1,509 matches
-
nu demult la Editura Apostrof), care reunește intervențiile tuturor, să nu treacă neobservat. Comunicările sunt, și ele, interesante. Cel puțin șapte mi-au atras atenția prin faptul că sugerează, cum se spune astăzi, proiecte coerente de revizitare. Avem, în ele, ciornele unor cărți care s-ar putea scrie. Doar că, dintre toți, Ion Vartic pare a nu mai avea mult până s-o dea, pe a sa, la tipar. („Grodek”. A treia variantă, e doar o parte dintr-un studiu mult
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
sale. Polo este lingvistul spaniol care a colaborat cel mai îndeaproape cu Coșeriu și a petrecut ultimele șase veri în casa lui din Tübingen, ajutându-l cu generozitate ca să-și pună în ordine hârtiile, să-și recupereze vechile adnotări și ciorne, să pregătească pentru tipar ultima sa operă redactată în spaniolă, care va fi postumă, Problema corectitudinii idiomatice. Fiica mea, care a asistat la cursurile lui Coșeriu, care a învățat din lecțiile și cărțile sale bazele luminoase a ceea ce ea predă
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
la începutul versului. Or, prin proteza vocalică: M'au fer- Titu Maiorescu obține același efect, păstrarea accentului la început de vers. Soluțiile fiind echivalente, este posibil ca ligatura M'au-fer- să-i aparțină tot lui Eminescu. Versul lipsește din numeroasele ciorne și versiuni anterioare publicării (din manuscrise) - dar să ne aducem aminte cum crea Eminescu, din amintirile lui Ioan Slavici: "În primăvara anului 1883, însă, el a început să se îndărătnicească și nu mai eram nici eu tot cel de mai
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
fără îndoială, dar nu scriptice); al doilea, pentru că, după o mărturisire proprie din 1937, el însuși și-a propus să șteargă urmele căutărilor și să lase suveran rezultatul final al efortului creator: ,Am obiceiul - se confesa el - să distrug scrisorile, ciornele și notele". Ceea ce nu înseamnă, totuși, că nu putem reconstitui un Sadoveanu prin el însuși, recompus din propriile mărturisiri. Cel puțin trei volume pot fi surse documentare sigure pentru reconstituirea subiectivă a unei biografii și pentru analizarea unui proces de
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
Vianu-Călinescu, dincolo de cateva umbre, uzează de fine gesturi ceremoniale, semn că, ăn pofida incisivității, partenerii de dialog se percep corect. Totuși este de notat că ănceputul se petrece sub semnul unor relații nu tocmai bune ăntre cei doi. Am gasit ciorna scrisorii adresate de Vianu lui Alexandru Rosetti an cursul verii anului 1935, si am inclus-o an volumul de "Corespondență" emisă de Tudor Vianu, publicat an 1970 sub redacția mea. Epistola, reluată și an volumul 14 de Opere, se referă
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
văzut de curînd, la Iași, la Centrul Cultural Francez, o expoziție de instrumente de scris, între care cîteva mașini de scris vechi absolut adorabile. întîmplător tocmai citisem o carte pe care mi-o dăruise George Banu, intitulată Brouillons d'écrivains (Ciorne de scriitori), editată de Bibliotèque Nationale de France cu ocazia expoziției cu același nume deschisă la Paris între februarie și iunie 2001. Trebuie să admit că problema scrisului de mînă mă preocupă de cîtăva vreme, fiindcă de el se leagă
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
Nerval, Sartre și alții), și cîteva instructive precizări referitoare la istoria scrisului de mînă ca atare. Ele pornesc de la constatarea lui Valéry despre gustul pentru lucrurile de spirit care nu se poate dispensa de curiozitatea pentru originea lor. Bruionul sau ciorna reprezintă cea dintîi formă a unui manuscris. înainte de ele, avem așa-numite documente de pre-redactare, cum ar fi planurile, notițele, schițele etc. După ele, avem ceea ce francezii au botezat épreuves iar noi, pînă deunăzi, spalturi (sau corecturi). O dată cu vremea computerului
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
printuri. Acestea nu mai sînt scrise de mînă, ci de mașină sau tipărite. Scriitorii apelează tot mai des la scrisul direct pe mașină și pe calculator. Ceea ce înseamnă că manuscrisul - aflat în limbul dintre proiect și tipar - dispare. Bruionul (sau ciorna), odată cu el. în franceză, termenul s-a folosit prima oară în 1551, o sută de ani după inventarea tiparului, și își are originea în germanul Brod, care înseamnă ebuliție, fierbere sau "lichid". Nașterea bruionului este legată de importanța care începe
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
