4,347 matches
-
adevărat cel mai puternic bărbat de aici. Spre norocul lui, asha îi adoarme simțurile. Cu toate acestea, experiența este încă dureroasă, ca și cum i-ar fi căzut un buștean peste șale, pe care apoi cineva l-ar fi lovit cu un ciocan de lemn, dar cel puțin senzația e destul de vagă, un mesaj dureros ajungându-i la creier ca o felicitare din concediu: scurt, tardiv și, din fericire, fără să dezvăluie sentimentele reale ale expeditorului. Are capul îndesat între cearșafurile negre pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și ceva gratis în viață, zice ea, trăgând filosofic din țigară. Într-o dimineață, Bobby pleacă de la misiune să-și ia un costum nou de la croitor. Freamătă de bucurie, deși observă că ușa bisericii fusese mâzgălită cu vopsea roșie. Un ciocan și o seceră. Pastorul Macfarlane nu va fi prea fericit să le vadă. Își suspectează soția că are simpatii bolșevice și consideră că noile sindicate care au înflorit prin tot orașul, sunt lucrarea diavolului. Bobby ridică din umeri. Nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai distinctă; este șirul de dealuri care marchează granițele Fotseland. În cele din urmă, drumul se termină brusc într-un loc în care o echipă de vreo cincizeci de oameni sau cam așa ceva sparge pământul și netezește apoi suprafața cu ciocane și tăvăluguri. În apropiere, se vede o tabără cu corturi ale armatei. — Fotse, le explică Yusef. Guvernul i-a adus aici să facă drumul. — Ai cui sunt acești Fotse? întreabă Morgan înspăimântat.Unde le sunt colierele Fotse? Unde le sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
copilărie . -debut în anul 2010 cu poezii pe siteul Florile gândului tău, atunci a luat un premiu la un concurs din cadrul siteului cu poezia "PRIMĂVARA".. în noiembrie 2010 este prezentat în cadrul ședinței Cenaclului Universul Prietenie din Iași de către doamna Dorina Ciocan în cadrul rubricii "Să facem cunoștință cu:". -în luna februarie a anului 2011 debutează la Iași în cadrul ședinței Cenaclului Universul Prieteniei din 18 februarie cu volumul "PARALELELE SUFLETULUI". -fire romantică, impulsivă uneori prin prisma zodiei urăște minciuna . -iubitor de muzică ajunge
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
hainele la curățat. În timpul sezonului păduchilor, mă roagă pe mine să-i adun păduchii din jurul gâtului. Se scarpină până la sânge la subsuoară. Când prinde creaturile, le zdrobește între dinți. În atelierul ei lucrez cu ace, ață ceruită, sfredele, clești și ciocane. Mai întâi decorez pantoful cu șiraguri de perle, îl incrustez cu pietre, iar apoi ridic talpa pe o pană centrală, ca la un sabot, ceea ce adaugă înălțime doamnei care va purta pantoful. Pe când vine vremea să plec de la lucru, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
când, cei bogați cereau să fie executat, „pentru a gusta savoarea locală“. Mi-am amintit că stăteam în primul rând. Urechile începuseră să-mi asurzească de la zgomotul puternic al tobelor. Sunetul bețelor care loveau tuburile de bambus era ca un ciocan care mă lovea în cap. Bang! Bang! Bang! Gândurile-mi erau izgonite. Eunucul-șef Shim și-a schimbat costumul. Țesătura e pictată manual cu nori roșii care plutesc peste un deal acoperit de pini. Pe ambii obraji sunt desenate două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
De data asta e foarte bun. Îl laud cât de mult pot, dar trebuie să fac un efort să-mi stăpânesc lacrimile. Nu pot scăpa de închipuirea sicriului meu care tocmai se pregătește. Aproape că pot auzi zgomotul făcut de ciocanul care bate cuiele în lemn. În ciuda comportamentului său, Tung Chih s-a făcut un băiat frumos. De la mine are ochii luminoși și pielea fină. Restul trăsăturilor sunt de la tatăl său. Are o frunte plină, un nas manciurian drept și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
eu neliniștit. "O, da! mi-a răspuns, și asta chiar dacă unii dintre noi reușim să prelungim această secundă prin urlete de sirene care să se audă pe o mare parte a pământului sau daca ne ridicăm statui curând după aceea ciocanele cu aer comprimat încep să pârâie la baza acestor statui și le vor doborî fiindcă au fost ridicate datorită științei noastre de a specula ceea ce au în ei imbecil, oamenii, dar care își revin totuși repede îndată ce murim." "Și pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cuvântul, în pauză, toată lumea să le poată reciti. Chiar din primele ore a luat cuvântul un critic literar, cunoscut sub numele, dacă nu mă înșel, de doctorul Mayer. A vorbit și a intervenit de nenumărate ori în discuții, ca un ciocan, cuvintele lui te izbeau parca în cap, forțîndu-ți atenția și sco-țîndu-te literalmente din sărite prin voința pe care o avea să-ți acapareze atenția cu ideile lui. În pauză i-am luat textul tradus în franțuzește și l-am recitit
