3,709 matches
-
Despre ce sinceritate putea fi vorba între ocupanții dedați dezmățului general și neputincioasele autorități românești, nu ne putem da seama nici măcar acum, după atâta timp scurs de la evenimente dar un fapt este cert: șefii de la București cereau subordonaților din teritoriu ciocul ceva mai mic și supunere desăvârșită în fața oricărui tablagiu sau ofițeraș cu stea roșie la bonetă sau chipiu. k. „Anonimele discreditează aproape întotdeauna persoane onorabile” Pus în fața unei adevărate avalanșe de reclamații „anonime”, de cele mai multe ori neîntemeiate sau puerile, noul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
prăbușire uluitoare de la extrema putere europeană de la începutul secolului la extrema neputință de acum, ne-am putut da seama concret că vechiul cuib de unde își luase zborul stolul de ereți conchistadori era ocupat acum de orătănii despuiate de pene căscînd ciocurile ca niște puișori. Europa nu mai era decît o mare Elveție dezbinată a erei planetare. Condorul se transformase în cuc. Frailty, your name is Europe Momentul de spaimă trece, începe elaborarea de programe. Se reia viața de pe o zi pe
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
28) Pasărea aparținea celei mai frumoase și mai rare specii din cele opt existente în Papuasia și în insulele vecine, și anume, speciei "marele smarald". Ca lungime măsura vreo trei decimetri. Avea capul destul de mic, iar ochii așezați lîngă deschizătura ciocului îi erau de asemenea mici. Dar ciocul ei galben, picioarele și unghiile cafenii, aripile de culoarea alunei, cu vîrfurile roșcate, capul de un galben deschis, gîtul verde ca smaraldul, pîntecele și pieptul cafeniu închis alcătuiau, toate laolaltă, o minunată îmbinare
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mai rare specii din cele opt existente în Papuasia și în insulele vecine, și anume, speciei "marele smarald". Ca lungime măsura vreo trei decimetri. Avea capul destul de mic, iar ochii așezați lîngă deschizătura ciocului îi erau de asemenea mici. Dar ciocul ei galben, picioarele și unghiile cafenii, aripile de culoarea alunei, cu vîrfurile roșcate, capul de un galben deschis, gîtul verde ca smaraldul, pîntecele și pieptul cafeniu închis alcătuiau, toate laolaltă, o minunată îmbinare de culori. Două pene lungi și pufoase
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Avea o blană de culoare bordo intens ce abia se distingea de tufișurile purpurii unde stătea la pîndă. Avea opt picioare fără articulații, la fel de suple și de puternice precum trompa unui elefant și un cap acoperit de solzi cu un cioc ca de tucan. E. Brown, L'Univers en folie, Denoël Dezvoltînd chiar ideea atribuirii, trebuie adusă modificarea, în cursul și la sfîrșitul secvenței, a temei-titlu care a trecut de la o referință virtuală (la început: structură semantică inițială virtuală) la o
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Sepia (Sepia officinalis) este o cefalopodă care are în jur de treizeci de centimetri lungime, care trăiește pe coaste, pe fundul nisipos al mărilor.] Pe laterale, capul este prevăzut cu doi ochi foarte mari; gura, cu două maxilare puternice, cornoase (cioc de papagal), este înconjurată de o coroană de opt tentacule scurte, acoperite cu ventuze pe interior (tentacule locomotorii), și două tentacule lungi și subțiri, terminate în formă de lingură și prevăzute cu ventuze, retractile în două buzunare laterale (tentacule agățătoare
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
hoțește, uitându-se în dreapta și nu în direcția în care mergea, se apropie de prima rață și începu s-o călărească. Titularul, revoltat, probabil, de o asemenea îndrăzneală, se grăbi spre locul faptei. Ajuns acolo, îl apucă pe intrus cu ciocul de moțul capului și încercă să-l dea jos de pe rață. Dar adversarul se ținea bine în șea. Apoi, rățoiul negru îi dădu un brânci și-și aruncă adversarul, care căzu cu zgăibăracele în sus și se urcă el pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
spuse Gabi, ia uite cât de serioși stau de vorbă. Am întors privirea în partea opusă. Pe un plaur măricel, vreo zece pelicani stăteau nemișcați, parcă dormitau. Unul, în apă, pescuia. L-am văzut când a prins un pește în cioc, l-a ridicat în sus și peștele a dispărut în gușa lui cea portocalie. Apoi cele două lotci au cotit la dreapta, pe un canal mai lat, în care, pe o parte era o puzderie de nuferi, care mai de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
