3,531 matches
-
un cap ca de cămilă, cu gușa atârnând, și toată activitatea i se reflecta În obraji. Părul alb Îi Înconjura ca un nimb capul, de altminteri chel, și Îi umplea urechile mari de parcă ar fi fost vată. Ochelarii lui de chirurg aveau atașate lupe dreptunghiulare. Începu cu gâtul, căutând cute suspecte. Îmi numără degetele de la mâini și de la picioare. Îmi inspectă cerul gurii. Îmi consemnă fără surprindere reflexul Moro. Verifică la spate dacă n-am vreo coadă sacrală. Apoi, așezându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În autocar și În acest timp scena din capul meu a Început să meargă Înainte de la sine, fără să mai asculte de indicațiile mele regizorale. Acum Milton dădea din cap că nu și doctorul Luce Își punea o mască de chirurg, iar colegele mele de școală din Grosse Pointe mă arătau cu degetul și râdeau, cu chipurile luminate de o bucurie malițioasă. Într-un acces de teamă, confuz și totuși tremurând, m-am Îmbarcat În autocarul Întunecat. Ca să fiu mai protejat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
părerea mea, Însă, contrariile nu sunt În mod necesar complementare. Ea era scundă și cu forme pline, cu o claie de păr roșcat deschis, o piele care se ardea imediat la soare și un nas ca turnat, cadou de la un chirurg plastician când Împlinise 16 ani. Mama ei avea case În San Francisco, Beaver Creek și Oahu. Cât despre Wyatt, Wendy Își imagina că provine dintr-o familie de intelectuali, din moment ce vorbea puțin despre părinții săi. Dintr-un anumit punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Spitalul Sfântul Luca, doctorii de la celelalte secții trimiteau pacienții și la psihiatrie. Probabil că în alte spitale nu se practică acest procedeu. Cred că nu există o înțelegere mutuală. Asta este impresia mea. Într-un spital mare sunt medici generaliști, chirurgi, psihiatri, iar fiecare dintre ei e pe cont propriu. După cutremurul devastator din Hanshin, atunci când eram la Spitalul Sfântul Luca, ne-am strâns toți psihiatrii, asistentele și psihologii clinicieni specialiști și am organizat un grup care să ia măsuri împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de Medicină Internă, de aceea activitatea mea de la Spitalul de Urgență este, în principal, legată de valvele arteriale și de anomaliile inimii. Centrul de aici a reunit mai mulți medici veterani, din cadrul mai multor spitale, având variate specializări: medici interniști, chirurgi, cardiologi, neurologi, anesteziști. Toți au între cinci și cinsprezece ani experiență. În total sunt douăzeci de medici care fac gărzi de câte douăzeci și patru de ore. În ziua de dinaintea atacului supravegheam activitățile spitalului. Duminică, programul de supraveghere începe la ora 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
calități și eforturi - chiar și sensul existenței - urmau să fie minimalizate. Hayashi Ikuo, cel care a răspândit gaz sarin pe linia Chiyoda, provocând moartea a doi angajați de la metrou, este clar o astfel de persoană. Era apreciat ca fiind un chirurg nemaipomenit, devotat pacienților săi. Mai mult ca sigur, tocmai datorită faptului că era un medic atât de bun, a început să nu mai creadă în sistemul medical actual, plin de contadicții și defecte. De aceea a fost atras de lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
unchiul meu. Spuneți-i ce fel de pacient sunt. — O, doctorul e un pacient minunat. Gruner Întotdeauna insistase să fie descris cu apreciere și afecțiune, aprobator, cu bunăvoință de toți cei care Îi veneau În preajmă. — Sunt complet În mâinile chirurgului. Fac exact ce-mi spune. — E un doctor bun? — O, da. E de la țară. Țăran de Georgia. A fost vedetă de fotbal american În colegiu. Țin minte că citeam de el prin ziare. A jucat la Georgia Tech. Dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
până să-i ajungă procesul pe rol. Dar câștigase. Sau era cât pe ce să câștige. Îi displăcuse meseria lui - cuțitul, sângele. Fusese conștiincios. Își făcuse datoria. Dar nu-i plăcuse meseria. Era Încă, totuși, manichiurat cu pedanță ca un chirurg În pâine. Aici la spital se trimitea după manichiuristă și În timpul vizitei lui Sammler degetele lui Gruner erau muiate Într-un vas de oțel. Nuanța ciudată a degetelor masculine În clăbuci. Femeia În halatul alb, cu fiecare fir de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lui obișnuit, rapid, favorizând ușor partea văzătoare, punând Înainte piciorul drept și umărul drept. Când ajunse În anticameră, o sală Însorită cu mobilier portocaliu de plastic moale, Îl găsi acolo pe Wallace Gruner cu un doctor În halat alb. Era chirurgul lui Elya. — Unchiul tatălui meu - doctorul Cosbie. Încântat de cunoștință, doctore Cosbie. Parfumul posibil irosit al manierelor domnului Sammler. Cine mai era aici acum să fie conștient de asemenea chestii din Lumea Veche? Pe ici, pe colo, poate, o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
