2,485 matches
-
Și zburau jos, la înălțimea hornurilor. Aproape că nu lăsau fumurile să se ridice. Și asta ce mai înseamnă ? C-o să ningă iarăși. Sau măcar o să vină o brumă groasă cât chiciura. Așa se zice, că cerul e greu când ciorile zboară jos, croncănind. Cine a mai pomenit zăpadă în Săptămâna Mare ? Petrache rămăsese pe gânduri. — Da’ corbi ai văzut ? întrebă. — Corbi ? Adicătelea cum, corbi ? — Adică ciori, da’ mai mari. Așa, cât niște rațe negre. Din privirea nedumerită a cumătrului, Petrache
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vină o brumă groasă cât chiciura. Așa se zice, că cerul e greu când ciorile zboară jos, croncănind. Cine a mai pomenit zăpadă în Săptămâna Mare ? Petrache rămăsese pe gânduri. — Da’ corbi ai văzut ? întrebă. — Corbi ? Adicătelea cum, corbi ? — Adică ciori, da’ mai mari. Așa, cât niște rațe negre. Din privirea nedumerită a cumătrului, Petrache înțelese că nu văzuse. — Eu am văzut, rămase Petrache cu ochii în gol. Acolo sus, la castel. Dar nu umblă în stoluri, ca ciorile. Vine doar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
corbi ? — Adică ciori, da’ mai mari. Așa, cât niște rațe negre. Din privirea nedumerită a cumătrului, Petrache înțelese că nu văzuse. — Eu am văzut, rămase Petrache cu ochii în gol. Acolo sus, la castel. Dar nu umblă în stoluri, ca ciorile. Vine doar câte unul, de parcă îl cheamă cineva. Și nici nu-i e frică de mine. Îl gonesc, îl ușuiesc, dar nu pleacă. Doar când vrea el. Vine mai ales dimineața, după ce deschid porțile mari. — Păi, cine să-l cheme
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ai decât unul. Dar, când ești șontorog ca mine, cui îi pasă dacă ai unul sau niciunul ? Ești prefăcut gata... Ologu vorbea de frig. Soarele se decupa ca o farfurie întoarsă pe cerul plumburiu. Vântul se zdrențuia în crengi, ușuind ciorile. Deodată, Ologu, care era cel mai înalt dintre ei și vedea până departe, țopăi, lovind cu cârjele în pavaj. — Vine mașina Jandarmeriei ! strigă. Hai s-o ștergem de-aici ! — Jandarmii nu s-au luat niciodată de noi, spuse orbul, adulmecând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
castronul de tablă. Fiecare lume are cerșetorii pe care și-i merită. — Ba, pardon ! se sumeți Costică Ologu. Noi suntem prea buni pentru lumea asta. Nu ne meritați, hulpavilor, gâtlejuri sparte ! strigă, privind în vale, dar nu-i răspunseră decât ciorile care coborâseră, căutând printre farfurii boabele rătăcite. — N-ai decât să faci grevă... râse orbul. — Pe dracu’... răspunse, acru, Ologu. Tu nu vezi ? Pe lumea asta, chiar și fără cerșetori, cerșetoria merge abitir înainte... Melania se sperie când îi văzu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mâna lui Calu și părea că se împăcaseră. Apoi Calu trase un râgâit prelung, ca un boncăluit de cerbi. Și acum să fim serioși, declară el. Mierlă ciuli urechile și slobozi câteva chemări lungi, de turturea. — Mai bine zi ceva ciorilor ălora care zboară pe deasupra, observă Chisăliță. Zi-le să plece, nu-mi plac ciorile. Când zboară prea jos e semn că o să plouă. — Nu știe limba ciorilor, observă Isaia, între două sughițuri. Adică înțelege ce spun, dar o vorbește stricat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca un boncăluit de cerbi. Și acum să fim serioși, declară el. Mierlă ciuli urechile și slobozi câteva chemări lungi, de turturea. — Mai bine zi ceva ciorilor ălora care zboară pe deasupra, observă Chisăliță. Zi-le să plece, nu-mi plac ciorile. Când zboară prea jos e semn că o să plouă. — Nu știe limba ciorilor, observă Isaia, între două sughițuri. Adică înțelege ce spun, dar o vorbește stricat. Nu putem să-l lăsăm să se facă de râs. — Cum ? se minună Chisăliță
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ciuli urechile și slobozi câteva chemări lungi, de turturea. — Mai bine zi ceva ciorilor ălora care zboară pe deasupra, observă Chisăliță. Zi-le să plece, nu-mi plac ciorile. Când zboară prea jos e semn că o să plouă. — Nu știe limba ciorilor, observă Isaia, între două sughițuri. Adică înțelege ce spun, dar o vorbește stricat. Nu putem să-l lăsăm să se facă de râs. — Cum ? se minună Chisăliță. Tocmai pe limba ciorilor nu știe ? Păi, asta e la îndemâna oricui, pe limba
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
jos e semn că o să plouă. — Nu știe limba ciorilor, observă Isaia, între două sughițuri. Adică înțelege ce spun, dar o vorbește stricat. Nu putem să-l lăsăm să se facă de râs. — Cum ? se minună Chisăliță. Tocmai pe limba ciorilor nu știe ? Păi, asta e la îndemâna oricui, pe limba ciorilor, la păsări e cum ar fi engleza la noi. Ba deloc, spuse Isaia, luându-l pe după umăr pe Mierlă, care părea neajutorat. Ciorile, după sunet, vorbesc un fel de germană
