1,518 matches
-
Doamne, Doamne!”, Întocmai cum o făcuse poetul, Într-un moment de fulgerare conștientă, În fața lui Vlahuță, Înainte de a deveni cetățean al tainei, adunând În acest suspin, el - sinteza Întregii lui vieți, noi - durerea unui plâns și-un număr infinit de chinuitoare Întrebări.” La rubrica “Poesis”, Vasile Sevastre Ghican apare cu un ciclu de poeme din volumul “Vaccin Împotriva morții”. Același Dan Movileanu publică articolul: “Ștefan Zeletin - un romantic al filozofiei românești”, amintind că: “Din anul 2006, de ziua mondială a filozofiei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Ana... A căutat În buzunar hârtiuța pe care avea notat cuvântul magic, și cu glas tremurat, a cerut o pâine. A primit pâinea și cei câțiva cenți, rest la un euro pe care Îl ținuse strâns În mână. Un gând chinuitor părea că nu-i dă pace, că o urmărește ca o umbră. Se Întreba de ce se uita vânzătorul și bătrânele atât de stăruitor la ea. Oare, nu avea o Înfățișare plăcută sau poate bănuiau că este străină? La ieșirea din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de la Început până la sfârșit. O viață plină de iluzii și amăgiri care sfârșesc Într-un mormânt. Mereu m-am agățat de ceva... precum cel care se Îneacă, plutind o vreme... crezând și sperând că mai există o salvare. După zbuciumul chinuitor În căutarea unui punct de sprijin - mă prăbușeam din nou În valuri. „Hei! E cineva la mal?” Niciun sunet, nicio șoaptă nu străbate clipa. Încă mai plutesc În stare de agonie. Nu văd nimic, nu sunt nimic! Plutesc Între viață
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din baraca portărelului, băncuță aflată chiar lângă ușă, cu capetele plecate, spășite și gândindu-ne cu Îngrijorare la cele ce aveau să urmeze... A venit din nou vremea să găsim cât mai repede o soluție de salvare din această situație chinuitoare. În Învălmășeala care s-a creat, portărelul ne-a săpat din vedere, moment În care am rupt-o la fugă, amestecându-ne cu ceilalți elevi. Uniformele ne-au ajutat mult să ne pierdem urma. În ziua de luni, aveam atelier
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În acest lăcaș decât spânzurată! Metaforic vorbind, de metafore și epitete! Era ora 21.30. Mă gândeam cu stupoare ce-o să fac până dimineață. Acasă, obișnuiam să merg la culcare după ora 1.00 . A fost o noapte grea, lungă, chinuitoare. Nicăieri liniștea pe care o căutam.... ... A doua zi... Cea mai grea mi s-a părut ziua care a urmat. Vremea s-a schimbat brusc, trecând de la călduri sufocante la temperaturi mai mici cu vreo opt nouă grade, o presiune
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ceașcă de ceai la alta. Haideți, i-am implorat în tăcere, beți mai repede! Altfel se face ora cinei și n-o să mai avem timp destul pentru un masaj cum scrie la carte. Dar ceaiul era consumat cu o lentoare chinuitoare. îmi venea să le smulg ceștile din mâini și să beau eu ceaiul în locul lor! Apoi, pe când sorbeau cu toții ultimele picături cu o relaxare de-a dreptul insuportabilă, m-am oripilat văzând că apucau din nou ceainicul și-și turnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de grup să se sfârșească, ca să putem face ceva drăguț și normal, cum ar fi să bem o ceașcă de ceai. —înaintea copiilor tăi? a spus Josephine moale. Emer stătea chircită pe scaun. A urmat o nouă tăcere prelungă și chinuitoare. De atâta încordare, umerii îmi ajunseseră aproape până în dreptul urechilor. — Nu, a venit răspunsul înăbușit. Mie mi s-a strâns inima. —Cum ai spus, Emer? a spus Josephine cu bunătate. Emer a ridicat ochii. Fața roșie îi era scăldată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi se făcea pielea de găină. Aș fi dat orice să știu ce-a scris Luke. Sau nu? Voiam oare cu-adevărat să-l aud pe Luke condamnându-mă? Nu aveam nici o șansă să câștig. Să nu știu era destul de chinuitor, dar să știu era o adevărată tortură. Știam că aș citi chestionarul aproape întoarsă cu spatele la el, tresărind la fiecare cuvânt. Aș fi fost în stare să ucid ca să pun mâna pe un produs care să-mi poată modifica starea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cameră era oribilă, îngrozitor de tensionată. Tata o bătea, a spus Neil cu o voce înecată de plâns. De unde știe? m-am întrebat uimită. De unde știe Josephine să pună astfel de întrebări? —Și asta se întâmpla des? A urmat o tăcere chinuitoare, apoi Neil și-a dat drumul la gură fără să se gândească ce spune: Da, se întâmpla tot timpul. Mă simțeam cuprinsă de același sentiment de scârbă pe care-l avusesem cu o zi înainte, când am aflat că Neil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
