așa cum se ivesc în poezia în chestiune. Mai întîi e o inadaptare pe care am numi-o, pe filiera lirismului nostru interbelic, metafizică și care se exprimă, pe de o parte, în dificultatea individuației (părăsirea Unu-lui originar), iar pe de alta în indecizia adoptării unei posturi
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
un cerc. În sfîrșit, avem a face cu o inadaptare social-etică. În acest segment al creației sale, poeta Ana Blandiana se întîlnește cu militanta Ana Blandiana, înglobînd o omogenă reacție împotriva unei istorii crude în așa măsură, încît a pus chestiunea dezertării poeților de la menirea lor imanentă spre a se înrola sub flamura militantismului obștesc. Lovită de "blestemul" istoriei, poezia a dat impresia că e "săracă", insuficientă: "Vino, Doamne, să vezi poezia săracă/ Și poeții căzuți sub istoric blestem,/ Vino, gol
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
face cu manualul său cunoștințele de gramatică, stilistică etc. Chiar și pentru mine cartea d-lui Iancu e încărcată de prețiozități și de formulări discutabile. Autorul mi se pare prizonierul jargonului pe care îl folosesc grămăticii, iar în tratarea multor chestiuni dl Iancu intră în detalii care n-au ce căuta într-un asemenea manual. Nu vreau să se înțeleagă de aici că manualul său mi se pare prost. E mai rău de atît. Nu e adaptat la nivelul de înțelegere
Un manual discutabil by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16325_a_17650]
-
accentul principal era pe integrarea socială a grupurilor celor mai diverse, precum și, mai ales, pe consolidarea economică și solidificarea politică. Abia apoi s-a putut trece la subtilități privind sensibilitățile față de minorități (sexuale, lingvistice, dezbateri de "vinovății istorice" și alte chestiuni de același tip). Or, a impune unui număr considerabil de țări să se conformeze fără întârziere, fără pauză, unor exigențe de același fel duce la rezultate contra-productive, oricum creează dezechilibre interne, reacții (să nu spun reacționarisme), conturbă progresul. (Același lucru
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
existentă acum și aici în fața ei. Problema sincronizării este mai complicată. Să ne gândim la Japonia secolului XIX (recurgând la un caz mai îndepărtat în timp și spațiu, jenăm mai puține sensibilități), la care se referea cândva și Lovinescu. Acolo chestiunea nu era să se recurgă de pildă la costumație de tip apusean, sau la moduri de gesticulație și de salut din Anglia, Germania, Franța (deși erau mulți care tocmai asta urmăreau!): nu, chestiunea era să se adopte o anume dinamică
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
care se referea cândva și Lovinescu. Acolo chestiunea nu era să se recurgă de pildă la costumație de tip apusean, sau la moduri de gesticulație și de salut din Anglia, Germania, Franța (deși erau mulți care tocmai asta urmăreau!): nu, chestiunea era să se adopte o anume dinamică, o stilistică internă, feluri de a instiga și de a soluționa conflcitele, anume genuri de mișcare. Tot astfel și Europa post-comunistă: nu atât substanța, nu atât valorile, nu atât obiectele, cât modul în
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
mi se pare că pentru moment procesul de globalizare nu poate fi stopat, că ține de însăși specia noastră, că îi găsim mecanismele de declanșare cu sute, mai bine zis, cu mii de ani în urmă. Înaintează pas cu pas. Chestiunea esențială (la care am revenit mereu în scrisul meu) este cea a transferului de valori, adică: a păstra selectiv sau majoritar ceva din cele bune ale trecutului, fără a rămâne identificat cu obiectele în care erau întruchipate aceste valori. Cu
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
la SRI ("Evenimentul zilei" ne înfățișează splendidul viloi de la Moroieni al generalului, "ctitorie" uluitoare, construită din salarul său de bugetar, firește!), se înșală profund! Într-un reportaj transmis la BBC, dl. Marcu mărturisea, candid, că n-are nici o competență în chestiuni de privatizare, și că rolul său constă în "protejarea" operațiunilor, cu atât mai mult atunci când în privatizare sunt implicate "persoane și instituții străine". Din această sintagmă ce trimite la limbajul paranoic al Securității trebuie să înțelegem, firește, că potențialii investitori
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]
-
toți hoții de mașini că vor răspunde "în solidar" pentru asasinarea plutonieruui de poliție Sașa Disici, la Timișoara. Oricît de antipatici îmi sînt hoții de mașini, mi se pare cam mult. La lege scrie că fiecare răspunde pentru faptele sale. Chestiune care i-a scăpat cu desăvîrșire prim-ministrului cînd a formulat această amenințare. Nu poți să-l ții de vinovat de tăinuire pe hoțul de mașini din Caracal pentru o crimă comisă la Timișoara, fără să ai probe. În calitate de premier
Viață de premier by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16344_a_17669]
-
și o dramă personală. Drama omului uitat sau abandonat de prieteni, dar și a intelectualului obsedat de mediocritate, neîmplinire, ratare, de nevoia disperată de a înțelege în ce măsură ce i se întîmpla - în plan uman, spiritual și profesional - era strict o chestiune de conjunctură, de teribilă nedreptate a istoriei, sau (fie și parțial) rezultatul unei slăbiciuni sau limitări interioare, ale lui proprii. Sebastian a fost, după cum rezultă din Jurnal, un om onest pînă la severitate cu sine însuși. Micile și omeneștile sale
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
dacă scrii ceva despre București, chiar și într-un roman polițist, trebuie să-i furnizezi cititorului străin cîteva repere, cîteva lămuriri. Aceasta este de fapt cauza prezentării, fragmentare firește, a Bucureștiului și chiar a istoriei sale... R.B.: Am atins o chestiune pe care voiam deja să v-o supun atenției: faptul că România există într-un fel de spațiu al "absenței", oarecum dincolo de orizontul cotidian de receptare al publicului occidental. Cînd ați fost numit la ambasada germană din București, cum ați
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
erorii constînd în capacitatea ei de-a permite amendarea, reîntoarcerea purificatoare, de-a întreține fluxul vieții lăuntrice. Conștiința erorii aprinde o candelă izbăvitoare pe care adevărul, odată atins, e ispitit a o stinge. * Dacă, așa cum scria Valéry, originalitatea constituie o chestiune de stomac bun care digeră substanța altora, ne dăm seama de lipsa ei de însemnătate într-o instanță transcendentă. * Snobismul: o stranie originalitate a lipsei de originalitate. * Nu poți fi original decît eventual la sfîrșit, cînd toate jocurile au fost
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
o exercita în liniște. Pe scurt, a comanda înseamnă a te așeza pe tron, pe un jilț de magistrat, într-un fotoliu prezidențial sau ministerial. Contrar a ceea ce presupune o optică inocentă și superficială, a comanda nu este atît o chestiune de pumn, ci de... șezut. Statul este de fapt starea opiniei, o situație de echilibru, de statică" (Ortega y Gasset). * A fi artist înseamnă a lustrui o suprafață cu bună credință, pînă cînd aceasta ajunge a răsfrînge adîncimile lumii. * Tehnica
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]