1,401 matches
-
să-și deschidă drum cu-o scândură de raft, cu cealaltă mână strângea la subsuoară un borcan mare de măsline verzi, dar oamenii începuseră deja să-și smulgă unul altuia capturile din mână, sub ochii mei două hoaște jumuleau un ciorchine uriaș de banane, învelit în plastic, amândouă scrâșneau din dinți, și ciorchinele s-a rupt, și o banană mare și frumoasă a căzut fix în fața mea, m-am aplecat și am ridicat-o, era rece ca gheața, am luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
strângea la subsuoară un borcan mare de măsline verzi, dar oamenii începuseră deja să-și smulgă unul altuia capturile din mână, sub ochii mei două hoaște jumuleau un ciorchine uriaș de banane, învelit în plastic, amândouă scrâșneau din dinți, și ciorchinele s-a rupt, și o banană mare și frumoasă a căzut fix în fața mea, m-am aplecat și am ridicat-o, era rece ca gheața, am luat-o și mi-am băgat-o, pe la gât, sub tricou, și am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
picioarele mele. Eram în Insula Fericirii, din Third Avenue. Am citit despre acest loc în Revista Scum... Mă simțeam grozav aici: o cameră rotundă, fără ferestre, care fusese ornată ca un colț de rai - vițe groase, suporți de plastic pentru ciorchinii de struguri, plafon de bambus, lumini difuze și cântece vechi. Eu însumi m-am trezit fredonând una din melodiile favorite ale lui Fat Vince. Cum îi spunea? - O Twine Me a Bower. Știi, există un anumit tip de om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
trece o oră, mai puțin de-acum, și se va dovedi asta! De aceea și mergeau, destui, într-acolo: să aștepte împreună, să-i asculte el, pe urmă; n-o să-i cadă bine deloc! Peste o sută de inși stăteau, ciorchine, în dreptul orologiului. Poate s-ar fi strâns mai mulți, dar era dimineață, un sfert din populația adultă a târgului se afla la lucru în cele câteva manufacturi; și la câmp se găseau destui oameni. Cei adunați așteptau nerăbdători să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
în minte chipul acelui tribunus militaris, Elius Sejanus. În acea clipă de primejdie tribunul dobândi încredere și influență și, nemairespectând treptele ierarhice, ajunse alături de împărat. Nimeni nu-și imagina însă că asupra Romei aveau să se abată ani de teroare. Ciorchinele de strugure Era o dimineață liniștită în reședința de pe colina Vaticanus; tânărul Gajus se juca cu niște pui de păun în cușca pentru păsări - o evadare din starea mentală îngrozitoare în care se aflau -, când Zaleucos îi șopti terorizat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întâmple ceea ce vede că au pățit alții. Prietenii noștri sunt condamnați unul după altul, iar vina lor, de care toți se tem, e fidelitatea. Vechiul, curajosul grup de populares este lipsit încet-încet de oamenii lui, așa cum smulgi boabele de pe un ciorchine de strugure“. Fiul lui Gracchus și noul Castrum Praetorium Tocmai atunci își făcu apariția la Roma și străbătu Forum Augusti un bărbat la vreo patruzeci de ani, în straie modeste, cu fața arsă de soare, pe care nimeni nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sale vor dura, chiar dacă i-a fost arsă cartea, căci cei care vin după noi judecă după adevăr. Și a spus că memoria lui va fi mult mai cinstită fiindcă l-au condamnat“. Se întoarse spre Gajus: — Ai văzut? Pe ciorchinele prietenilor noștri au rămas ultimele boabe, și acelea suntem noi. Gajus, tăcut ca de obicei, se duse în grădină. Se gândi că, într-o zi, el avea să caute și să publice din nou cărțile istoricului mort. Și pe când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mine și traficul ce se mișca de-a lungul autostrăzii. Am pornit ștergătoarele, însă lamele trecură printre muște fără să le deranjeze. Vaughan stătea pe spate în scaunul de lângă mine, cu pantalonii desfăcuți în jurul genunchilor. Muștele i se târau în ciorchini groși peste pieptul mânjit de sânge, îi supurau pe stomacul palid. Formau un șorț de păr pubian care se întindea de la testiculele flasce și până la cicatricele de pe diafragmă. Altele îi acopereau fața, zburând în jurul gurii și nărilor, ca și când ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dobândim nemurirea, și o să stăpânim totul pe această planetă, și o să fim iubiți de toată omenirea, zice, tot n-o să uit că-mi datorați cosmetice în valoare de două sute de dolari. Arată