oferise să-l ia pe Sammler În aer (O, nu, cred că nu. Oricum mulțumesc, Wallace). Intrase voluntar În Peace Corps În țară. Voia să fie folositor copiilor negri, să fie antrenor de baschet pe terenurile de joacă. — Ce crede chirurgul ăsta cu adevărat despre șansele lui Elya, Wallace? — O să-i facă raze la cap din nou. — Acum vor să-l opereze pe creier? — Depinde dacă pot ajunge la acel loc. S-ar putea să nu poată ajunge. Normal că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
foșneau și tremurau la trecerea mașinii argintii. După mulți ani, Sammler tot nu știa cum să ajungă la casa lui Elya din pădurile din suburbie, atâta se Întortocheau micile drumuri. Dar iată casa, În stil Tudor, jumătate lemn, unde respectabilul chirurg și soția lui casnică crescuseră doi copii și se jucaseră badminton pe acea plăcută pajiște. În 1947, ca refugiat, Sammler fusese uimit să-i vadă cu ce poftă se jucau - adulți cu rachete și fluturași. Pajiștea era acum luminată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fi fost groasă. Nu, n-ar fi făcut un lucru evident. Ai o imagine greșită despre el. Are capul pe umeri din punct de vedere științific. Putea fi țeava asta. Putea să fi rulat bancnotele strâns, În suluri mici. E chirurg. Are priceperea și răbdarea. Brusc țâșnetul se opri. — Uite! A Închis-o. Doar mai țârâie. Ura! spuse Wallace. — Doctorul Lal! — Ce ușurare. A găsit robinetul. Cine e tipul ăla? — Profesorul V. Govinda Lal. — Ce profesor e? — Biofizica, mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
erau plăcerea lui. Avea multe stratageme prin care Își manifesta bunătatea. Eu unul știu prea bine. Cât de neobișnuită - uimitoare, dorința de a ne proteja și de a ne scoate din nevoie. Era uimitor pentru că, pe de altă parte, Elya chirurgul disprețuia slăbiciunea și incompetența. Numai instinctele mari și puternice lucrau atât de profund și de perfid, sfârșind În cele din urmă de partea lucrurilor disprețuite. Dar cum Își permitea Elya să aibă păreri atât de rigide despre putere? El Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și Întorcându-se de la tejgheaua de marmură descoperi că doctorul Cosbie Îl aștepta. Fostul fotbalist de succes cu halatul lui alb strângea din buze. Fața golită de sânge și ochii de un albastru impersonal erau antrenați să transmită mesaje de chirurg. Mesajul era clar. Se terminase. Când a murit? spuse Sammler. Chiar acum? În timp ce ca un prost o Împingeam de la spate pe Angela! — Cu puțin timp În urmă. Îl dusesem la terapie intensivă și Încercam să-l ajutăm pe cât puteam. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din cameră. — V-a rugat? Era evident că voia să o cruțe pe fiica lui. Așa că am zis analize. Se numește domnișoara Angela? — Da, Angela. — A spus că preferă la subsol. Știa că o să-l duc acolo oricum. — Desigur. Fiind chirurg, Elya a știut. Fără Îndoială a știut că o operație nu avea rost, tot chinul acela de a-i pune un șurub În gât. Sammler Își scoase ochelarii. Ochii, unul din ei un glob stins, sub sprâncenele stufoase, priveau drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Irene nu mai avusese nimic de lucru. Avea acum treizeci și cinci de ani și mai era sunată numai pentru rolișoare în reclame la Viagra sau ca să vândă mâncare pentru câini, fără să rostească însă nici un cuvânt. Soțul ei, Naji, era un chirurg plastician cu un salariu stratosferic, dar Irene renunțase, între timp, la șampanie, ca și când adevăratul lux nu este ceea ce bei, ci ceea ce consideri că meriți. Toți patru s-au deplasat încet, spre centrul sălii, ghidându-se după lumina stroboscopică de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