XVIII-lea, manuscrisul de autor e totuși neglijat, singura lui variantă care prezintă interes fiind manuscrisul unor opere inedite sau interzise de la publicare. Secolele al XIX-lea și al XX-lea constituie vîrsta de aur a manuscrisului de autor, a ciornei, cu multiplele și expresivele ei corecturi, ștersături, adaosuri, care fac bunăoară dintr-o pagină de Camil Petrescu oglinda fidelă a unui mod foarte personal de a concepe și redacta un roman. Sfîrșitul perioadei coincide cu sfîrșitul practicii manuscrise și, implicit
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
și expresivele ei corecturi, ștersături, adaosuri, care fac bunăoară dintr-o pagină de Camil Petrescu oglinda fidelă a unui mod foarte personal de a concepe și redacta un roman. Sfîrșitul perioadei coincide cu sfîrșitul practicii manuscrise și, implicit, cu moartea ciornei ca document literar. O întrebare, pe care nu poți să n-o pui, este aceea despre sărăcirea surselor noastre de informare privitoare la geneza unei opere, odată cu scrisul pe calculator. Nici o urmă nu mai rămîne de pe urma efortului sau ușurinței de
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
-i tragă tușele finale, nu a mai reușit nici să-i pună rama. Din această cauză, impresia de șantier abandonat la jumătatea lucrului e izbitoare. E ca și cum sociologul francez, contrazicîndu-și convingerile metodologice, s-a mulțumit cu forma zdrențuită a unei ciorne incomplete. A vrut să-și lămurească drumul în ochii tuturor, dar nu a reușit să surprindă decît potecile, firave ca niște fîșii, pe care viața i le-a pus înainte. Și cum e greu de crezut că Bourdieu n-a
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
care posedă dovada că sunt comercianți și plătesc impozite. De asemenea, cei care participă la ședințele de schimb nu vor aduce în sală timbre prohibite pentru schimb. Pentru sfârșitul acestei perioade, dl Tiron reproduce în lucrarea sa extrase dintr-o ciornă a unui Raport de activitate (probabil din 1949), aflat pe foi volante: „Al 7-lea an de activitate al Asociației noastre se încheie cu perspectiva unor noi prefaceri (restructurări) în viața filateliei în Republica noastră populară. Prin o serie de
Agenda2003-37-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281467_a_282796]
-
îmi pare rău, dar nu cred că mai există pe undeva. Mai târziu, am început să citesc mai ordonat, dar de scris și mai ales de păstrat n-am păstrat nimic. Nici chiar la poemele publicate, nu mi-am păstrat ciornele, ci numai variantele electronice, ca și când mi-ar fi fost teamă să las prea multe urme. Când am început să scriu, am scris poezie. Nu era o poezie bună, erau niște efuziuni sentimentale, expresie a unor stări neliniștite de adolescentă. Nu
"Oamenii fericiți și normali nu scriu, trîiesc pur și simplu" by Doina Ioanid () [Corola-journal/Journalistic/8121_a_9446]
-
Simona Vasilache Non olet, spusa lui Vespasian despre bani, nu li se potrivește cărților. În orice moment al vieții ei, chiar cînd e o iluzie pe un ecran de computer, cînd "iese" pe foi de ciornă în lumea cu ochelari și creion, cînd se tipărește, cînd stă, nouă, pe rafturi, sau, în fine, cînd folosința îi îngroașă paginile și-i ia din colțuri, cartea are miros. Izul de librărie, de clei și de hîrtie tăiată proaspăt
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
de a o reanaliza, acolo unde este cazul, în raport cu documentele publicate în ultimul deceniu". Aceste documente ivite în amintitul interval, în a căror lumină opera epică eliadescă se impune a fi reanalizată, sunt jurnalul, memoriile, proiectele de roman rămase în ciornă (Ștefania, Viață nouă, Gaudeamus), corespondența. Dramaturgia lui Eliade (piesele Iphigenia și Coloana nesfârșită) este și ea examinată în noua ediție a cărții lui Eugen Simion. Eseistica, publicistica politică și culturală, studiile despre aspectele mitului, despre istoria credințelor și ideilor religioase
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
mai am nevoie doar de puțin timp... Vă mulțumesc călduros pentru invitație. Nu cred să ajung cîndva la Tg-Jiu. Dar știu eu? Al Dvoastră, cu alese și - dacă-mi dați voie - prietenești urări, Constantin Noica De obicei, nu fac nici ciorne și nici còpii la scrisorile pe care le trimit, dar pe cea expediată la 23 nov. 1986 nu știu de ce am ținut așa de mult s-o păstrez. Pentru înțelegerea contextului, mă simt obligată să redau măcar câteva fragmente. „Nu
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]
-
epistolar al Blajului de la mijlocul veacului al XIX-lea, demonstrând că epistola, așa cum a fost ea cultivată de scriitorii români aparține și literaturii. Această atitudine critică va fi mai accentuată în corespondența lui Pavel Dan cu Ion Chinezu sau în ciornele și bruioanele unor schițe, publicate de Nicolae Florescu ( în vol. Ultimul capitol) sau în romanele lui Ion Brad, Ștefan Luca și Nicolae Breban. Un merit incontestabil al lucrării este comentarea unor scrieri literare puțin cunoscute, cvasi-inedite despre școlile Blajului: la
