1,574 matches
-
cu amicii; tot Marie a trebuit să lase scrisul, să-l bage în cadă cu chiloții pe el, să-l păzească să nu adoarmă în apa caldă, să-l conducă pe urmă spre camera cu mașina de scris, în timp ce el chicotea stupid, să-l culce acolo pe salteaua-relaxă... Dimineață, m-am trezit tot în țăcănitul bătrânei mașini, la care de data asta bătea el, fără chef, ca tot omul după beție... De când a venit Zina, pe mama orice sonerie la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
doamna de la etajul superior, de când a auzit că mă solicitase s-o ajut la mutat mobilele și strâns covoarele prin casa ei pentru curățenia de sărbători. Domnu’ Tudor, zisese - nu ți-e frică să te-ncui cu mine-n casă? chicotise răsfățată pensionara (din niște dinți distanțați destul de siniștri, adâncindu-și urmele de laba-gâștii de la coada ochilor negri), după ce zăvorâse bine ușa cu lanț de siguranță. Doamna cu meșe scăpate din părul moale, ce trebuie să fi fost frumos cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
că pusese niște albituri peste salteaua în echilibru precar, ca o barcă pe râu. La un moment în noapte, sar din somn, invadat de o luminație ca la Auschwitz: Zina aprinsese toate cele opt brațe ale lampadarului din plafon. Sorry, chicotește, țopăind pe dușumea cu picioarele ei cărnoase acoperite numai până la genunchi. De data asta caută pe etajeră niște casete cu muzică. Mi-aduce un Bob Marley, mi-l pune în față, între cutele cearșafului: ăsta cum e? E vechi, mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
loc și să te ospătezi. - Hristos a Înviat! -Adevărat a Înviat! Luăm mai Întâi câte o bucățică de paște cu apă sfințită, ne Închinăm și spunem rugăciunea de duminică, după obiceiul nostru. Apoi, ciocnim câte un ou din coșuleț și chicotim la fiecare ciocnitură; nu știu cum se Întâmplă, eu câștig de fiecare dată. Și totuși, tu ești mai norocos fiindcă mă săruți, parcă aș fi câștigat la vreun concurs . Servim pește- macrou afumat- și bem vin roșu. Dăm noroc și ne sărutăm
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
de suferit... Hai să mergem acolo unde ne trimite! E noapte și poate că e supărată că nimeni nu vrea s-o aibă în pat. Pe dușumea, am replicat, fiindcă patul nu poate s-o țină la un frecuș. Am chicotit cu Marius până am ajuns în camera noastră și am adormit cu zâmbetul pe buze. Nu era așa de rău pe cât mi se păruse la început și simțeam că o să-mi placă pe-acolo, mai ales că aveam strania senzație
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
În momentul acela, când eram atât de confuză. Dar nu voiam nici să-l rănesc. Și nu găseam cuvintele potrivite, ca Întotdeauna. ― Prefer situația de acum, am spus după un foarte lung moment de liniște. Măcar până Îmi revin... Victor chicoti. M-am uitat la el, șocată. ― Alisia, nu mă lua de prost. Tu n-ai știut niciodată să minți prea bine. Îmi pot da seama că pur și simplu nu mai vrei să fii cu mine. Era adevărat și o
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
o eșarfă viu colorată, arătând ca de pe revista Vogue sau ceva asemănător. ― Tu vorbești, am zis eu. ― O, făcu ea, uitându-se la cămașă. Asta e cumva...? ― Nu contează, am spus. E doar o haină frumoasă fără valoare emoțională. Maria chicoti, apoi ridica din umeri. ― Eram doar curioasă. Mergem? ― Da... ai vorbit cu mama și tata? ― Sigur, se bucură că petrecem timp Împreună. Contribuim la transformarea noastră Într-o familie mare și fericită! Mi-am dat ochii peste cap În timp ce ea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
bine. ― Mersi, dar nu avem nevoie de astea, zise Maria arătând spre meniuri. Vrem două Înghețate duble de căpșuni. ― S-a făcut, zise el zâmbind din nou. Luă meniurile și se Îndepărtă. ― O, Doamne, am spus imediat. Îl cunoști? Maria chicoti. ― Păi, tot peste el am dat când am venit cu Adi. A fost foarte amabil și am făcut cunoștință. ― Pun pariu că Adi Îl urăște, am spus gânditoare. ― De ce? Întrebă ea Încruntată. ― Pentru că e superb și te place, evident. ― Ei
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