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
observă Isaia, între două sughițuri. Adică înțelege ce spun, dar o vorbește stricat. Nu putem să-l lăsăm să se facă de râs. — Cum ? se minună Chisăliță. Tocmai pe limba ciorilor nu știe ? Păi, asta e la îndemâna oricui, pe limba ciorilor, la păsări e cum ar fi engleza la noi. Ba deloc, spuse Isaia, luându-l pe după umăr pe Mierlă, care părea neajutorat. Ciorile, după sunet, vorbesc un fel de germană. Engleza e cum ar fi când vorbesc turturelele. Calu îl
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cum ? se minună Chisăliță. Tocmai pe limba ciorilor nu știe ? Păi, asta e la îndemâna oricui, pe limba ciorilor, la păsări e cum ar fi engleza la noi. Ba deloc, spuse Isaia, luându-l pe după umăr pe Mierlă, care părea neajutorat. Ciorile, după sunet, vorbesc un fel de germană. Engleza e cum ar fi când vorbesc turturelele. Calu îl opri cu un gest. — Eram serioși ! aminti el. Ia să vezi, adăugă, întorcându-se către Pârnaie și ai lui. Cum e, adică, să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mutase în alt oraș, unde dughenele nu se împuținaseră din cauza frontierelor, iar meșteșugurile se înmulțiseră. Prin gară nu treceau decât trenuri de marfă. După miros, locuitorii știau că trenurile cară cisterne cu motorină. Ori vagoane cu grâne, după stolurile de ciori care coborau, în urma lor, pe terasamente. Singurul tren de călători trecea la ora opt seara, de două ori pe săptămână. O dată miercurea, la dus. O dată sâmbăta, la întors. Era un tren internațional care pleca din capitală și ajungea la mările
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
deasupra orașului. Mirosea a zăpadă, deși abia era început de octombrie. Vântul aducea mirosul ninsorilor de la răsărit. Crengile desfrunzite ale castanilor luceau de bruma care nu mai apuca să se topească. Dintre șinele de cale ferată se ridicaseră stoluri de ciori care, nemaigăsind boabe căzute, se roteau flămânde deasupra orașului. Tili avea de ales între a fi plictisit și a fi trist. Ar fi avut toate motivele să fie plictisit, plimbându-se pe Bulevardul Gării, observând furnicile cum își fac loc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vrăbii, auzim adesea: vrabia mălai visează... Orice predispoziție spre 98 Colegiul Gheorghe Tătărescu - Rovinari visul proiectiv e retezat ca alunecare gratuită într-un ipotetic improbabil... Înțelepciunea invocată nu îndeamnă la risc, ci la resemnare: nu da vrabia din mănă pe cioara de pe gard, ce-i în mănă nu-i minciună... Ethosul popular e expresia unei viziuni a maselor, mi sar putea reproșa, nu a elitelor, ori elitele sunt cele care taie noi perspective în granitul orizontului. Liberalismul, singurul în stare să
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
vii și spontane ale celuilalt! Cu ce vervă plină de îndrăzneală și de malițiozitate declara economistul nostru război dușmanilor săi naturali, protecționiștii! Ce feste bune juca sofiștilor emeriți ai protecției, domnilor Ferrier și Saint-Chamans! Cum înțelegea să spargă ouălele acestor ciori ale protecției, cu bastonul său de țăran galic, aspru și usturător! Ce lovituri de maestru au fost aceste eseuri ale finului nostru dezvăluitor de sofisme! În același timp cu scrierea primelor Sofisme, care au făcut numele său popular în mod
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ajuns să însemne ce au însemnat pentru cultura Europei, nu au făcut decât să-și cultive spiritul. Se făcea carte chiar sub câte un copac, cum au făcut ei, sau grecii chiar, de vreme ce pe timpul stoicilor se spunea că până și ciorile din Atena discutau implicația de tip condițional." Dimineața îi dădusem lui Noica traducerea la Ursprung des Kunstwerkes și seara ne întîlnim pentru a discuta pe marginea primelor cinci pagini, confruntate de Noica pe rând. "Nu îți ascund că am avut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Blăjerii [...], m-am ales eu singur spre a fi față la măsuriște”. Mai aflăm că nu au trecut nici doi ani de la măsuriște și împroprietărire, și boierul a și „rășluit de la locuitorii recent împroprietăriți” suprafața de 48 fălcii, de la punctul Cioara până la Herătău, zona cu cel mai fertil sol. În urma reclamațiilor și a insistentelor cereri, țăranii au reintrat în stăpânirea întregii suprafețe de teren cu care fuseseră împroprietăriți. Ne dăm seama că Panait Balș era dornic să-și însușească suprafețe noi
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