Școlile Blajului în literatură by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/2818_a_4143]
-
aș iubi-o mai mult și pentru tine - o musculiță de oțet scrisoare în octombrie (ii) iubire lumea se schimbă brusc își schimbă culoarea lumina străzii îmi ciugulește din ochi ce-am mai rămas după un an și sute de ciorne cu marginile ferfeniță până la cadra pe care-o voiam ideală pentru tine acum dintr-o dată în cărbune iubire îmi ard obrajii simt că-s invizibilă implozia mă trimite într-un recycle bin pentru stane de piatră când fiecare gest al
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
nu aduce servicii memoriei acestuia, în ciuda prezenței unor texte apte să suscite cât de cât interesul cercetătorilor. Volumul conține documente - în cea mai mare parte, corespondență oficială și privată - datate 1963- 1997, precum și un număr destul de mare de scrisori, poeme, ciorne etc. nedatate. Criteriul de organizare ales de editorul George Sorescu, cel cronologic, este absolut bizar, câtă vreme unele dintre scrisorile publicate aici sunt trimise de Marin Sorescu, iar altele sunt primite. O minimă separare a respectivelor epistole, pe criteriul primite
Harababură cu Marin Sorescu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5099_a_6424]
-
de plecare al oricărei cărți îl reprezintă întotdeauna ceva real, nu e deloc ficțiune, e o străfulgerare a unei senzații, o amintire, cuvintele cuiva, o întâmplare care mi s-a cuibărit undeva adânc în memorie, de-acolo începe totul. Urmează ciorna. Perioada în care scriu ciorna e cea mai grea, e epuizantă, fac fișe, mă documentez, schițez din capul locului un traiect narativ, ba chiar cu personajul principal urmăresc acțiunea până la capăt. Scrierea ciornei mă torturează cel mai tare, e un
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
îl reprezintă întotdeauna ceva real, nu e deloc ficțiune, e o străfulgerare a unei senzații, o amintire, cuvintele cuiva, o întâmplare care mi s-a cuibărit undeva adânc în memorie, de-acolo începe totul. Urmează ciorna. Perioada în care scriu ciorna e cea mai grea, e epuizantă, fac fișe, mă documentez, schițez din capul locului un traiect narativ, ba chiar cu personajul principal urmăresc acțiunea până la capăt. Scrierea ciornei mă torturează cel mai tare, e un proces fecund, dar greoi, mă
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
în memorie, de-acolo începe totul. Urmează ciorna. Perioada în care scriu ciorna e cea mai grea, e epuizantă, fac fișe, mă documentez, schițez din capul locului un traiect narativ, ba chiar cu personajul principal urmăresc acțiunea până la capăt. Scrierea ciornei mă torturează cel mai tare, e un proces fecund, dar greoi, mă simt de multe ori dezorientat, sunt nesigur, o iau de multe ori de la capăt. Și în toată această perioadă, tot ce fac, oamenii cu care discut, cărțile pe
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
le văd mi se par legate de cartea la care lucrez, tot ce mi se întâmplă îmi pare că face parte din lucrul la text, că trebuie să folosesc în scris experiențele trăite în perioada de gestație a cărții. Scrierea ciornei poate dura luni de zile, dar odată terminată, mă simt fericit. Abia atunci mă simt liniștit, scrisul devine din clipa aceea distracție, bucurie, scriu lejer, detensionat, inventez cu ușurință, brodez dantelăria stilistică. Las apoi textul undeva, în așteptare, nu-l
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
Școlar. O punem pe seama oboselii", a afirmat Tatomir. În context, inspectorul general al ISJ Mehedinți, Mirela Pintea Enea, a precizat că, în urma anchetei preliminare, s-a stabilit că profesorii care au evaluat lucrarea respectivă au transcris greșit notă elevului de pe ciorna pe borderoul final.
EVALUARE NAŢIONALĂ 2014: Misterul notei, de la 3.80 la 8.10 by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/64621_a_65946]
-
neseriozitate (improvizează o lege, o ordonanță sau o hotărâre, o pun în aplicare și, după o vreme, constatând că a fost prost gândită, trec la revizuirea ei). Mai trebuie apoi precizat că Eminescu experimenta diversele variante ale unui text în ciorne, fără să perturbe viața nimănui, în timp ce "eminescienii" de școală nouă fac experiențe pe societatea românească. Ei seamănă cu alt "poet", Nicolae Ceaușescu care modifica blocurile de locuințe nu în faza de proiect, ci după ce le vedea construite și descoperea că
Improvizație legislativă în cultură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14300_a_15625]