2,460 matches
-
a lăsat un generos spațiu de inițiativă pentru minoritatea musulmană). Totuși, în România urbană, o simplă privire asupra tumultului străzii, gustul publicațiilor de masă, isteria atât de populară a radiourilor comerciale pe banda FM, dar și comportamentul civic marcat de cinism și corupție par să infirme ideea că românii ar fi rămas un popor creștin par excellence. În plină eră mediatică, când ideologia nihilistă înscrie milioane de nume pe un pomelnic fără liturghie, conservarea mimetică a religiei strămoșilor rămâne un gest
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
inadaptarea culturală a zeci de mii de țigani din România se datorează nu doar unor factori culturali, ci și superficialității politicilor administrației centrale și locale. Numeroși lideri ai comunității românești continuă să trateze problemele acestei minorități cu semeție afumată și cinism iresponsabil. Independent de măsurile administrative luate, ne revine fiecăruia obligația unui surplus de atenție, înțelegere, deschidere și creativitate. În afara acestei aproprieri subiective față de chestiunea țigănească, Bisericii îi revine o importantă funcție de asanare morală. Teologia creștină predă științele comunicării orizontale numai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o colecție de texte de spiritualitate care, în cele mai multe centre universitare, nici măcar nu este răsfoită 2. Mulți profesori „serioși” văd în Pateric o simplă „adunătură” de povești pioase. În acest fel, se ajunge la două extreme: pe de o parte, cinismul ateu, pe de altă parte, credulitatea absolută. Din nefericire, cursurile de „mistică și spiritualitate” predate în perioada interbelică de Nichifor Crainic (1889-1972) și Dumitru Stăniloae (1903-1993) sunt mai degrabă sporadice. Ceea ce le suplinește uneori, în chip lamentabil, este injecția cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru a susține totuși că subiectul postmodern- desubstanțiat, irațional, soporific - împărtășește toate păcatele modernului, medievalului și anticului laolaltă (toți, altminteri, nefiind nelipsiți de virtuți). La iubirea de plăceri a modernului, postmodernul știe să adauge uneori fanatismul ideologic al medievalilor sau cinismul dezabuzat al anticilor. Privită ca timp sau răscruce, postmodernitatea întrupează paradoxal faimosul cuvânt din poemul Patmos al lui Friedrich Hölderlin, reluat de Heidegger în numeroase rânduri 1: „De acolo de unde ne vine pieirea ne vine și salvarea” (Wo aber Gefahr
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în paradis - centrul inimii noastre -, părintele Emilianos atinge dostoievskian cutele cele mai ascunse ale sufletului nostru. Cuvintele sale au virtuțile transparenței, iluminând tenebrele unei conștiințe depravate, refugiată în ipocrizie și autosuficiență. Lansată cu o sinceritate care nu sucombă nicidecum în cinism și cu o clarviziune care, născută în stare de rugăciune, rămâne strict terapeutică, rostirea arhimandritului Emilianos face „drepte căile Domnului” prin pustia inimilor noastre. Povețele sale sunt mai mult decât o morală. Morala, coruptă de dualitatea cunoașterii binelui și răului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sub raport istoric și de prețul pe care-l va plăti pentru o supraviețuire convențională, dar sigură, temeliile sale tradiționale continuă să provoace stupoare. Pentru ochiul profan, ne spune arhimandritul Emilianos, „temeliile nu se văd niciodată”. Se întâmplă ca, în cinismul negustoresc al conștiinței noastre diurne, dominată de un prost activism, ideea de monahism să ne apară ca o iresponsabilă sustragere de la obligațiile sociale ale fiecărui om față de semenii săi. Nu mai puțin frecventă e abordarea romantică a conștiinței nocturne care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
alături de „liberali” faimoși ca: Lionel Trilling și Hannah Arendt (de care s-a despărțit public într-o carte cu mare ecou), s-a autocaracterizat drept „conservator vesel” (cheerful conservative), pentru a atenua eticheta de conservator, asociată în mediile „liberale” cu cinismul snob și ursuz până la cruzime al claselor avute; Richard Perle, de la think tank-ul conservator American Enterprise Institute, înalt demnitar republican la Apărare, acum promotor al relansării de către președintele George W. Bush a rachetelor intercontinentale; profesorul de Relații Internaționale Paul Wolfowitz
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
1999 (dintre cei trei fii din căsnicii anterioare, cel mai vârstnic are acum 57 de ani). Stephen Moss, un critic englez care a analizat în The Guardian primirea noului roman al lui Bellow până la 11 mai 2000, scria cu oarecare cinism (sau „vârstism”, discriminarea împotriva vârstnicilor; în americană, ageism) că apariția editorială în discuție era un „mic miracol”, iar faptul că textul era „pasabil” devenea „aproape senzațional”. Performanța biologic-literară e salutată de mulți alți critici de întâmpinare sau îi îndeamnă pe