percepând-o ca pe o soție ideală, amintind de percepția pe care Ianuarie o avea în legătură cu Mai.91 Povestirea economului este, de fapt, o fabulă dacă se pune pe prim plan latura moralizatoare urmărită de autor, sau o legendă a ciorii, unde Phoebus își ucide soția ce l-a încornorat, după ce pasărea îi dezvăluise infidelitatea acesteia, dar, surprinzător, în final regretă gestul pripit, aproape că nu mai crede vinovăția celei atât de dragi, și condamnă cioara pentru lipsa ei de discreție
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
autor, sau o legendă a ciorii, unde Phoebus își ucide soția ce l-a încornorat, după ce pasărea îi dezvăluise infidelitatea acesteia, dar, surprinzător, în final regretă gestul pripit, aproape că nu mai crede vinovăția celei atât de dragi, și condamnă cioara pentru lipsa ei de discreție și de diplomație, blestemând-o să aibă un penaj întunecat și un glas nesuferit. Nota ironică a autorului la adresa bărbaților creduli nu constituie decât o nouă apreciere a sexului frumos, capabil a-i domina, în ciuda
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
urî de moarte.”92 Phoebus acționează irațional, ca de altfel multe alte personaje masculine puse într-o situație delicată sau limită, Boccaccio și Chaucer răsturnând astfel un primat al raționalității și al stăpânirii de sine specific masculine. Îngrozit de cuvintele ciorii, își ucide soția și își distruge instrumentele și armele. Metaforic, el devine lipsit de logică, de discernământ și este complet 90 Ibidem, p. 21. (trad. n.) 91 Ibidem, p. 25. 92 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 497. 41 dezarmat, o creatură
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Ibidem, p. 21. (trad. n.) 91 Ibidem, p. 25. 92 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 497. 41 dezarmat, o creatură decăzută, simbol al geloziei, al bărbatului neputincios, încornorat, nemaipăstrând nimic din figura zeului olimpian activ și inteligent. „Soția îi este moartă, cioara a fost eliberată, Natura a triumfat asupra Rațiunii.”93 Prin faptul că a vorbit, cioara, care de altfel deține locul principal în acțiunea fabulei, fiind un fel de succedaneu al femeii, a reușit să-și dobândească libertatea. O pasăre încarcerată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
41 dezarmat, o creatură decăzută, simbol al geloziei, al bărbatului neputincios, încornorat, nemaipăstrând nimic din figura zeului olimpian activ și inteligent. „Soția îi este moartă, cioara a fost eliberată, Natura a triumfat asupra Rațiunii.”93 Prin faptul că a vorbit, cioara, care de altfel deține locul principal în acțiunea fabulei, fiind un fel de succedaneu al femeii, a reușit să-și dobândească libertatea. O pasăre încarcerată și o soție restricționată vor căuta întotdeauna libertatea. Oferindu-i se posibilitatea, prin personificare, de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este în cele din urmă victorioasă, păcălindu-l pe cel care o izolase. Personajele masculine, mai ales în postura de soți autoritari, apar deseori în Decameronul sau în Povestirile din Canterbury într-o imagine decăzută, ridicolă, grotescă chiar. Ca și cioara din fabula amintită, majoritatea personajelor feminine chauceriene sau boccaccești, vorbesc cu putere despre drepturile lor, reușesc să-i păcălească pe bărbații suspicioși, pe drept sau numai imaginar, și preiau controlul destinelor proprii. „O voce feminină care se face remarcată este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
art. cit., p. 33. (trad. n.) 94 Ibidem, p. 19. (trad. n.) 95 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 428. 96 Priscilla Martin, op. cit., p. 226. 97 Ibidem, p. 227. (trad. n.) 42 bărbat rudimentar și răzbunător, femeia este și ea ignobilă, cioara își pierde frumusețea, capacitatea de a cânta și de a dialoga. Răzeșul este un apărător al femeii, economul un spirit refractar, antifeminist, încheie surprinzând sfaturile mamei referitoare la importanța tăcerii. Penultima povestire din cadrul capodoperei chauceriene aduce în discuție importanța tăcerii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la femei în tirade violente, care realizează o abolire, o crudă distrugere a tot ceea ce însemna feminitate atrăgătoare și îndrumătoare. Titlul cărții, care a fost îndelung dezbătut, vine posibil dintr-o sursă antică sau din tradiția acelor exemplum, potrivit cărora cioara (corvo) s-a îmbrăcat în penele papagalului pentru a câștiga un concurs de frumusețe. Cioara rămâne o pasăre cu o reputație malefică (cf. imaginea păsării din 1021 Ibidem, p. 289. 1022 Ibidem, p. 290. 1023 Ibidem, p. 395. 1024 „El
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]