bătrână. Părul îi stă aiurea. Din cauza cerceilor, din cauza ciorchinilor grei, rozalii și roșii, a safirelor roz și a rubinelor. Care au dispărut. Capitolul 21 Nu a fost vorba de o singură noapte, deși ăsta era sentimentul. La fel era în fiecare noapte, de-a lungul Texasului și al Arizonei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vă rog, nu deranjați pe-aici! e sărutul revărsat de ploi... logodnici în toamnă să nu mă uiți iubito peregrin în toamnă. o zi eternă. atât mi-ar lua să dezleg nuntirea întreagă din frunza de vița-de-vie. culcă-mi-te-n palme pe ciorchinii culeși de sub geana neagră. în brațele tale ochii mi s-au umplut de leacuri și călcâiul... ah! călcâiul ți-e neatins de ploaia ierbii. și cu toamna cea târzie, rămâne-vom pe vecie logodiți ca două paie. să nu mă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a scris cu litere de focuri peste ceață, că peste trup și suflet ai încuiat destin și le-ai unit cu foc o clipă, cât o viață . Copacul sufletului Se plimbă sufletul pe-o aripă de iarnă, cu gândul scutură ciorchini de primăvară, întinse ceruri de curcubeu vrea să aștearnă copacul sufletului să-și regăsească iară. Din fulguieli pictate în culori de iarnă, sufletul și-a croit perechi de rădăcini și a pornit prin viață ca să cearnă, în alte suflete icoane
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
reflecta doar adevăruri despre suflet. Mă apropii cu pași mărunți și hotărâți...o fetiță de-o șchioapă, cu ochii albaștri și profunzi ce explicau neînțelesul cerului, cu buclele negre și întunecate ce se atârnau pe ai mei umeri ca niște ciorchini de struguri îngrămădiți unul în altul, strânse în fundițe roșii ca merele pârguite. Sub un ten văruit se ascundea un surâs de porțelan. Dacă lași ca firea ta să fie înghițită de calmul vieții, îi poți auzi râsetul infantil sau
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Mă bucuram ca un copil atunci când îmi aminteam că mă uitam la mingea roșiatică și la jocurile ei de raze, stând la pieptul bunicii, aceasta mângâindu-mi părul blond. Priveam grădinile înflorite și viile cu mireasma lor ce-și trimiteau ciorchinii grei ai zeilor în butoaiele muritorilor, prin care alergam, mă jucam și mă ascundeam de bunicul, dar acesta când mă găsea mă lua în brațe și mă arunca către cerul cristalin, pe care eu încercam să-l prind cu mânuțele
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de concentrare, ea pare să compună răspunsurile ca și cum ar extrage cuvintele din întrebările interlocutorului, combinându-le cu altele, aduse, cel puțin la început, cu mare greutate din adâncurile conștiinței. Apoi, dintr-odată, ele răsăreau singure, ca ciupercile, și se lipeau ciorchine unul de altul, de abia mai puteai să le distingi, mai ales că erau pronunțate într-un fel anume, puțin silabisit. Căci M.M. era deopotrivă sâsâită, peltică, gângăvită și, pe alocuri, bâlbâită, alternând pe rând aceste dispoziții cu fiecare întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
urca din nou în trupul ei, care nu mai tremura. Lipită cu tot pântecele de parapet, întinsă către cerul rotitor, aștepta ca în inima ei tulburată să coboare pacea și să se facă tăcere. Ultimele stele ale constelațiilor căzură în ciorchini, mai jos, pe cerul deșertului, și încremeniră. Atunci, lină și chinuitoare, apa nopții începu s-o umple pe Janine, înecă frigul, urcă încetul cu încetul din străfundurile tainice ale ființei sale, și se revărsă în valuri neîntrerupte până la gura-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pedeapsă? - Ați uitat de șeful poliției? - Să-l iertăm. Judecătorul spuse că lucrul nu e cu putință și că vinovatul trebuie pedepsit, în timp ce d'Arrast pornea îndărăt către Iguape. În mica Grădină a Fântânii, misterioasă și tăcută sub ploaia măruntă, ciorchini de flori ciudate se revărsau de-a lungul lianelor, printre bananieri și pandanus. Grămezi de pietre ude însemnau locul de răscruce al cărărilor, pe care umbla la acea oră o mulțime pestriță. Metiși, mulatri, gauchos vorbeau între ei cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
tot descântă-n seară și-i întreabă de-i firesc până când și ea, minciuna, s-aibe chip de fată mare. iu al meu, de-atâta vară. De-atâta toamnă Iu al meu, e toamnă, darăde s-au gălbejit dovlecii. stau ciorchinii-n vii povară, noaptea-i cântă liliecii. miejii nucilor se coc și pocnesc din coji pe rând, Eu n-am stare și n-am locdoar același vis și același gând, în care colț din buză-ncet îți gust. gura ta