strălucitor se îmbâcsea de ou combinat cu șamponul clisos Farmec, fabrica Miraj. Nu-ți scriu încă umilințele morale, dor și mai rău. Îți povestesc doar o scenă. Trebuia să-mi fac o operație la piciorul drept. Obținusem programare la un chirurg strălucit, dar aveam nevoie de adeverință că nu-s gravidă de la ginecologul de care aparțineam cu serviciul. M-am dus la policlinica Titan și mi-am zis că nu-mi strică un control. Da’ dumnealui, medicul care va să zică, mi-a replicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cusută; de fapt, era prinsă în copci sinistre, în stil Frankenstein, care arătau de parcă ar fi fost făcute cu acul. Dintre toate semnele de pe fața mea, acesta era singurul care n-avea să dispară în timp. Dar pentru asta există chirurgi plasticieni, am spus, repetând la rându-mi ce ne spusese doctorul. E adevărat, a aprobat mama. Dar vocea ei suna îndepărtată și înecată. Am deschis ochii repede. Era ghemuită și murmura ceva ce ar fi putut să fie „Biata ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
înecată. Când l-au dus în grabă în sala de operații, încă nu știam că era pe moarte. Vedeam că este rănit, dar nici nu m-am gândit că nu îl pot vindeca. Faceți-l bine, l-am rugat pe chirurg, un bărbat scund, bronzat. — Îmi pare rău, a spus. Probabil că nu va supraviețui. Am rămas cu gura deschisă. Poftim? Cu o jumătate de oră în urmă mergeam să luăm cina în oraș. Și acum bărbatul ăsta bronzat îmi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
puțin timp. Valerius duse calul lângă un copac și legă frâul de o creangă, apoi își chemă câinele cu un fluierat. Pas cu pas, urmări dâra aceea sinistră care se pierdea printre copaci. Nu putea să uite că era medic, chirurg. Sângele acela însemna nu doar moarte, ci și răni, suferință. Își duse mâna la traistă; poate că prezența lui era necesară pentru a vindeca, pentru a alina durerea, pentru a salva viața cuiva. Lurr mergea alături de el, supus, dar neliniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și un mag deosebit de puternic. Își făcea treaba în liniște, ajutat de fată. Curăță rănile cu vin amestecat cu ulei - primul pentru prevenirea infectării, iar al doilea, pentru ca pielea rănită să nu se usuce. Folosi multe dintre instrumentele sale de chirurg pentru remedierea rănilor făcute de armele ascuțite. Pe răni presără pulbere de semințe de papirus - un remediu excelent, ce ajuta cicatrizarea - și smirnă, zeamă de verigar și rășină de fistic. Fața îi era scăldată în sudoare, din cauza luptei îndârjite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ridică furios. Primi o nouă lovitură, în cap. Se năpusti spre rețiar, rotind sabia, dar nu reuși să-și atingă ținta. — Pe toți zeii! tună Hyrpus. Ce faci, alungi muște? Ce vrei? Până acum el n-a cunoscut decât lama chirurgului, zise cineva. Valerius primi o nouă lovitură. De fiecare dată se chircea de durere și începea să lovească aiurea, de parcă ar fi luptat cu mai mulți adversari. — Hei, secutor! râse antrenorul care juca rolul rețiarului. Sunt aici! Tu cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ca de obicei. Abia l-ai văzut, nici măcar n-ai vorbit cu el, dar știi totul. Eu îți sunt recunoscător... Își atinse cicatricele de pe ceafă. Erau urmele unor lovituri de trident care l-ar fi omorât, dar Proculus era un chirurg priceput și îi salvase viața. — N-aș trăi azi, dacă n-ai fi fost tu... Dar eu... — Am venit să-l antrenez pe Valerius. Încredințează-mi-l mie, și la Cremona va lupta ca un gladiator, nu ca un prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
hipnotizat, la sângele ce se prelingea pe brațul lui Flamma. Incapabil să lupte, se gândea la ce simțise în momentul când înfipsese pumnalul în corpul adversarului. Știa exact unde se va duce lama, dar de data asta nu era lama chirurgului care vindeca - era lama mortală a gladiatorului. Înțelesese care era destinul lui în clipa când folosise pumnalul ca să rănească un om hotărât să ucidă. Valerius nu era în stare să facă nici o mișcare și continua să se uite la vârfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ginecologice, amplasate nu pe podea, ci pe tavan. Noimann le observa cu atenție picioarele care, În locul unghiilor, erau Împodobite cu pleoape și gene vopsite strident, posedând, În același timp, pe labii și pe sfârcuri dinți. La fiecare mișcare a mâinilor chirurgilor, femeile Își dădeau ochii peste cap, scrâșnind puternic din măsele. Noimann se pregătea tocmai să-și scoată din geanta diplomat dăltițele, burghiele și cleștii de stomatolog când un medic ciung, ras În cap, se apropie de el, rugându-l să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]