2,061 matches
-
de letargie nu m-am dus dincolo de pădure să caut o ieșire, un drum, cum era firesc.” (O. Paler, Viața ..., 89) • acuzativul: de, din cauză de: „Popa se ridică în picioare mai mult de frică decât de respect.” (I.L. Caragiale) Circumstanțiala cauzală se introduce în frază prin conjuncții: că, căci, cum (adverb devenit conjuncție), deoarece, fiindcă, întrucât și locuțiuni conjuncționale: dat fiind că, de vreme ce, din moment ce, din cauză că, din pricină că, întrucât, odată ce, pentru că: „Grăim, Doamnă, cătră tine, Nu din gură, ci din carte, Că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pentru că-i sunt dragă lui.” (M. Eminescu, I, 80) „Nu, Galilei, dar din moment ce au existat, nu mai putem vorbi numai despre dragostea ce-o datorăm lumii.” (O. Paler, Galilei, 84) Dintre elementele de relație, se constituie în mărci distinctive ale circumstanțialului cauzal locuțiunile prepoziționale din cauza, din pricina iar ale circumstanțialei cauzale, conjuncțiile deoarece, fiindcă, întrucât și toate locuțiunile conjuncționale: „A ajuns să se creadă aproape zeu, din pricină că nimeni nu-l mai contrazicea...” (O. Paler, Caminante, 197) CIRCUMSTANȚIALUL DE FINALITATE (SCOP)TC "CIRCUMSTAN
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
80) „Nu, Galilei, dar din moment ce au existat, nu mai putem vorbi numai despre dragostea ce-o datorăm lumii.” (O. Paler, Galilei, 84) Dintre elementele de relație, se constituie în mărci distinctive ale circumstanțialului cauzal locuțiunile prepoziționale din cauza, din pricina iar ale circumstanțialei cauzale, conjuncțiile deoarece, fiindcă, întrucât și toate locuțiunile conjuncționale: „A ajuns să se creadă aproape zeu, din pricină că nimeni nu-l mai contrazicea...” (O. Paler, Caminante, 197) CIRCUMSTANȚIALUL DE FINALITATE (SCOP)TC "CIRCUMSTAN}IALUL DE FINALITATE (SCOP)" Determină: • verbe (locuțiuni verbale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
constituie în mărci distinctive ale circumstanțialului cauzal locuțiunile prepoziționale din cauza, din pricina iar ale circumstanțialei cauzale, conjuncțiile deoarece, fiindcă, întrucât și toate locuțiunile conjuncționale: „A ajuns să se creadă aproape zeu, din pricină că nimeni nu-l mai contrazicea...” (O. Paler, Caminante, 197) CIRCUMSTANȚIALUL DE FINALITATE (SCOP)TC "CIRCUMSTAN}IALUL DE FINALITATE (SCOP)" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Uneori îmi repet că, pentru a redescoperi paradisul, trebuie să treci întâi prin infern.” (O. Paler, Viața..., 191), „Ca să vă-nșel privirea am născocit eu timpul. ” (Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prindă păcăliții.” (E. Barbu, 225) • interjecții: „Hai și noi, măi băiete, să dăm ajutor la drum, să nu zică Vodă, când a trece pe aici, că satul nostru e mai leneș decât alte sate.” (I. Creangă, 7) * Sub aspect semantic, circumstanțialul de finalitate exprimă scopul în care se desfășoară o acțiune verbală sau în care există (sau se obține) o anumită însușire (calitate): „Cu săgeata-i otrăvită / A sosit ca să mă certe Fiul cerului albastru / Ș-al iluziei deșerte.” (M. Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
c. analitic: „Dar pentru a fi frumos orbul trebuie să fie liniștit.” (M. Eminescu, Despre cultură, 113) d. complex: Pentru a rămâne cum a fost toată viața a trebuit să facă multe sacrificii și să suporte cumplite lovituri. e. propozițional (circumstanțiala de scop): „Lucește c-un amor nespus, / Durerea să-mi alunge, Dar se înalță tot mai sus, / Ca să nu-l pot ajunge.” (M. Eminescu, I, 175) f. multiplu: „De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu? Oare glorie să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Luminate împărate, de acum cred că mi-ți da fata, ca să vă lăsăm în pace și să ne ducem în treaba noastră.” (I. Creangă, 242) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când se realizează prin locuțiuni adverbiale, identitatea de circumstanțial de scop este implicită în conținutul semantic al locuțiunii, în împletire cu planul semantic al relației de dependență; acesta din urmă diferențiază circumstanțialul de scop de circumstanțialul de cauză cu aceeași realizare: • scop: De-aceea, s-a dus la el
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Creangă, 242) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când se realizează prin locuțiuni adverbiale, identitatea de circumstanțial de scop este implicită în conținutul semantic al locuțiunii, în împletire cu planul semantic al relației de dependență; acesta din urmă diferențiază circumstanțialul de scop de circumstanțialul de cauză cu aceeași realizare: • scop: De-aceea, s-a dus la el, ca să-l mai liniștească. • cauză: De-aceea, s-a dus la el, fiindcă era singurul care-l cunoștea. Observații: Identitatea specifică a circumstanțialului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când se realizează prin locuțiuni adverbiale, identitatea de circumstanțial de scop este implicită în conținutul semantic al locuțiunii, în împletire cu planul semantic al relației de dependență; acesta din urmă diferențiază circumstanțialul de scop de circumstanțialul de cauză cu aceeași realizare: • scop: De-aceea, s-a dus la el, ca să-l mai liniștească. • cauză: De-aceea, s-a dus la el, fiindcă era singurul care-l cunoștea. Observații: Identitatea specifică a circumstanțialului cu această realizare este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