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vorbim de prezent) scade dramatic: comunitățile puritane erau remarcabil de normative-represive de la început, iar această „toleranță zero” a începuturilor americane a fost cumva moștenită de societatea americană, atât în discursul public (unde este una din temele obsesive și eficiente, în ciuda cinismului și ipocriziei evidente), cât și în sferele private ale multor cetățeni, ceea ce face posibilă reapariția principiului și în justiție; de la settlement și township, comunitățile au evoluat către o tot mai mare integrare socială, mergând de la nivelul comitatului (county) la nivelul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
deci, și Dan Petrașincu. Căci după această dată, i-am Întâlnit doar de două trei ori semnătura În presă, deși am parcurs-o până În 1954; va fi rămas definitiv În acea Italie „a dezorientării și umilinței scriitorilor, a țâfnei și cinismului aritmeticii afaceriste” despre care pomenește În scrisoare, unde un Alberto Moravia deși tradus În câteva limbi de circulație internațională, agoniza În fața nepăsării și exploatării editorului; căci acolo „e o cultură de Babylon”, acolo „n-ai norocul să-ți pornești cariera
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
literară. Ai să mă crezi, dragă prietene? Mi s-a părut că mă Întorc la lumea pe care o trăisem la Începuturile carierei mele de aici, lumea dezorientării și a umilinței scriitorilor, pe de o parte, și a țâfnei, a cinismului și a aritmeticii afaceriste, pe de altă parte, a editurilor! În prima zi când m-am Înfățișat la Alberto Moravia - scriitor, după cum știi, cu destul renume - aveam la mine ultimul roman tipărit În România, Timpuri Împlinite. L-am găsit pe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
principal. Deși abia schițat, deși informațiile despre el sunt sumare, eroul reușește să impună prin funcția de oglindă-receptacul asumată cu dezinvoltură. Marlowe își filtrează și rearanjează ideile și întâmplările în funcție de micul, dar inflexibilul set de convingeri și experiențe. Duritatea și cinismul sunt operații analitice, așezări și reașezări ale realității în cântarul codului onoarei. Faptul că-și omoară timpul într-un birou jalnic, „la capătul unui coridor la fel de jalnic”, pare să fie ceva trecător: o bagatelă de câteva decenii! Ce mai contează
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și lipsa de entuziasm exhibată cu brutalitate îl plasează în categoria inadaptabililor. Într-un alt secol, ar fi suferit, cu siguranță, de spleen, boala celor loviți de mal du siècle. Marlowe își confecționează, de fapt, o carapace de ursuzenie și cinism pentru a-și proteja vulnerabilitatea. Un comportament de filozof din instinct, s-ar spune. Numai că Philip Marlowe nu are o singură filozofie, ci filozofii. Cavalerul „fără pată și prihană” e, în literatura medievală, căutătorul adevărului și servitorul fervent al
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de slăbiciune, descurajare și neputință. În astfel de împrejurări, detectivul devine un alter ego al cititorului: aura eroică se stinge, personajul hard-boiled dispare și în locul lui rămâne omul fragil, măcinat de nevroze, descurajat, a cărui ultimă armă a supraviețuirii este cinismul. Logica personajului e atent urmărită, astfel încât parcurgerea celor șapte romane ce-l au în prim-plan pe Philip Marlowe ne înfățișează un erou din ce în ce mai reflexiv, tot mai îndepărtat de modelul inițial. Scufundarea în plasa obsesiilor, slăbiciunilor și nevrozelor e un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Los Angeles-ului, Marlowe rămâne, fundamental, un ins de interior. Într-o nesfârșită poză, el fumează absent și soarbe cu indiferență din paharul de whisky cu gheață. Energia lui intelectuală se consumă rezistând tentațiilor, ofertelor, seducțiilor sau, pur și simplu, amenințărilor. Cinismul detectivului e consecința eforturilor epuizante de a nu se lăsa prins în malaxorul unei societăți decăzute. Spre deosebire de adversarii săi, Marlowe se știe învins dinainte. Titlurile cărților sunt, în primul rând, autoreferențiale: The Big Sleep, Farewell, My Lovely ori The Long
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
până la capăt însușirile - curajul, inteligența, ironia -, ele trec în planul al doilea, acoperite de o irepresibilă tristețe, de obsedantele ziduri părăginite ale clădirilor unde, tot mai des, asemenea unui păianjen, își țese, aproape abandonat de lume, pânza inutilă. Duritatea și cinismul sunt doar armura în care personajul înțelege să-și acopere fragilitatea și singurătatea structurale. Ca orice atribute exterioare, ele vor ceda - aproape până la dispariție - atunci când împrejurările devin suficient de consistente pentru a ocupa o poziție privilegiată. În funcție de acestea, personalitatea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lui Raymond Chandler de a-l pune să evolueze mai ales în situații dezavantajoase. Expresivitatea seducătoare a detectivului provine din singurătate, din puterea de a îndura nu doar adversitatea unor inamici violenți, ci, mai ales, propria melancolie sufocată de un cinism coroziv-înduioșător. Marlowe trezește simpatia pentru că e un înger căzut, un ins la final de etapă, un profet ce nu mai are nimic de profețit: Există ceva quijotesc în misiunea lui, dar șiretenia și limba caustică îl împiedică să pară ridicol
