1,570 matches
-
turmă. Mânat de o simpatie inexplicabilă, poate fiindcă și el era un străin În această parte a lumii, Simeon Îl luase acasă, Îl hrănise și-i ceruse Îngăduință meșterului Tzamblakis să-l adăpostească acolo. „Pune-i ciocanul În mână, să cioplească și el cât de cât. Dacă vrea să stea aici, să-și câștige mâncarea“, spusese meșterul, privind cu atenție statura herculeană a noului venit. „Da, e destul de zdravăn să mânuiască dalta. Poate să rămână dacă vrea.“ Hermann rămase. Rămase pentru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
soldați și prostituate. Simțea În nări mirosurile ascuțite ale mirodeniilor și pe cele sărate ale mării. și retrăia pentru câteva clipe acea perioa dă liniștită din viața lui când ucenicise la cioplitorul Tzamblakis, pentru care piatra nu avea nici o taină. Cioplise zi și noapte cu Înverșunare și cu dorința de a Învăța măiestria bătrânului grec. Dalta și ciocanul deveniseră prelungiri ale mâinilor lui Îndemânatice, scoțând la iveală flori somptuoase, animale ciudate, arabescuri ireale, ale căror secrete le cumpărase În tinerețea lui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ceață atotcuprinzătoare, ca o amorțeală care-i paraliza orice funcție biologică a organismului, se transforma treptat Într-un corp consistent, precis, ca o ghiulea legată de picior, pe care o târa cu el peste tot. Stătuse mulți ani la Konstanz. Cioplise flori de piatră, chipuri de femei, care, toate, semănau cu Maria lui. Dar un neastâmpăr bolnav Îl goni și de acolo. În fiecare zi Îi răsunau În urechi țipetele de groază ale victimelor mă celărite. și nopțile lui erau și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vor veni coreenii (războiul din Coreea era în plină desfășurare), s-au mirat că sînt români, dar pentru localnici tot coreeni au rămas. Cîteva amănunte despre localizarea deportaților aflăm de la Gavrilescu: Într-un lan de grîu, am găsit un țăruș, cioplit pe o parte, pe care era numărul 183. Acolo a fost casa noastră vreme de patru ani și două luni. Întîi am făcut o colibă, apoi un bordei în pămînt. Și ne-am apucat să ridicăm casă. Ni s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
portughez, Alfonso Henriques, și reconstruită, în diferite perioade, după stricăciunile pricinuite de cutremure. Aer auster, impresie de soliditate și rezistență morală. Trei nave înalte, ferestre și bolți ogivale, capele cu mormintele bogat împodobite ale unor personaje istorice, episcopi și dregători, cioplite sub formă de oameni adormiți în patul lor, sculpturi cu scene biblice de Machado de Castro. În afara clădirii, dar în prelungirea ei, un spațiu acoperit cu prelată ascunde un șantier arheologic, dezgolind, ca într-un ecorșeu, câteva straturi de civilizație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un muzeu celebru în fiecare metropolă în care poposim. Clădirea este un complex de temple grecești fortificate, având câteva poduri de acces întinse peste apă. Muzeul găzduiește o minunată colecție de artă antică. Un altar cu trepte din Asia Minor, cioplit în jurul anului 170 î.H., pentru preamărirea lui Zeus și Atena. Poarta zeiței Iștar din Babilon... Aceste comori mesopotamiene transportate aici, la Berlin, mă duc cu gândul la filmul Indiana Johnes, cu Harisson Ford în rolul principal - arheologul american aflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
câteodată de faptul că vede atât de puțină lume pe drum: Noi nu ne aflăm doar în trecere, noi suntem la noi acasă, această Iudee-Samarie este coloana vertebrală a memoriei evreiești, eu sunt acasă la mine, vedeți doar. Tai și cioplesc aceste coline după cum vreau". Aici, rută și rutină sunt antonime. Dacă, așa cum spunea Lenin, "comunism înseamnă puterea sovietelor plus electrificarea", atunci sionism înseamnă Moise plus Caterpillar. Împreună cu acest sector Construcții-Lucrări Publice ofensiv, departamentul Drumuri și Poduri îndeplinește promisiunea făcută poporului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