circumstanțialul de scop de circumstanțialul de cauză cu aceeași realizare: • scop: De-aceea, s-a dus la el, ca să-l mai liniștească. • cauză: De-aceea, s-a dus la el, fiindcă era singurul care-l cunoștea. Observații: Identitatea specifică a circumstanțialului cu această realizare este fixată în interiorul relației de apoziție, prin propoziția circumstanțială de scop sau de cauză. Când se realizează prin substantive sau forme verbal-nominale, relația de dependență se dezvoltă prin prepoziții și locuțiuni prepoziționale care impun substantivului cazurile: • genitiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aceea, s-a dus la el, ca să-l mai liniștească. • cauză: De-aceea, s-a dus la el, fiindcă era singurul care-l cunoștea. Observații: Identitatea specifică a circumstanțialului cu această realizare este fixată în interiorul relației de apoziție, prin propoziția circumstanțială de scop sau de cauză. Când se realizează prin substantive sau forme verbal-nominale, relația de dependență se dezvoltă prin prepoziții și locuțiuni prepoziționale care impun substantivului cazurile: • genitiv: în vederea, în scopul: „În scopul promovării activității de creație, oamenii de cultură
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se asocieze, în condițiile legii, în uniuni, asociații și societăți de creație.” (C.M.) • acuzativ: după, la: „Au ieșit la promenadă - ce petrecere gentilă!” (M. Eminescu, I, 46) Dintre acestea se impun, ca mărci distinctive, locuțiunile prepoziționale care cer genitivul, când circumstanțialul se realizează substantival: „A cercetat toate edițiile anterioare și manuscrisele, în vederea realizării unei ediții cât mai fidele.” și prepozițiile pentru și spre, când se realizează prin infinitiv: „Dar cei care cred că a fi modern înseamnă a demitiza uită că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ni le punem nu pentru a da un răspuns ci pentru a auzi întrebarea.” (O. Paler, Caminante, 239), „Spre a înțelege cum este un arbore o unitate diversă, încerci să vezi cum sunt diverși arbori o unitate.” (C. Noica, 23) Circumstanțiala de scop se introduce în frază prin conjuncțiile să, de, ca să (ca... să) și locuțiunea conjuncțională pentru ca să: „Gardu-l poți sări ușor, dar trebuie mare băgare de seamă, nu cumva să simtă stăpânul...” (I.L. Caragiale, IV, 233) Dintre acestea, marchează identitatea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se introduce în frază prin conjuncțiile să, de, ca să (ca... să) și locuțiunea conjuncțională pentru ca să: „Gardu-l poți sări ușor, dar trebuie mare băgare de seamă, nu cumva să simtă stăpânul...” (I.L. Caragiale, IV, 233) Dintre acestea, marchează identitatea specifică a circumstanțialei de finalitate conjuncția ca să (în structură continuă; în structură discontinuă poate interveni și în realizarea propozițională a altor funcții sintactice): „Ca să schimbăm acum, întâia oară, / Sapa-n condei și brazda-n călimară, Bătrânii-au adunat printre plăvani / Sudoarea muncii sutelor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
brazda-n călimară, Bătrânii-au adunat printre plăvani / Sudoarea muncii sutelor de ani.” (T. Arghezi, 5) și locuțiunea pentru ca să: „Vine Mișu, profesorul - știi, Mișu al nostru care dă meditație la băieți - vine pentru ca să le dea vacanță.” (I.L. Caragiale, II, 320) CIRCUMSTANȚIALUL DE CONDIȚIE (CONDIȚIONAL)TC "CIRCUMSTAN}IALUL DE CONDI}IE (CONDI}IONAL)" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Dacă te revolți, faci o săritură din destin.” (O. Paler, Viața..., 92), • expresii impersonale: „Ar fi cald pe pământ și chiar bine ar fi Dacă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Iubiți-vă, 255), • sintagma predicatului analitic: „Orice formă fixă devine plictisitoare dacă e separată de condițiile care au făcut-o necesară.” (G. Călinescu), • interjecții: „- Hai la munte, dacă vrei aer într-adevăr curat.” Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, circumstanțialul de condiție exprimă: • condiția reală impusă desfășurării unei acțiuni: „Învățătura acestor întâmplări absolut autentice este că un dialog nu duce la nimic dacă planurile de gândire nu coincid.” (G.Călinescu, C.O., 110) • ipoteza în care intervine (se desfășoară) acțiunea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și un atribut, realizat prin substantiv în genitiv sau adjectiv demonstrativ în acuzativ: „Tribunalele și judecătoriile judecă cererile celor vătămați în drepturile lor prin acte administrative, putând să se pronunțe, în condițiile legii, și asupra legalității acestor acte.” c. propozițional (circumstanțiala de condiție): „Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt.” (M. Eminescu, I, 137) d. multiplu: „Ar fi plecat și fanfara dacă cineva nu și-ar fi adus