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
care e la îndemîna tuturor, în timp ce bisturiul nu e decât la îndemîna medicului, iar rigla de calcul la aceea a specialistului. Un muncitor poate exclama cu mândrie atunci când condiția lui în profesiune poate fi amenințată: nimeni nu-mi poate lua ciocanul din mînă! în timp ce un scriitor poate el să exclame cu aceeași mândrie că e stăpân pe cuvînt? Nu stăpân absolut, fiindcă nimeni nu e stăpân absolut pe nimic, ci doar atât cât e necesar ca profesiunea sa să-și păstreze
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
despărțeau pe bătăuși. Au vuit ziarele o săptămână pe seama acestor fapte. Jandarmii i-au cules pe cei câțiva morți și i-au trimis la morgă, au dus răniții sub escortă la spital și, Într-un bidon În care sfărâmaseră cu ciocanul un calup de gheață de la bufet, au adunat de prin țărână rămășițe: câteva degete, urechi, un vârf de nas, o bucată de piele cu păr de pe cap și chiar, tăvălit prin praf ca vai de lume, un ochi de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui. „Ce vrei?” mă lua cam repede prietenul meu și mă fâstâceam din nou. Abia reușeam să Îngaim: „Dă și mie două palme de zgârci gros, douăzeci de copci din sârmă de baloți și douăzeci de-alea roșii, bătute cu ciocanul”. Marele meșter mă privea cu liniște și de sus. Poruncea: „Ia să văd ce sculă ai!”. Pierdut, cotrobăiam În buzunarul de la piept și-i Întindeam crăcanul de care atârnau resturi de zgârci. „Ha!” făcea el către frate-său, „ia uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
facă afaceri. Intră În magazinul cu fierătănii. Nu știa nici o boabă bulgărește. Vânzătorul Îl aștepta zâmbitor, Îmbrăcat În halat albastru. Cum să-l facă Hristu să priceapă că vrea să cumpere caiele? Mai Întâi s-a făcut că bate cu ciocanul un cui. Ăla părea că Înțelege, dar Hristu i-a zis din gesturi: „Stai, că n-am terminat!”. S-a pus În patru labe și a azvârlit din picioarele din spate ca un cal, În timp ce din gură scotea: mi-ho-ho! mi-ho-ho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
frunzele lor, crestate adânc pe margini; spice de grâu cu mustăți dese și lungi; iepuri și căprioare și cerbi cu coarne cât copacii; căruțe și cai; știuleți de porumb; cartofi și boabe de fasole; potcoave, clești, foale și nicovală, cu ciocanul odihnind pe ea; arcuri cu săgeți și pâraie cu unde crețe; clăi de fân și securi Înfipte În buturugi. Și oameni făcea Tușa În aluat. Primăvara zvârleau sămânța În brazdă, desculți, cu traiste atârnate de gât; vara, frânți de mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
curent electric și două Întrerupătoare - amintiri, cu toatele, de la vechea școală din sat, cu puțin Înainte de a fi abandonată clădirea În folosul celei noi, la care trudisem și eu ca un câine. Un ibric de cafea din aramă făcut numai din ciocan de un meșter făurar - valoare uriașă, având În vedere că nici nu se compară cu ciurucurile de tablă smălțuită care se găsesc În comerț și care se găuresc și se lasă podidite de rugină după nici cinci ani de folosire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să capete bunătăți de mâncare ori mângâieri. Mititelu vorbea În gura mare, lăudându-l pe tată-său cum ferea recolta de stricăciunile acelor vite sălbatice. „Să fiu al dracu’ dacă vă mint, tovarășu’! Tata omoară d-ăștia cu levierul și ciocanul din trusa de scule de la tractor! E dăunători, da’ să știți că e proști! Tata le Întinde cu mâna stângă o bomboană și În dreapta, la spate, ține ciocanu’. Când orătania nu e atentă și molfăie bomboana cu lapte sau carameaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
proverbul care legiuia cu Înțelepciune că femeia nebătută e ca moara neferecată. Nicu Fieraru, făcând pe niznaiul și uitându-se În altă parte, chiar părând că numără rândunicile ce urmăreau gâze deasupra curții sale, lovea Într-un anume fel cu ciocanul pe nicovala goală ca să vadă și prietenii său cum Își dresase el de bine nevasta care, ascultând acea anume Înlănțuire de sunete, ar fi trebuit să iasă din casă, să străbată grădina, să ajungă la fierărie și să-l Întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