aș lăsa ție pe David, dar chiar cred că e prea mare pentru tine. Am râs. Știam și eu asta. ― Stai liniștită, am spus. E mortal, dar nu mă bag. ― Sunt mândră de tine, zise Maria ironică. ― Mersi, mamă, am chicotit eu. David se Întoarse repede la masa noastră, cu Înghețatele pe care muream să le mâncăm și care urmau să ne aducă numeroase remușcări. ― Asta e și preferata mea, zise David. Poftă bună! Rânji la Maria. Oare ea chiar nu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și lung Îi era dat pe spate și prins cu o bentiță, iar ochii căprui, de obicei nefardați, Îi străluceau de sub un strat gros de mascara. ― Cine ești și ce-ai făcut cu Bianca cea normală? am râs eu. Bianca chicoti. ― Nu Îmi place banalitatea. Așa măcar am ocazia să mă fac remarcată. Și arată cool! ― Arată cool! am repetat eu dându-mi ochii peste cap. Aveam Îndoieli În privința asta, dar cu siguranță atrăgea atenția. Aproape toată lumea se uita la noi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
sărit la mine: ― Te vezi cu un tip și mie nu mi-ai spus?! ― Îți spun acum, am râs eu. ― E drăguț? ― Oarecum, am mormăit eu. Ea ridică din sprâncene. ― Bine, da, am recunoscut. E chiar foarte...Înțelegi tu. Bianca chicoti. ― O, cu siguranță că Înțeleg! ― Nu-mi vine să cred că asta chiar costă bani, zise Maria uitându-se scârbită la fusta mini roz bombon pe care o ținea În mână. E absolut oribilă. ― Au și cizme asortate, am remarcat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Ce să-ți spun? făcu ea nevinovată. Părea că se abține să nu izbucnească În râs. M-am oprit În mijlocul trotuarului. ― Maria, știu că ai legătura cu asta. Se vede pe fața ta. Acum, fii bună și explică-mi. Ea chicoti. ― Păi, e posibil să mă fi dus să vorbesc cu Angela ieri. De fapt, chiar asta am făcut ieri, după testul acela dezastruos. ― Ce? am Întrebat șocată. Și cum ai convins-o? ― Pur și simplu am făcut-o să Înțeleagă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
o faci? ― Știu că sună tentant, dar am prea multe motive să rămân, spuse el și mă sărută. Am zâmbit. Eram perfect de acord. ― Pot să-ți dau cadoul acum? mă Întrebă. ― Nu e chiar un cadou, i-am amintit. Chicoti și mă sărută pe păr. ― Este, În orice caz, special. Mă trase pe canapea și mă puse să Închid ochii. Mă simțeam ca un copil de șase ani, dar nu mă deranja. Îmi puse În mâini un caiet cu copertă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
adorabil. ― Oau...am spus eu. E foarte drăguț. I-am oferit unul dintre cele mai frumoase zâmbete ale mele. ― Ești foarte drăguț, vreau să spun. ― Evident, râse el. De-ai vedea ce prietenă am... M-am strâmbat la el În timp ce chicotea cu o atitudine falsă de Înfumurat. ― Taci. ― Fă-mă să tac. ― Asta e o replică răsuflată de film, am râs eu. ― Dar funcționează Întotdeauna. Mă Îmbrățișă și m am lăsat pradă unui sărut dulce. Mi-aș fi dorit să dureze
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
râse. ― Deci nu mi-ai răspuns la Întrebare. Este din cauza lui Damian? ― Nu, am spus supărată că reluase subiectul. ― Pe bune? Cu siguranță nu mă crezuse. Nimeni nu mar fi crezut. ― Nu, am recunoscut. ― Deci răspunsul e da. ― Da. Adi chicoti. ― Ai mai auzit ceva de la el? Am oftat. Adi așteptă răbdător să-mi găsesc cuvintele. ― Nimic, am șoptit. Niciun semn. Mă ignoră. ― E un dobitoc, declară Adi. Am afișat un zâmbet trist. Probabil o spunea doar ca să mă facă să
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
iubesc. L-am privit În ochi. Spusese că mă iubește. Aveam impresia că nimic din ce se Întâmpla nu era adevărat. Era prea frumos ca să fie. ― Acum, spuse Damian zâmbind, cred că ar fi momentul potrivit să faci ceva. Am chicotit. Cuvintele lui erau exact ecoul a ceea ce-mi spusese el la prima noastră Întâlnire. ― Aș putea, am șoptit ridicându-mă pe vârfuri. Aș putea să fac ceva. Apoi l-am sărutat. Și În acel unic moment din viață, m-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
pe care un bărbat l-ar fi putut nutri pentru o femeie. „Deflorarea“ mea a avut loc în clasa a patra. Mă întorceam de la o festivitate de făcut pionieri pe strada de la Palat, cu alte colege de clasă. Râdeam și chicoteam toate în costum, cu cravata roșie în vânt. Fusta Cristinei era așa de scurtă, încât i se zărea cusătura de la hamleții albi cu găurele, Lia avea niște pantofi roz de lac, cadou de la studenții greci de la medicină unde preda taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