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și n-am locdoar același vis și același gând, în care colț din buză-ncet îți gust. gura ta, de-acuma are gustul toamnei, iz de must. Iu al meu, e toamnă, dară! Te iubesc și te-am iubit! stau ciorchinii-n vii povară îmi respiră-a fân cosit și-mi adie a răcoare ... și miresme-n ceruri suie. pielea ta-i de vină, oare, de în fiecare searăîmi miroase a gutuie? Antologia Esențelor 190 nici sf dar nici dramă nu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Dictatura, chestii de astea, zice Tîrnăcop. — Aceeași mizerie ca la Romană, zice Gulie, imediat după ce s-a spart mitingul, au apărut cîteva autoturisme fără număr. Asta mi-a sărit în ochi la prima vedere, lumea a început să se adune ciorchine în jurul lor, derbedei, copii ai străzii, nici un individ serios, cînd la un moment dat tot rotindu-mi privirile în jur, pe cine credeți că văd la orizont? — Monte Cristo în persoană, ghicește Dendé, e la mintea cocoșului că fiecare din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
înspre oficială, pentu a urmări starea de spirit a celor de acolo. Așa că n-am văzut dacă a fost ofsaid, sau henț, sau altă neregularitate. Cert a fost doar că Ceaușeilor le-a sărit muștarul și s-au adunat toți ciorchine în jurul centralului, îmbrîncindu-l și cerîndu-i explicații. Dar individul s-a ținut tare și a rămas cu mîna înțepenită înspre punctul de la centrul terenului, adică gol valabil. Cred că încăpățînarea asta i-a scos din pepeni pe mai marii Ceaușeilor de la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
răsputeri, reușesc să dea pînă la urmă la o parte ușa înțepenită a bisericii. Din interior trăsnește un miros amestecat de tămîie, lumînări arse și igrasie. — Chiar țineți morțiș să facem popasul ăsta? întreabă Curistul, adresîndu-se grupului de răzvrătiți strînși ciorchine în jurul Părințelului. — Cît să fie de-aici pînă la Universității sau MAPN? Nici o aruncătură de băț. N-o să stăm decît să ne tragem puțin sufletul, încearcă să i lămurească Roja. Trebuia să mă gîndesc de două ori înainte de-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
iazului trebuie ademenit cumva la mingioc. A vrut să spună că ești un fel de pescar de oameni, ca Petru și Andrei, înțelegi aluzia, fă-i pe toți să se spovedească, mi-a spus șuierat cu subînțeles, stăteau acolo adunați ciorchine, cîteodată la vecernie le mai puneam Europa Liberă la difuzoarele alea, nu le venea să creadă, ascultau extaziați, speriați, în timp ce eu făceam pe mine de frică să nu facă infarct vreunul din cei mai în vîrstă din cauza emoției. — Poți fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Am reușit totuși să-mi dau seama că aveam de a face doar cu militari. Cîțiva soldați în termen neînarmați și doi, trei gradați, lăsîndu-l la o parte pe pilot. Imediat ce palele elicelor s au oprit, cu toții s-au strîns ciorchine în dreptul ușii de intrare din spate și au început să vocifereze despre ce urma să facă în continuare. Toată sporovăiala n-a durat mai mult de cinci minute, după care doi dintre soldați s-au desprins de grupul celorlalți, au
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Da' lasă, că până se termină ea vara, o găsim noi și pe asta, cu picioarele de 2 kilometri, a ta..." Celestin se șterse de creasta unui val ce-l bubui peste-o ureche și tuși încurcat. Se scutură de ciorchinii de sare ai valurilor precedente. Apoi își ridică capul aproape mirat: - Auzi, tu, fată, ce-ți spun eu aicea? Fată dragă, tu mă auzi? 146 DANIEL BĂNULESCU Și rămaseră suspendați chiar deasupra măduvei spinării aparținând unui tânăr fără prea multă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dar ați văzut și dumneavoastră ce muzică ați putut produce cu mâinile aproape goale. "Semne aleatorii, născând însă anumite coincidențe frapante". Despre coincidența de nume ce mai să vorbim... - În plus, recunoaște cinstit, nu ai tu, încă din naștere, un ciorchine de pete, în formă de ancoră, cu trei brațe răsucite, pe fund? - E prea mult spus ciorchine de pete. Și e prea mult spus pe șezut. Fiindcă semnul din naștere e imprimat pe pectoralul stâng. Două brațe răsucite la ancoră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]