casa surorii sale, se rățoise la nepot până acela scosese pușca din ascunzătoare, o făcuse praf, patul cel frumos Împodobit Îl pusese pe focul ce ardea sub niște pirostrii, Îndoise țeava, azvârlise mecanismele cât colo, confiscase capsele și, cu un ciocan, le bubuise pe toate, iar tuburile turtite de alamă roșiatică le aruncase Împreună cu alicele În hazna. Se repezise acasă, cotrobăise În fundul prăfuit și plin de lucruri inutile al unui dulap din magazie și scosese - spre adânca deznădejde și presimțire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cărare, în timp ce se îndepărta discret. O vreme, Mitsuharu și ceilalți trei stătură cufundați într-o tăcere desăvârșită și o atmosferă sfâșietor de înghețată. Din când în când, câte o prună coaptă cădea la pământ, cu un zgomot ca al unui ciocan de lemn izbind țărâna. Acele sunete erau singurele care risipeau liniștea. Dintr-o dată, o rază luminoasă de soare căzu pe panourile ușii glisante. — Ei, e timpul să ne luăm rămas bun. Avem de rezolvat unele treburi urgente, spuse Masataka, profitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i un om care nu știe ce înseamnă cuvântul destul. Hideyoshi găsise deja răbdarea lui Ieyasu greu de suportat, dar nici el nu era complet lipsit de răbdare. Știa că era cu neputință să deschidă carapacea crustaceului, chiar și cu ciocanul, dar, dacă-i prăjea, în schimb, coasta, carnea putea fi scoasă ușor. Asemenea raționamente banale îi ocupau acum gândirea. Trimiterea discretă a lui Niwa Nagahide pentru a discuta despre încheierea unui acord de pace era totuna cu încălzirea cozii crustaceului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acoperit. 20. El i-a mai zis: "Stai la ușa cortului și dacă vine cineva și te întreabă: Este cineva aici?" să răspunzi: Nu." 21. Iael, nevasta lui Heber, a luat un țăruș de al cortului, a pus mîna pe ciocan, s-a apropiat încet de el, și i-a bătut țărușul în tîmplă, așa că a răspuns pînă în pămînt. El adormise adînc și era rupt de oboseală; și a murit. 22. Pe cînd Barac urmărea pe Sisera, Iael i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
Heber, Chenitul! Binecuvîntată să fie ea între femeile care locuiesc în corturi! 25. El a cerut apă, și ea i-a dat lapte; în pahar împărătesc i-a adus unt. 26. Cu o mînă a luat țărușul, și cu dreapta ciocanul lucrătorilor, a lovit pe Sisera, i-a despicat capul, i-a sfărîmat și străpuns tîmpla. 27. El s-a ghemuit: a căzut și s-a culcat la picioarele ei; s-a ghemuit și a căzut la picioarele ei; acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
și, cum se spune, “să n-o dai cu oiștea-n gard”, că nu degeaba m-ai poreclit “gândul de veghe”. --Acum te-am recunoscut de-a binelea. Tu ești cârcotașul care îmi făcea zile fripte când mă zbăteam între ciocan și nicovală, să-l înțeleg și să-l ajut pe Doctorul Gruia. Doream atât de mult să poată scăpa de ghearele “bolșăvicilor”, cum le spunea taică-su’, Cercetașul Toaibă... --Nu sunt altceva decât un biet “gând de veghe”, dar, care
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cele pe care le văd mi se pare că sunt într-o altă lume...La ușa unei prăvălii se leagănă o legătură de opinci nou-nouțe, atârnate de nojițe alături de o pereche de ciubote. Din dugheană se aud lovituri surde de ciocan. Cred că e o ciubotărie...Larma uliței crește pe măsură ce timpul trece. Lumea a început să viermuiască. Unii se grăbesc în susul uliței, alții în josul ei. Fiecare cu treaba lui...La prima răscruce, mă întâlnesc pe neașteptate cu bătrânul călugăr, care mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
De fapt, calul se lovește cu hacurile potcoavelor nefăcute cum trebuie. Partea de deasupra copitei devine o rană...Uf! Să nu fii în locul bietului animal! Ai crescut în ochii mei, fiule - mă gratulează bătrânul, zâmbind candid. Cu loviturile ritmice de ciocan pe nicovala covăliei în auz și cu mirosul de copită arsă în nări, privesc în jur cu aduceri aminte... Hai să intrăm pe Ulița Strâmbă - mă trezește bătrânul din visare. Pășesc alături de el cu privirea fugărită peste tot ce ne
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]