atent părul și mâinile. Fata îl privi mirată și îl întrebă surprinsă: Ce-i cu tine? De ce mă miroși ca pe o haină? Nu, nu ca pe o haina, dar mâinile și părul tău au un miros deosebit. Maria a chicotit înveselită pe dată. Auzind întrebările fiicei, Ilinca a întors ușor capul spre ei, să poată auzi dialogul copiilor. Părul miroase așa..., miroase pentru că m-am coafat. Nu se observă? Știi? Am o revistă, de la mama, cu modele de pieptănătură pentru
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
așteptăm să ne adunăm după ce ajungem acasă și mâncăm, nici trei-patru nu se mai întorc... Nu le-a fost greu să ajungă grupul colegilor ce se deplasau în grabă spre parcul din apropiere. Erau doar două-trei sute de pași. Nu chicoteau, ca de obicei, nu se alergau și nici cu voce tare nu vorbeau. S-ar fi minunat părinții lor să-i vadă cât de cuminți erau, cât de corect foloseau trotuarul și cât de atent s au asigurat înainte de a
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
că e o glumă. — Dar aici ai început să frecventezi un atelier de pictură? — Da. Nenorocitul a venit azi-dimineață - maestrul, știi - și când mi-a văzut desenul a ridicat pur și simplu din sprâncene și a trecut mai departe. Strickland chicoti. Nu părea deloc descurajat. Era total neafectat de opinia semenilor săi. Și tocmai asta m-a deconcertat cel mai tare în relațiile mele cu el. Când oamenii spun că nu le pasă ce părere au alții despre ei, în cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-mi pasă? — Îmi dai voie să privesc și eu tablourile? — De ce aș face-o? — Poate aș fi dispus să cumpăr vreunul. — Poate nu sunt eu dispus să vând vreunul. — Îți câștigi ușor existența? l-am întrebat zâmbind. Mi-a răspuns chicotind: — Așa ți se pare când te uiți la mine? Pari pe jumătate mort de foame. Chiar sunt muritor de foame. Atunci hai să mergem să mâncăm ceva. — De ce mă inviți? — Nu din filantropie, i-am răspuns cu răceală. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
te așezi în fotoliu? l-am întrebat țâfnos. — De ce, te preocupă comoditatea mea? Câtuși de puțin, i-am replicat. Mă gândesc doar la a mea. Nu mă simt eu bine când văd pe cineva stând pe un scaun incomod. A chicotit, dar nu s-a mișcat din loc. A continuat să fumeze în tăcere fără să mă bage în seamă și aparent era dus pe gânduri. Mă întrebam de ce a venit. Până când obișnuința îndelungată îi tocește sensibilitatea, pentru un scriitor e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
i l-ai dat lui? — Îl terminasem. Nu mai aveam ce face cu el. Știi că Stroeve era cât pe-aci să-l distrugă? — Nu era întru totul reușit. Vreo câteva momente tăcu, apoi își scoase din nou pipa și chicoti: — Știi că omulețul a venit să mă viziteze? — Și n-ai fost destul de înduioșat de ceea ce ți-a spus? — Nu. Mi s-a părut o prostie cumplit de siropoasă. — Presupun că ți-a ieșit din minte faptul că i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
părea inutil și de o stupiditate absurdă. Strickland își găsise pălăria și stătea în picioare uitându-se la mine: — Vii sau nu? De ce-mi cauți societatea? l-am întrebat. Doar știi că te urăsc și te disprețuiesc. A început chicotească bine dispus: — De fapt singurul motiv pentru care ești supărat pe mine e că nu-mi pasă nici cât negru sub unghie ce părere ai despre mine. Am simțit brusc cum mi se urcă tot sângele în obraji. Era imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
astea altfel decât catolicii.“ Și atunci el m-a întrebat: „Dar ce zice Ata de povestea asta?“ „S-ar părea că are o slăbiciune pentru tine“, i-am răspuns. „Ea e dornică, dacă ești și tu. S-o chem?“ A chicotit într-un fel sec și caraghios specific lui. Am chemat-o pe fată. Știa despre ce vorbesc - cățelușa naibii -, am văzut-o cu coada ochiului cum ascultă cu urechile ciulite în timp ce se prefăcea că ar călca o bluză pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]