2,405 matches
-
asupra ei se menținea încă la altitudine mare. Mi-a mai spus că bărbatul acela îi făcea curte, o urmărea mereu și, de ziua ei, întîlnind-o din întîmplare (absolut din întîmplare) i-a propus să meargă la Băneasa pentru a ciocni împreună o cupă de șampanie. L-a refuzat, el a stăruit (stăruia ne-cotenit, fără sens). Piaza rea făcu să treacă prin dreptul lor o mașină. El a oprit-o ca și când voia s-o pună în fața unui fapt împlinit. (N-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
parizian din 1968, i s-a urât cu binele, face apel la Troțki, Mao și Che Guevara, recitește ideile lui Marx, Engels, Lenin, Rosa Luxemburg & Co, făcând abstracție de genocidurile la scară continentală pe care le-au generat. Ea se ciocnește la noi acum, pe de o parte, de insipidul ri di col al figurilor gen Ponta-Antonescu, dar pe de alta: de străvechea, nenorocita energie autodizolvantă a Dreptei, cea plină de individualism și impulsuri centrifuge. „De ce dvs. - și oamenii ca dvs.
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Petrică, el era plătitorul, decontul făcându-l mereu fetele domnului Abrumcic. Mâncam dar ceva nu era în regulă. Petrică tot ieșea și se uita în noapte spre răsărit. Cădea un cuțit, el întreba: Ce-a fost asta? Clopot? Tocmai când ciocneam un pahar de vin roșu, cabernet sau merlot, auzim tropote de cai și clopotele pompierilor amestecate cu muzica din restaurant. Petrică iar sare la ușă, iese, și se întoarce vesel: Arde, fraților, arde, arde, arde! Să bem și să vină
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
lătratul maidanez multiplicat în colții atâtor perverși lingușitori, lichele nerușinate, pleavă în bătaia vântului purtată dintr-un partid într-altul cu teșchereaua plină de furăciuni pe care cu orice slugărnicie vrea să le salveze. Între Savel și alter-egoul său, se ciocnesc întrebări, mirări, răspunsuri incomplete, peste tot, fel de fel de opinii și soluții de consecvent patriot, de așezat moldovean pe linia răbdării adâncitoare de gânduri, pe linia calmului reflexiv, mai luminător decât orice vox clamantis in deserto și cu inima
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
mititelele, și frumușelele, că, în fond, viața însăși, viața omului, nu-i decât un sclipăt, ca acel ceva, ce li s-a arătat, pe cer, ca într-un moment de foc,în fapt, două rândunele, ce era gata-gata să se ciocnească,în zborul lor săgetător, dar, care, au alunecat, una pe lângă alta, ca două năluci, acum apărând, acum dispărând! Apoi, Alina-Teodora și Maria, ținându-se de mânuțe, au continuat să se deplaseze, pe alee, către casele părintești, după joaca din după
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
un nou strigăt: Juuuuuuuuliuuuuuuuus!, tot nu primi nici un răspuns. Poate că era În odăile de sus, dar era imposibil să nu fi auzit. Cele două femei avură deodată aceeași presimțire rea, o luară la fugă nebunește spre odăile de sus, ciocnindu-se de cîteva ori pe scări. Alergau dintr-o cameră Într-alta: nici urmă de Julius. — Numai tu ești de vină, ești o stricată, umbli toată ziua ca o... Dar nu putu să termine, fiindcă Vilma se năpusti asupra ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Rămaseră deoparte, așteptînd-o, În timp ce Susan stătea de vorbă cu ea și, cînd văzu că femeile se Întind la vorbă, Lastarria se duse Întins la Juan Lucas și grupul său de campioni, zîmbi larg cînd ajunse În dreptul lor, ridică și Își ciocni paharul cu ceilalți pentru a fi băgat În seamă, vă rog și se jură că va deveni membru al clubului. Clipele Îngrozitoare erau cînd apărea Susana căutîndu-l ca să-i spună, de exemplu, să nu bea prea mult vin alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Liniei gata să se dărîme și de maică-sa care muncea de dimineața pînă seara ca să-i plătească taxele la școală, dar uite că Susan era singură și el se Înfoia, Își umfla pieptul și pornea glonț spre ea. Se ciocni cu arhitectul. Jucătorii de golf se simțiră ușurați că au scăpat de un jucător slab. Susan se gîndea că arhitectul avea probabil o logodnică sau o iubită și că pe viitor era mai bine să-l invite Împreună cu ea. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Într-un fel ciudat, mușcîndu-și buza de jos cînd pronunță Vil. Sălbatica, aflată prin apropiere, tuși ușor, parcă Înecîndu-se și se retrase, Vilma vărsă puțina cafea pe farfurioară. Pe la ora șase. Julius suia pe scara de serviciu, cînd deodată se ciocni cu Santiago, fură amîndoi surprinși, rămaseră pe loc uitîndu-se unul la altul. — Ce cauți aici, mucosule? — ... — N-ai alt loc de joacă decît aici? Mă duc s-o caut pe Vilma, a rămas la ea Tom Sawyer... — Vilma nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de gumă de mestecat sau fiindcă un ciung Își băga ciotul la capătul căruia atîrnau biletele de loterie și Îi asigura că a doua zi aveau să fie milionari. Lui Susan i se făcu milă de un bărbat care se ciocnise cu automobilul din față: „Vai! PÎnă o să-și desprindă mașina mai mult ca sigur că o să piardă defilarea“. „Mai ales dacă o să se Întindă la discuții, o asigură Juan Lucas, uitîndu-se cu atenție la șoferii automobilelor care se ciocniseră: văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se ciocnise cu automobilul din față: „Vai! PÎnă o să-și desprindă mașina mai mult ca sigur că o să piardă defilarea“. „Mai ales dacă o să se Întindă la discuții, o asigură Juan Lucas, uitîndu-se cu atenție la șoferii automobilelor care se ciocniseră: văd că abia au Început să se Înjure de mamă.“ Bobby, care niciodată nu spunea vorbe urîte față de Peggy, canadianca, era cam descumpănit auzind toate Înjurăturile pe care le profera Juan Lucas În după-amiaza aceea de față cu maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de iubire și de ironie, În care o mică frază tăioasă sau o comparație exactă avea să distrugă mobila aleasă de celălalt; un duel fără Învingător și fără Învins, de vreme ce Începeau lupta stînd alături pe canapea cu paharele În mînă, ciocnind și spunîndu-și „cin-cin“ Înainte de a bea, deschizînd revista și Îmbrățișându-se Încă o dată. Erau zile În care totul te poartă spre un delicios echilibru sufletesc și În care singura ta dorință ascunsă ar fi putut fi să mergi la plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În lacrimi, Încărcați de lacrimi grele și strălucitoare, fîntîni adînci și negre În care Manolo voia să vadă mai mult, era gata să vadă mai mult fiindcă se grăbea să o sărute iar, Încă stîngaci, țoc și dinții li se ciocneau, poc și chiar Îi dureau, sărmanii: Își Îndepărtau fețele una de alta, așteptau cu ochii Încă Închiși să se spulbere noua și scurta dezamăgire de gheață... Dar se iubeau mai presus de orice experiență și de Îndată ce deschideau din nou ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În grădină, mergeau pe o alee Îngustă spre ușa de la intrare, o ușă turnantă. Ce Însemnase asta? Susan nu auzea motorul Jaguarului, care stătea tot acolo, dacă un alt automobil ar fi intrat cu viteză În turnantă, s-ar fi ciocnit, l-ar fi omorît pe Juan Lucas, ce fusese asta? Suiseră treptele scării de piatră de la intrarea principală. — Intră tu Întâi, darling. Pe ușa turnantă, uriașă, din sticlă și lemn, cu patru compartimente mici, puteau intra patru persoane. Julius intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cealaltă Susan, mai ștearsă, dar care Începea să capete strălucire. — E foarte bună, mămico. Aș mai vrea puțin, dar trebuie să plec repede. Are nevoie cineva de Mercury? Bobby o șterse ca din pușcă aruncînd șervețelul. — Să n-o mai ciocnești o dată, fiindcă rămîi cu buzele umflate și pe urmă o să mergi pe jos. Îmi plăcea mai mult tocănița cu ceapă pe care-o făcea Nilda, se trezi spunînd Julius, complet năucit din pricina nenumăratelor ferestre din sufragerie. Juan Lucas vru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În timp ce-l strivea sub talpă. Acum nu mai rămînea decît copacul. Julius se mută cu gîndul În locul lui Cano și de acolo se privi: putea fi văzut cu ușurință stînd după copac. Dădu să fugă, dar În drumul lui se ciocni de crenguță, creion, spuse Cano și era cît pe-aci să-i bage crenguța În ochi În timp ce el voia s-o șteargă fluierînd și prefăcîndu-se indiferent. Atunci Îl văzu facînd gestul acela ciudat și trist pentru a doua oară. Cano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încă-l durea. Nu i-a fost prea greu să tușească subțire, puțintel răgușit, destul de tare Însă pentru ca nepoatei lui Beethoven să-i cadă șalurile de pe umeri cînd se repezi să aprindă lumina. Dar el o zbughise de mult. Se ciocni de rîsul ascuțit al Înțeleptului. „Imposibil, se gîndi văzînd că bătrînelul se prăpădea și acum de rîs. S-o fi sufocat.