acest preț, datoria noastră dobândește un caracter sacru. * * * Aș dori să mai adaog câteva propoziții care privesc primele exerciții și învățăminte ale neofitului intrat în tagma noastră: Un neofit trebuie să exercite discreția, să practice toleranța, să se deprindă a ciopli piatra brută. Ceremonialul tradițional de recepție n-are valoare decât prin contribuția vie a neofitului, care trebuie să se silească a-și armoniza viața cu noua disciplină pe care a acceptat-o. În primul rând i se recomandă discreția. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cele mai fericite condițiuni pentru binele Patriei. Lucrătorul care intră aici poate deci deveni un bun zidar conștient, în stare de a contribui la realizarea marelui Templu al unei omeniri mai bune. Meșteșugul lui la început este deprinderea de a ciopli și curăți piatra brută: pe de o parte înlătură deci ideile sterpe, prejudecățile, opiniile învățate și primite de-a gata, iar pe de altă parte se desface din deprinderi grosolane, din înclinări spre vițiu, din instincte și egoism. Procedând astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se știa că se apropie moartea domnului, Vladislav lua măsuri pentru întărirea frontierei răsăritene a regatului. La câteva zile după moartea domnului, trupul lui a fost coborât în cripta pregătită în biserica ctitorită de el la Putna. Pe lespedea mormântului, cioplită în marmură, se afla textul dorit de Ștefan. „Binecinstitorul domn, Io, Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, ctitor și ziditor al sfântului lăcașului acestuia, care aici zace. Și s-a strămutat la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
zicând: "Du-te și tae și de casă și de grajd, care copac îți va plăcea". Și tata a tăiat tot lemnul și tot el l-a adus cu boii de la bunicu meu V.S. Iftimie. Și tot el l-a cioplit și a făcut el cu mâna lui casa în cheutori 3, în care trăiesc eu azi. Cine erau Iftimeștii? Iftimeștii erau veniți din Bucovina, harnici, tăcuți. Așa era bunicu meu, tatu mamei, V. S. Iftimie. Foarte cinstiți, buni gospodari. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Sunt bune ele și așa pustii, numai de nu s-ar nărui... Dacă ar fi să transformi viața ta într-o poveste scurtă, cam cum ar suna aceasta? Un epitaf, așa, ca-n cimitirul din Săpânța? Mi-ar plăcea să cioplesc unul, dar numai după ce o să-mi scriu testamentul... Până atunci, le recomand pe cele de excepție din "Spoon River Anthology". Te rog să formulezi o întrebare pe care te aștepți de multă vreme să ți-o adreseze cineva. Și la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a afla noi despre ele. * Chiar și lacrimile de crocodil sunt ude. * Soarele îi arde pe toți, dar îi luminează numai pe unii. * Veninul e darul viperei. Dacă nu m-ai iubi cu atâta ură, din inima mea ți-aș ciopli statuie. * Dintre toate cele ale mele, numai cerul nu-l pot împărți cu nimeni. * Nici o fereastră nu poate obtura privirile. * Inima mea e o țintă pe care nimeni nu o poate lovi. * Bălăciți-vă în sufletul meu - vă veți îneca
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
noua lucrare. ,,Ce vrei să faci din el?’’, era întrebarea care se auzea de fiecare dată când apărea cineva nou în preajma mea. Nu știu, am să-mi dau seama abia la sfârșit, să văd întâi ce este ascuns în el”. Ciopleam liber, îndepărtând primul strat ce nu-mi era folositor pentru lucrare, aducând lemnul la o nouă formă. Tot rotindu-l și privindu-l, mi-am dat seama ce sar putea ascunde în el, luând astfel naștere în mintea mea ideea
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
deasupra prestolului îl făcu minunat cu turlișoare vărsate; iar ferestrele bisericii și ale altarului tot scobite și răzbătute prin piatră cu mare meșteșug le făcu; și la mijloc o ocoli cu un brâu de piatră împletit în trei vițe și cioplit cu flori (...) Iar acoperământul tot cu plumb, amestecat cu cositor; și crucile pe turle tot poleite cu aur, și turlele tot cioplite cu flori și unele făcute sucite și împrejurul boltelor făcute tot steme de piatră cioplită cu meșteșug și
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
meșteșug le făcu; și la mijloc o ocoli cu un brâu de piatră împletit în trei vițe și cioplit cu flori (...) Iar acoperământul tot cu plumb, amestecat cu cositor; și crucile pe turle tot poleite cu aur, și turlele tot cioplite cu flori și unele făcute sucite și împrejurul boltelor făcute tot steme de piatră cioplită cu meșteșug și poleite cu aur. Și făcu un cerdăcel dinaintea bisericii pe patru stâlpi și zugrăvit și învălit și acela cu plumb. Și făcu
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
trei vițe și cioplit cu flori (...) Iar acoperământul tot cu plumb, amestecat cu cositor; și crucile pe turle tot poleite cu aur, și turlele tot cioplite cu flori și unele făcute sucite și împrejurul boltelor făcute tot steme de piatră cioplită cu meșteșug și poleite cu aur. Și făcu un cerdăcel dinaintea bisericii pe patru stâlpi și zugrăvit și învălit și acela cu plumb. Și făcu scara bisericii tot de piatră scobită, cu flori și cu 12 trepte asemănându se celor