crezut că sub exteriorul acela lustruit și splendid clocotea atâta durere și atâta nesiguranță. Apoi, Josephine a chestionat-o cu privire la bărbatul cu covorul. Și, într-un final, după o sesiune de întrebări și răspunsuri pe care eu am considerat-o chinuitor de dureroasă, deși eram doar în poziția de spectator, Chaquie a recunoscut că, într-adevăr, inaugurase covorul cel nou cu o partidă de sex în compania tipului care i-l livrase. Detaliile n-au fost obscene și nici fascinante. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
merg la baie. Cum disperarea creștea pe măsură ce clădirile îmi închideau ușile în nas și-și întorceau fețele de la mine. Nicăieri, nu puteam să mă duc la baie, practic nicăieri. Acum aveam, din nou, aceleași sentimente de neputință, frustrare și nevoie chinuitoare, de nesuportat. Spre groaza mea - care făcea să-mi înghețe sângele în vene - toate barurile pe lângă care treceam erau închise. Du-te acasă. Du-te dracului! —La ce oră se deschid barurile? am întrebat un bărbat care se grăbea către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un cybercafé. Am trecut pe lângă Bucătăria Aleasă unde mă dusese Luke și aproape că m-am prăbușit în genunchi chinuită de gândul la ceea ce ar fi putut fi. Am mers și am tot mers, în cercuri din ce în ce mai mici și mai chinuitoare, până când, în cele din urmă, am reușit să intru pe strada unde locuise Luke. Aveam o ușoară senzație de vomă din cauza agitației - deși, de vină putea să fie doar căldura. Am stat în fața clădirii unde fusese apartamentul lui Luke. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
visele. Aproape adormită, pe întuneric, să nu trezesc bebelușul colegei de cameră, bâjbâiam după el, ca să nu pierd vreo informație care mi-ar fi putut aduce nesperata eliberare, vreun mesaj divin care să mă scape de incertitudini, de așteptarea aceasta chinuitoare pe care o simte oricare proaspătă mamă fără acces la bebelușul bolnav. Trepte, copii care culegeau prune în livada din fața casei de la țară. Unul era foarte mic și amărât. Au apărut niște războinici. Unul dintre ei era în bătaia săgeților
Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
al lui Coroianu, îmbrăcat în haine de sărbătoare(era duminică, iar părinții mei, dascăli la școala din Sticlăria, veneau în vizită la casa părinților mamei). Această imagine mi-a rămas întipărită de-a lungul anilor, fiind coroborată cu o întrebare chinuitoare: de ce nu eram în căruță? Mulți ani mai târziu am căutat să răspund la veșnica interogație, făcând haz de necaz, dar îmi dau seama că nu întâmplător nu eram în față, trăgând hățurile și biciuind caii, ori măcar pe draghină
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
împletind un bici, iar fratele mai mic, Dumitru, cânta o doină din fluier. După ce ajunse la Hîrlău, Gheorghe și alți apropiați au fost trimiși la Iași, unde, după o pregătire de doar trei săptămâni, au ajuns, la capătul unei călătorii chinuitoare, tocmai în Basarabia. De-abia sosiți, au luat botezul focului, fiind bombardați, timp de câteva ore, de o baterie rusească. A scăpat cu viață, trecând, apoi, în Rusia, unde a luptat la Cotu Donului, loc de mare tristețe pentru armata
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
prisos, se simțea acasă, gustând, cu ochii amintirilor, vuietul pădurii, liniștea cimitirului ori dulceața merelor domnești din fața casei părintești. Și-a întâlnit rudele, i s-au dezvăluit taine, mistere ascunse ale sufletelor oamenilor. S-a simțit împlinită, descătușându-și noianul chinuitoarelor temeri și întrebări fără răspuns. A plecat spre București fericită, căutând, mereu, să ajute toate rudele, creionându-și, prin amintirile lor, meandrele destinului, acoperindu și , numai cu flori, potecile sufletului. A trecut un an de la moartea mătușii Mariana. Privesc cu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