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ascunzișurile ei, în întreaga ei decădere și inconsistență. Nu poate rămâne nesemnalată rezistența lui Marlowe la efectul corupător al mediului. Lucrurile sunt cu atât mai demne de atenție cu cât datele de primă instanță ne-ar încuraja să vedem în cinismul detectivului o materie ușor de topit în pasta informă a corupției și imoralității. Cinic, violent, greu de intimidat, el nu se deosebește tipologic de „băieții răi” aflați de cealaltă parte a baricadei. Ceea ce-l distinge de aceștia e persistența unui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
1925 generația lui Ezra Pound și T.S. Eliot, făcuse un transfer dinspre natural spre artificial, dinspre măreția naturii înspre aceea - adeseori înspăimântătoare - a orașului. Or, detectivul devine un bun conducător al acestei noi sensibilități născute din duritate, sălbăticie, alienare sau cinism. „Viața modernă” e una eminamente violentă, a energiei devastatoare și a morții, a singurătății stelare, a crimei și păcatului. The Long Goodbye oferă una dintre cele mai puternice embleme ale orașului tentacular, sucombând de propria sa otravă, frenetic și rapace
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ecou în deloc brava lume nouă a modernității. Abandonul lui Marlowe nu înseamnă nici pe departe renunțarea la idealul moral enunțat de atâtea ori. Pătrunderea detectivului în lumea milionarilor californieni e doar o temporară repliere. Numai că, de data aceasta, cinismul nu mai e îndreptat spre lume, ci spre propria sa fragilă, dureroasă, autoanihilantă singurătate. IItc "II" Ucigaș la Hollywoodtc "Ucigaș la Hollywood" Stilul, structura și tema romanelor lui Raymond Chandler corespund răspunsului negativ la o întrebare formulată de autor în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de captare e obligat să dezvolte scriitorul? Cât de adânc trebuie să fie misterul? E bine să-i oferi cititorului toate indiciile ori să-i ascunzi o parte din ele? Să-i prețuiești inteligența ori să-ți bați joc, cu cinism, de ea? Întrebările de acest fel - sugerate de notele lui Chandler - arată că până și în textele neliterare scriitorul nu se putea desprinde de obiceiul de a „investiga” realitatea. Devine tot mai limpede că, pentru Chandler, „calitatea misterului” este parte
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
natural al scenaristului este producătorul. Prezența castratoare a acestuia anulează inițiativele și elimină recunoașterea meritelor salariatului angajat să livreze marfa numită scenariu. Datorită sistemului, nici nu se pune problema constituirii unei „arte a scenariului”. Esența lumii hollywoodiene se regăsește în cinismul „de a exploata un talent fără a-i permite să fie un talent” (Chandler, 1977, p. 118). În opinia lui Chandler, Hollywoodul este singurul loc din industria scrisului în care poți câștiga bani frumoși fără să fi avut întreaga ta
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sub neobosita presiune a unei stranii energii nevrotice. Deși cărțile pe care i le-a dedicat Raymond Chandler au o vechime de cinci-șase decenii, Philip Marlowe este mai viu astăzi decât fusese la naștere. La fel și violența, lăcomia, nepăsarea, cinismul, fascinația vulgarității și nebunia lumii. Cinci zile din viața lui Marlowetc "Cinci zile din viața lui Marlowe" În debutul romanului The Big Sleep, Philip Marlowe are treizeci și trei de ani. Vorbește fără ocolișuri, are simțul umorului și, într-un grad încă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de aceea insinuantă, calculată, primejdioasă a surorii mai mari. Ambele progenituri ale generalului par să trăiască doar pentru a-și satisface, rapid și fără rezistență, capriciile. Protejate de banii tatălui, ele ies la atac ca din spatele unor metereze lubrice de cinism și aroganță. Văzându-se respinse, renunță fulgerător la aerul de superioritate și proferează inimaginabile injurii, neezitând să-i aplice „vinovatului” pedeapsa capitală. „Sângele stricat” al familiei gâlgâie cu atât mai atroce cu cât mândria de cuceritoare irezistibile le-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
alte personaje decât șantajistul cu identitate sexuală incertă, Geiger, sau decât asasinii din solda lui Eddie Mars. Întâlnirea cu generalul Sternwood se soldează - pe lângă un dialog plin de strălucire între două personaje dezabuzate, disprețuind fățărnicia și slăbiciunea umană, egale în cinism și în lipsa de iluzii privind existența - cu convingerea lui Marlowe că această primă misiune avusese doar rolul de a-l testa: Probabil doar mă pusese la încercare. Însărcinarea pe care mi-o dăduse era o treabă de avocat. Chiar dacă domnul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]