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și-ar fi adus aminte că fanfara nu poate pleca înaintea primului ministru și dacă nu i-ar fi oprit.” (M. Eliade, 195) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când se realizează prin adverbe (locuțiuni adverbiale), identitatea sintactică a circumstanțialului condițional este fixată de împletirea planului semantic al adverbului cu topica lui și cu un element prozodic, pauza; realizând funcția de circumstanțial condițional, adverbele altfel, altminteri preced verbul-predicat: „Slugii să nu-i întinzi mâna și să nu-i lași decât
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
195) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când se realizează prin adverbe (locuțiuni adverbiale), identitatea sintactică a circumstanțialului condițional este fixată de împletirea planului semantic al adverbului cu topica lui și cu un element prozodic, pauza; realizând funcția de circumstanțial condițional, adverbele altfel, altminteri preced verbul-predicat: „Slugii să nu-i întinzi mâna și să nu-i lași decât atât cât să răsufle, altfel nu te mai respectă.” (E. Barbu, 14) Când se realizează prin substantive (pronume), relația de dependență este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
constituie în marcă distinctivă absolută: „Am vorbit cu madam Ionescu, mama ta, și mi-a spus să-ți scriu, fiindcă singură nu știe ce măsuri să ia în caz de nenorocire.” (I.L. Caragiale, II, 168) Prepoziția fără marchează identitatea de circumstanțial condițional a substantivului pe care-l însoțește, numai dacă acesta precede verbul-predicat: „Fără concursul «Vieții Românești» era foarte greu dacă nu chiar imposibil, să ajungă cineva profesor.” (I. Iordan, Memorii, II, 125) Când se realizează prin forme verbal-nominale, identitatea sintactică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a substantivului pe care-l însoțește, numai dacă acesta precede verbul-predicat: „Fără concursul «Vieții Românești» era foarte greu dacă nu chiar imposibil, să ajungă cineva profesor.” (I. Iordan, Memorii, II, 125) Când se realizează prin forme verbal-nominale, identitatea sintactică a circumstanțialului condițional rămâne închisă în planul semantic al relației de dependență: „... Părinții tăi nu mai trăiesc de sute de ani, și chiar tu, ducându-te, ne temem că nu te vei mai întoarce...” (P. Ispirescu, 11), „Puse aceste fapte în relații
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
11), „Puse aceste fapte în relații directe cu noi înșine, ele par cel puțin ciudate unui om ca dumneata, dar raportate la întregul de fapte la care noi am participat sună cu totul altfel.” (P. Sălcudeanu, 184) Identitatea sintactică a circumstanțialului dezvoltat rămâne implicită în planul semantic al primului substantiv din sintagma nominală: „Eliberarea din funcție a judecătorilor se face în aceleași condiții în care aceștia au fost aleși.” sau în planul semantic al relației de dependență, dacă se realizează prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care aceștia au fost aleși.” sau în planul semantic al relației de dependență, dacă se realizează prin construcții gerunziale absolute, când poate fi întărită de adverbul numai: „Numai mergând el foarte încet, aș putea să-l mai ajung din urmă.” Circumstanțiala de condiție se introduce în frază prin conjuncții (locuțiuni conjuncționale): dacă, de, să, fără să, în caz că, adverbul devenit conjuncție când: „Dacă te-ai uitat câteva nopți în cer, copile, nu mai ești bun de nimic...” (T. Arghezi, VI, 167), „De
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aș vorbi astfel. (O. Paler, Viața..., 236), „Ia, când aș avea eu o slugă ca aceasta, nu i-aș trece pe dinainte.” (I. Creangă, 211) Dintre aceste elemente relaționale, numai locuțiunea conjuncțională în caz că se constituie în marcă absolută distinctivă pentru circumstanțiala condițională. Relația de dependență dintre circumstanțiala de condiție și regenta ei se lipsește uneori de elemente de relație; termenii sintagmei, singurii constituenți sintactici, propoziționali, ai frazei se juxtapun. Identitatea specifică a circumstanțialei de condiție este marcată în aceste enunțuri prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
236), „Ia, când aș avea eu o slugă ca aceasta, nu i-aș trece pe dinainte.” (I. Creangă, 211) Dintre aceste elemente relaționale, numai locuțiunea conjuncțională în caz că se constituie în marcă absolută distinctivă pentru circumstanțiala condițională. Relația de dependență dintre circumstanțiala de condiție și regenta ei se lipsește uneori de elemente de relație; termenii sintagmei, singurii constituenți sintactici, propoziționali, ai frazei se juxtapun. Identitatea specifică a circumstanțialei de condiție este marcată în aceste enunțuri prin topică; propoziția care ocupă primul loc
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]