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
din curtea bisericii, am numărat captura. Erau zece bancnote de zece mii de lei. Zece bancnote nou-nouțe. O frumusețe de bancnote. Și mi-am adus aminte că există un obicei, atunci când chemi vreun amărăștean să-ți măture prin curte, să-ți cioplească via sau mai știu io ce altă treabă din asta să-ți facă, nu-i dai doar o bancnotă, să nu i se-ncingă tărâța că l-ai fraierit. Ăla nu știe valoarea banilor. Îi dai mai multe bancnote mici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ei să te întrebi. Sau să-ți închipui. Ca într-un fel de joc. Scriam și-mi aduceam aminte de un meșter, nea Mitică, un meșter care tot venea la mine la țară când au reparat ai mei fațada casei. Cioplea piatră pentru soclu. Atâta făcea. Apărea dimineață la o oră, mereu aceeași, poate pentru că atunci avea mașină sau pentru că rutina își spunea cuvântul, se așeza în fund pe o piatră și cioplea. Egal cu sine. Calm. Probabil nu bănuia că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
țară când au reparat ai mei fațada casei. Cioplea piatră pentru soclu. Atâta făcea. Apărea dimineață la o oră, mereu aceeași, poate pentru că atunci avea mașină sau pentru că rutina își spunea cuvântul, se așeza în fund pe o piatră și cioplea. Egal cu sine. Calm. Probabil nu bănuia că asta e, în fond, și munca scriitorului. De dimineața până seara spărgea piatră. Piatră pentru soclu. Se așeza pe un scăunel, își vâra capul între umeri și spărgea cataroaie. Cu ciocanul. Țoc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Chiar dacă tocmai ce vizitasem Memorialul Durerii, aici ne-am înveselit și ne-am amuzat foarte tare. Acesta este un muzeu în aer liber, de natură unică și de atracție turistică. Fiecare cruce din acest cimitir este diferită de cealaltă: imaginile cioplite în lemn înfățișează în mod naiv una din caracteristicile vieții celui îngropat acolo, iar epitafurile sunt scurte poezioare lipsite de obișnuitele clișee și pline de tâlc, scrise la persoana I, ca o spovadă a răposatului însuși. Tot în Săpânța am
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
aprobat, putând să dea examene la Alba Iulia și să fie hirotonit preot la 8 decembrie 1954. A funcționat ca vicar parohial în diferite parohii, iar în 1977 a fost numit paroh la Câmpina. În 1979 ia în primire parohia Cioplea din București pe care o păstorește până la pensionare, în 1990. În noua calitate, vine profesor la Nisiporești și apoi la Roman, în Seminarul Franciscan. Actualmente activează în parohia din Galați. (cf. Pr. Gheorghe Pătrașcu, Zile de încercare și de har
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
colaborare cu Nunțiatura Catolică din București. A fost condamnat pe viață, dar i s-a comutat pedeapsa în 25 ani muncă silnică. Cu Decretul de Amnistie din 1964 s-a eliberat. A funcționat ca vicar parohial în București la parohia Cioplea și paroh la Bărăția. În închisoare a fost timp de 14 ani. (Pr. Gheorghe Patrașcu, Zile de încercare și de har). După 1989 a reluat activitatea în ritul oriental, contribuind la preluarea bisericii greco-catolice de pe strada Sirenelor, unde a refăcut
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
din lucruri reale, trăite de mine. Se trăgea din jocul de șah al bunicului, iar jocul de șah avea de-a face cu părul lui. În primul război mondial, bunicul meu a fost soldat, a ajuns prizonier și și-a cioplit acolo un joc de șah. În lagăr, bunicul începuse să piardă smocuri întregi de păr, iar frizerul companiei i-a tratat pielea capului cu sevă stoarsă din frunze. Frizerul avea o patimă - juca șah oricând și oriunde apuca. Luase cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
negru decât fusese vreodată, el s-a gândit cum să-i mulțumească frizerului. Atenția i-a fost atrasă de doi copaci ce creșteau în interiorul lagărului - lemnul unuia era gălbui-deschis ca ceara, iar al celuilalt de un roșu foarte întunecat. A cioplit din lemnul lor figurile de șah ce lipseau și i le-a dăruit frizerului. Așa a început povestea, avea să-mi spună bunicul. Cioplindu-le, figurile îi deveniseră foarte apropiate, mi-a spus, și i se părea o lacună că
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]