obișnuiesc să mânânc dulce și nu aveam la mine așa ceva, i-am oferit amicului o roșie tăiată felii; el s-a uitat curios cu un ochi la ea și s-a dus la Mitică și, ga-ga-ga, l-a apucat cu ciocul de pantaloni. Fratele meu, mai, inspirat, l-a tratat cu cozonac. După ce a mâncat, năzdrăvanul de boboc s-a dus mai încolo, dar nu la suratele lui și... s-a apucat de pescuit, adică, după obiceiul păsărilor de baltă, să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Fratele meu, mai, inspirat, l-a tratat cu cozonac. După ce a mâncat, năzdrăvanul de boboc s-a dus mai încolo, dar nu la suratele lui și... s-a apucat de pescuit, adică, după obiceiul păsărilor de baltă, să caute cu ciocul prin apa mică larve, icre și peștișori. Cum între timp, lansasem în apă cu toții tot ce aveam la noi, eram îngrijorați că ne-ar putea încurca firele de nailon. - Nici o grijă, ne-a liniștit moșul, cunoaște regulile nescrise ale pescuitului
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să scriu. De altfel, este știut, că după o ploaie bună de noapte, dacă spre dimineață vântul se mai domolește, este imposibil să mergi acasă cu rucsacul gol. Bobocul de gâscă al moșului, după ce a mai moșmolit câtva timp cu ciocul prin apa mică de la mal, a luat-o deodată spre larg. Ne miram noi, ăștia doi, de ce pleacă așa, de unul singur, spre malul din fața noastră, care abia se zărea, cu dalele albe de piatră ce străluceau în soare, căci
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de mămăligă, mici și ele, cu latura de cinci milimetri și pe altele cu râme roșii de gunoi, după care ne-am așezat toți trei la masă. Am adus pungile cu mâncare și, pe o foaie de polietilenă așezată sub ciocul simpaticului nostru amic, am tăiat felii de roșii, castraveți, ouă tari, carne friptă și alte bunătăți. Din când în când, invitatul și "hăitașul" nostru se servea cu ce-i dorea gușa, ba o dată a băgat ciocul și-n paharul cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de polietilenă așezată sub ciocul simpaticului nostru amic, am tăiat felii de roșii, castraveți, ouă tari, carne friptă și alte bunătăți. Din când în când, invitatul și "hăitașul" nostru se servea cu ce-i dorea gușa, ba o dată a băgat ciocul și-n paharul cu vin al lui Mitică. L-a vărsat, și ce am mai râs! - Vei avea baftă la pește! i-am prezis eu, ca o veritabilă ghicitoare, după ce i-am turnat alt pahar cu vin. După masă, pentru că
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
multe vise. Au înflorit suspinele în luna mai odată cu salcâmii, curând, o să mă ascund în lacrimile florilor de tei. În urmă vor rămâne: un pas de-al tău ceascunde zborul neîmplinit în doi și-un murmur de mireasă nenuntit, în ciocul unui corb ce-l poate scrijeli pe țărmul unui dor, la marginea pădurii... O ultimă dorință aș avea: o dimineață în care tăcerea să fure roua de pe flori, picioarele să-i simtă mângâierea, singuratatea să fugă în cele patru puncte
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
o coastă din carne și os, asemenea coastei lui Adam (pe aceea o păstrez pentru eternitate). Era o coastă demontabilă, un scut, dăruită chiar în noaptea nunții, ca semn de jurământ. O bufniță lacomă, tenace, cu ochi de licurici cu cioc adulmecând coaste trădătoare, s-a camuflat în noapte, s-a înfruptat degrab’ și dus-a fost cu jurământul mirelui, cu tot... Și ca o morală în versuri albe eu vă zic: Păziți-vă de jurăminte și de pasărele! Lady in
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
cu un șervețel. Sandule, tre’ să-ți dau o veste tristă, asta este andropauza. Cică așa vine. Visezi femei. Goale. Multe. Andropauza e grea, nu o vezi, da’ o simți exact atunci când Îți este lumea mai dragă. Păsărică albă-n cioc, tragi cu pușca, nu ia foc. Nu mai merge cum mergea, nu mai ține cum ținea. Ce-am avut și ce-am pierdut. Nu mai ia pistolul foc... Vezi că Dumnezeu a fost lângă tine când nu aveai somn, ți-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lunei primăvara Într-o grădină din Italia. Să fac cu poezia mea cea dulce Damele să suspine, ce frumoase Pot fi pentru ori cine. Pentru mine Nu. Și juni nătângi cu țigarete-n gură, Frisați, cu sticla-n ochi, cu cioc sub dinți, Să reciteze versuri de-ale mele Spre-a coperi cu-espresia adâncă Unei simțiri adevărate - niște mofturi. Mai bine-aș smulge sufletul din mine, Aș stoarce cu o mână crudă, rece, Tot focul sânt din el, ca în scîntee