sine. Dar dat fiind slabul lui talent de vorbitor, n-a putut să-mi furnizeze decât vreo câteva frânturi de indicații despre cele prin care trecuse, așa că a trebuit să umplu golurile cu propria mea imaginație. Era de-a dreptul chinuitoare această ispită care consta în a căpăta doar bucățele dintr-un portret care mă interesa de multă vreme. Parcă-mi croiam singur drum printr-un manuscris mutilat. Căpătăm impresia unei vieți care reprezenta o luptă cruntă cu tot soiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care e foarte important să-l știu, însă nu-mi dădeam seama exact ce anume. Mi se păreau urâte, dar sugerau fără să dezvăluie o taină de o semnificație majoră. Te atrăgeau și te ispiteau într-un mod straniu și chinuitor. Îmi creau o emoție pe care nu eram capabil s-o analizez. îmi spuneau un lucru pe care cuvintele n-aveau puterea să-l rostească. Îmi închipui că Strickland vedea vag în lucrurile materiale un sens spiritual atât de straniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se gândea cu mai multă hotărâre decât Strickland la un singur țel, pe care-l urmărea neabătut. N-am văzut în viața mea pe cineva mai puțin intimidat ori stânjenit. În schimb, e mare păcat că nu pot descrie etapele chinuitoare prin care a trecut până a dobândit măiestrie în arta lui. Căci dacă l-aș putea arăta nedoborât de eșecuri și ținând în șah disperarea - printr-un mare efort al curajului -, încăpățânat în insistența de a înfrunta îndoiala de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ceea ce ghicea. Și mi-am mai închipuit că poate aici își găsise în fine pacea. Demonul care-l poseda fusese în sfârșit scos la iveală prin exorcism și odată cu desăvârșirea operei pentru care întreaga lui viață fusese doar o pregătire chinuitoare, odihna se va fi coborât asupra sufletului său chinuit, desprins de trup. Nu mai avea nimic împotriva morții, căci își atinsese scopul. — Dar care era subiectul? am întrebat eu. — Nu prea știu. Era straniu și fantastic. Era o viziune a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fost pe lume. Sesiunea de iunie se sfârșise. Nu m-am prezentat la examene, nu era chip, pentru că nu pregătisem nimic. Le-am amânat pentru la toamnă. În timpul verii aveam destul timp să revăd materia de studiu neglijată, fără obsesia chinuitoare a Mihaelei. În schimb ea se prezentă la examene și le trecu, afară de unul singur. Am sărbătorit succesele ei împreună cu vecinii noștri și cu proprietarul în frunte. Odată Mihaela veni să mă anunțe: ― Știi că facem o excursie studențească, de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în care, deși stai cu ochii închiși, chinuindu-te să adormi, nu izbutești decât să te foiești de pe o parte pe alta, fără să-ți găsești locul deloc, ceasurile alunecând pe lângă tine cu o greutate tainică și din cale-afară de chinuitoare. Ei bine, printr-o astfel de noapte trecea acum și Anton, căci, deși se băgase demult în pat, cugetul lui se străduia în zadar să cumințească neastâmpărul nervos, care îl stăpânea, iar somnul nu reușea să se apropie, cu niciun
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de întrebări era în mintea sa, din care nu reușea nicidecum să desprindă vreun răspuns oarecare, care să-i fie pe plac și care să-i poată aduce alinare măcar un dram. Iar asta era, pentru dânsul, de-a dreptul chinuitor, căci un amestec nedeslușit de temeri și de neliniști îi rodea continuu sufletul. De bună seamă că suferea. Suferea și spera! „Lucrurile nu vor rămâne așa cu fata asta. Mă voi lupta ca s-o am, și strădui ca s-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
bărbat normal, acea admirație și simpatie înflăcărate, care depășesc cu mult simplul înțeles de „simpatie” și de „admirație”. Cu alte cuvinte, mă îndrăgostisem și, la dracu’, acum îmi pare rău că s-a întâmplat așa, căci mai mult a fost chinuitor decât plăcut pentru mine, însă demonul înverșunat al ispitei îmi dădea ghes neîncetat, împingându-mă tot mai mult la apropiere. Țin minte că eram foarte prevăzător și, tot încercând să tratez problema în mod matur și deschis, cu niciun preț
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să dorească cu ardoare a-l atinge, pentru că doar acesta îl ferește pe om de trândăvie și îi alimentează gândurile mari! Însă, nu după multă vreme, starea generală a colegilor mei de muncă a devenit pe nesimțite mai înăcrită, mai chinuitoare și mai plină de venin, stare care era, cu toată puterea ei de apăsare, îndreptată numai înspre mine, fiindcă, dacă nu reușisem eu să-i unesc prin gândul, vorbele și faptele mele bune, reușise să-i unească, cum nu se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]