“ N-avea de unde ști că Îl auzise apropiindu-se În goană de fereastra lui și că ieșise abia atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și, cînd sări din pat, Își dădu seama Îndată că nu putea fi vorba de un pericol de moarte. Trebuia să fie altceva, dar nu putu face verificarea pînă dimineața, cînd, ieșind din dormitorul lui ca să meargă la bucătărie, se ciocni pe coridor cu Bobby furios, țipînd, alergînd ca un nebun ori ca am bețiv și Țanțoșa venea În urma lui În cămașă de noapte, azvîrlind după el cu tot ce-i cădea În mină și de cîte ori Îl ajungea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
au aflat acum cu toții, mămica, Juan Lucas, Carlos, sînt un Încornorat, nu! nu! nu! Pe urmă totul a Început să-i meargă din plin, fiindcă gonea ca un nebun, de parcă-ar fi vrut să se omoare și camioneta nu se ciocnea de nimic și cînd a ajuna a stîrnit un vacarm Îngrozitor și nu voia să fie auzit și nimeni nu l-a auzit. Da, avea un ochi umflat dinainte, dar pentru nimic În lume n-o să le povestească cine i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scormonise de o mie de ori nervul cu mașinăria aia... O opri pe Merceditas Într-o latură a marelui patio, În spatele caleștii care avea acum o roată ruptă, fiindcă Bobby, intrînd În urmă cu cîteva zile beat cu camioneta, o ciocnise În plin. Țanțoșa coborî prima, oferindu-le ceai tuturor, dar nu și lui Julius, „ție o să-ți pregătesc o pungă cu gheață“, Îi spuse. Intrară toți patru pe ușa de serviciu și se Îndreptară spre bucătărie, pe coridor simțiră miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se gîndi Lastarria. GÎndul ăsta Îi dădu putere să apuce mîna În care Susana ținea scrisoarea, Înlăturînd-o ușurel din drumul lui, În timp ce se ridica În picioare. — Trebuie să plec, Îi spuse, dîndu-i la o parte și mai mult mîna și ciocnindu-se ușor de ea. — Trebuie să semnezi. Nu trebuie să semnez nimic! Și știi foarte bine de ce. Fiindcă treaba asta e o copilărie și trebuie să rămînă Între ei și fiindcă În orice caz s-a petrecut În februarie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-o aleseseră și se legănau ușor, Îmbrățișați strîns, dar Întotdeauna În ritmul dansului. Au avut de toate: merengue, twist, rock, cha-cha-cha. Cu potpuriurile a Început o nebunie În toată regula: dansau, săreau, se zbenguiau, făceau trenulețe și alergau printre mese ciocnindu-se unii cu alții, merita să-i vezi cum se distrează. Sigur că da. Și fata aia atît de drăguță, atît de veselă, atî de simpatică. Cu rochie albastră și vaporoasă de tul. Care și-a ridicat puțin rochița cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Luiș Martin Romero, polka!, tinerețea!, polka!, din nou fata cea drăgălașă, „Încîntătoare!“, exclamă Juan Lucas, „dezinvoltă!“, strigă Romero, „neobosită!“, adăugă un saltimbanc, „uite-o că vine iar!“, anunță Atilio, veniți!, intrați În horă!, fără frică!, se apropie gata să se ciocnească de ei, „dansați, doamnă!“, o invită pe Susan, care murea de rîs, cu ochii aproape Închiși de fericire, „da. draga mea, da, darling“, Îi spuse Susan, zîmbind cu ochii scăldați În lacrimi, „dansați cu noi, doamnă!, dansați cu noi, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Sticla de șampanie comandată de Juan Lucas pocni ca o pușcă, mult mai bine decît miile de sticle care pocnesc noapte de noapte În cabaretele lumii: Celso se apropie cu tava cu pahare. Două minute mai tîrziu beau cu toții și ciocneau cupele, fără a reuși să spună niciodată pentru ce sau pentru cine Închinau, spuneau „noroc“! și nimic altceva. Ce drăguț! So sweet! exclamă Susan pe neașteptate, scuturînd din cap pentru a-și da pe spate bucla blondă, fiindcă avea amîndouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de vizită. — Ce drăguț din partea lui! repetă, citind cartea de Vizită. Lester ne trimite prin fiul său cheia de aur a noii sale case din Boston, casa e a noastră, este și va fi Întotdeauna la dispoziția noastră... So sweet! Ciocniră din nou cupele cu toții, de data asta foarte probabil că era În sănătatea celui care trimisese cheia de aur și investise aur În țară și Juan Lucas, care niciodată nu rămînea de căruță cînd era vorba să cucerească lumea, scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]