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu limba ascuțită clevetește-ntreaga fire - Contra demoralisărei propovădue-nfocată. {EminescuOpIV 223} Ah! îi zise mititica, nu privești la rândunele, Cum din cuib scot puii capul se cutează pe ulucuri Și apoi la miezul nopții îi aud făcând buclucuri Sărutîndu-se cu ciocul, drăgostindu-se-ntre ele. Soarte-avem nefericită - îi răspunse-atunci bătrîna: Nu-i găină rândunica, rîndunoiul nu-i cucoș. Necredința lor știută-i; aspri, răi, tiranicoși, Ei trezesc viața-n inimi și apoi o învenină. Numai flori-s fericite, căci pe aceeași
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
unde". "Te-oiu sili să lupți cu mine! " iritat strigă Sultanul. Își sburli penele-n ceafă și cu furie s-aruncă, 175Luptă crunt, pe când deoparte stă nefericita pruncă, Urzitoarea Iliadei, ce își plânge Don Juanul. Se trântesc, se rup cu ciocul și mănâncă tăvăleală - Obosesc. Se naște-acuma pe-o minută armistiț. Dar curând se-ncaer iarăși. Don Juanul cel pestriț 180Cade-n sânge și Sultanul trâmbiță pe el cu fală. Iară Dona nu trădează, ce-n simțire-i se petrece, Nu trădează
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
verde, trezește lumea-ntreagă, Picioarele-i desculțe îndoaie flori pe jos. "Ah! cum nu sunt - ea strigă - o pasere măiastră, Cu penele de aur ca paserile-n rai; "La Sfânta Joi m-aș duce, aș bate în fereastră 60" Cu ciocul și i-aș zice cu rugătoriul grai: "Să-mi dee-un măr, în care închisă e o lume, "Palat frumos la munte, în codri înfundat, "Ș-un făt-frumos de mire, înnalt, cu dulce nume, "Din sânge și din lapte - fecior de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ziduri o mare de jeratec Roșind bolta întreagă și crugul singuratec. Ard turnurile-n vânturi - de vaetele mumii Nu se vedea de flăcări nici marginile lumii. {EminescuOpIV 369} ÎNTRE PASĂRI Cum nu suntem două pasări, Sub o streșină de stuf, Cioc în cioc să stăm alături Într-un cuib numai de puf! Nu mi-ai scoate oare ochii Cu-ascuțitul botișor Și alăturea de mine Sta-vei oare binișor? Parcă mi te văd, drăguță, Că îmi sbori și că te scap
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mare de jeratec Roșind bolta întreagă și crugul singuratec. Ard turnurile-n vânturi - de vaetele mumii Nu se vedea de flăcări nici marginile lumii. {EminescuOpIV 369} ÎNTRE PASĂRI Cum nu suntem două pasări, Sub o streșină de stuf, Cioc în cioc să stăm alături Într-un cuib numai de puf! Nu mi-ai scoate oare ochii Cu-ascuțitul botișor Și alăturea de mine Sta-vei oare binișor? Parcă mi te văd, drăguță, Că îmi sbori și că te scap, Stând pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ceva caricatural în ea. În mod fatal, nu poți să fii pe plac tuturor. Ar fi și monoton. Cu toată dizgrația divină, răul prosperă nestingherit. După ce te - a luat sub aripă, îi este mai la îndemână să - ți dea cu ciocul în cap. Nu existența câtorva tirani îngrijorează, ci faptul că devin modele pentru o imensitate de imbecili. Ne fascinează zelul minciunii, nu rechizitoriul tăcerii. Atât înțeleapta Grecie, cât și puternica Romă au fost surpate, nu de armatele vrăjmașe, ci de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
necesității carnivorelor... ciclică, răzbunătoare vendetă; stavrizi, guvizi și minunatele scrumbii albastre, lufari ambițioși, neîntrecuți la gust, labani argintii egali orientați, chefali prăpăstioși cu zalele curgând ca niște râuri neîntrerupte; la rând urmau barbunii mustăcioși, dragoni cu spini paralizanți, zarganul cu ciocul și spinarea verde, fosforescentă; bogăția mării le arătau cambule, calcani și limbi de mare cu nasturii gustoși și pălămida roz-vineție, rechinii promițători și răpitori cu pielea întunecoasă și aspră; ultima a apărut regina, robustă cu aripile înfoiate încingând lanțuri brune
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mîna, l-a luat și l-a băgat la el în corabie. 10. A mai așteptat alte șapte zile și iarăși a dat drumul porumbelului din corabie. 11. Porumbelul s-a întors la el spre seară; și iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curînd. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pămînt. 12. A mai așteptat alte șapte zile; și a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el. 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]