1,260 matches
-
Letea Veche). Sporul natural a avut o contribuție secundară în cadrul acestui proces - așa cum am arătat, în decembrie 1930, doar 38% dintre locuitorii orașului erau născuți în Bacău. Plecând de la această ultimă constatare, nu putem să nu remarcăm faptul că mediul citadin moldovenesc a fost martorul - în unele cazuri, chiar, creația - unor fluxuri etnoculturale deosebit de intense. Relevantă, în acest sens, este evoluția comunității evreiești din orașele din partea de nord a Moldovei, care a deținut, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, o incontestabilă
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
și „Orașul turistic”, și, nu în ultimul rând, în Iași, un adevărat „Oraș-Soare”, o sinteză perfectă a întregii tipologii urbane din această regiune. Totuși, dincolo de elementele care le-au diferențiat, nu putem să nu observăm asemănările izbitoare ale unei fizionomii citadine comune, generată de legile imuabile ale determinismului uman asupra habitatului. Cel puțin în cazul orașelor din partea de nord a Moldovei, organizarea spațiului urban, dispunerea în teritoriu a zonelor funcționale au fost identice pentru toate capitalele de județe. Astfel, în perioada
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
un parter comercial și unul sau, foarte rar, dou) nivele de locuit. Fotografiile de epocă subliniază foarte clar acest aspect - strada Mare a Bacăului poate fi considerată, oricând, un prototip al străzilor centrale ale orașelor moldovenești din perioada interbelică. Mediul citadin băcăuan a fost produsul exclusiv al principalelor funcții ale orașului - funcția economică (comercială și industrială) și cea administrativă. Așa cum am arătat, spațiul urban s-a dezvoltat în jurul fostului obor de vite - amplasat, până în anul 1857, în zona centrală a orașului
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
a îngăduit excesiva politizare, cu efectele sale metastatice propagate la nivelul întregii societăți - autoritarism central și local, corupție, nepotism, slugărnicie, carierism, individualism ș.a. Lectura comparativă a datelor statistice ne-a oferit, prin urmare, premisele portretistice ale băcăuanului etnic român - un citadin hibrid, amestec între țăran și orășeanul de primă generație, fără mari ambiții profesionale, preferând, printre altele, mai mult confortul venitului asigurat de stat, decât bogăția ipotetică a unor afaceri riscante. Chiar și acolo unde au existat modele parentale de urmat
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
lui este că a sfârșit prin sinucidere. Cert este faptul că, de prin 1913, începe să arate ușoare semne ale unei oboseli sufletești, care s-a accentuat continuu. Viața îi fusese grea cu deosebire, urcușul abrupt, dislocările amare, reminiscențele puternice. Citadin, deprins cu marile metropole ale Europei, iubea viața retrasă până la anonimat. Fără familie proprie, avea o accentuată vocație familială. Așa se face că în acești ani își petrecea constant verile la fratele său, Dumitrache Brăescu, notar la Galbeni, pe valea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ale bucătăriei românești: ar exista, pe de o parte, substratul, „marea bucătărie țărănească“, moștenitoare a unei tradiții culinare băștinașe, „spectaculoasă și cu măduvă tracică“ și, pe de alta, la capătul opus al... mesei, adstratul cel mai recent: o bucătărie modernă, citadină și cosmopolită, adică foarte receptivă la influențe străine 10. Aceasta din urmă trăsătură, afirmă autorul, este cea din pricina căreia în mod eronat s-a afirmat „că nu există o bucătărie românească, că totul este împrumutat și furat“. Între aceste două
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
planete, stârnind admirația și zavistia bucătarilor cu diplomă. Despre unul dintre acestea am să vă povestesc astăzi.“ Ceea ce urmează este rețeta mielului „gătit haiducește“, rețetă reprodusă de către Radu Anton Roman, ocazie de care profită pentru a polemiza cu „bon-viveur“-ul, „citadinul“, „hedonistul“ său predecesor în ale preparatelor culinare românești, pe care-l acuză de a fi ignorat „matricea sacră, sensul sacrificial, ritualic“ al unor astfel de bucate. Printre altele, îi mai reproșează faptul că nu a văzut în această rețetă decât
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
pe care noi le-am luat de la turci (la fel ca Imam Bayaldi-ul și ciulamalele) și nu le-am românizat aproape deloc. Același traseu, de la arabi către noi via Turcia, l-a avut și marinata de pește, „conservă și mâncare citadină“ (Radu Anton Roman), foarte des întâlnită în târgurile de pe malul Dunării. Peștele (în special scrumbia) se taie în bucăți care se dau prin făină și apoi se prăjesc; la urmă se pun în borcane și se acoperă cu o marinată
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ciocoiești Așa cum am amintit mai sus, Radu Anton Roman face referire la mai multe „straturi“ ale bucătăriei românești: un substrat, „marea bucătărie țărănească“, un fel de nivel intermediar, bucătăria „târgoveață“, și adstratul cel mai recent, o bucătărie cosmopolită, modernă și citadină, din care citează doar ocazional. Volumul său nu cuprinde nici o rețetă din meniurile meselor boierești sau domnești. De ce? Pentru că în acest domeniu originalitatea nu există, totul este împrumut. Dar, pentru a avea o imagine completă a gastronomiei românești, mesele aristocratice
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
2002 (în colaborare cu Sean Cotter). Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Viziune și exercițiu, RL, 1977, 32; Victor Atanasiu, Sinceritate și problematizare, VR, 1977, 12; Doina Uricariu, Confesiuni moderne, LCF, 1978, 51; Ciobanu, Însemne, II, 229-231; Dan C. Mihăilescu, Poezia fals citadină, TR, 1980, 42; Mirela Roznoveanu, Viața în clar-obscur, RL, 1981, 28; Piru, Debuturi, 170-172; Alex. Ștefănescu, O poezie pentru un cititor cu inițiativă, RL, 1983, 44; Tartler, Melopoetica, 115-118; Valentin Tașcu, Feminitate apăsată, ST, 1985, 3; Eugen Simion, „Veneră alergând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
viza alienarea, decadentismul cu „vânturi rele”. În fapt, sensibilitatea rănită a poetului nu rezistă eforturilor, el nefiind o fire voluntară. Urmează inevitabil evaziunea în natură și istorie. Repudiind forfota Parisului (În atelier), transilvăneanul evocă „vremi patriarhale”. Trudit de mecanismul existenței citadine, el se adresează orizontului: „O, natură, împrumută-mi/ din odihna ta o clipă” (Rugă). Refractar „glasului urii”, „copil cuminte al naturii”, crede, împreună cu alții, în forța regeneratoare a pădurilor. Germinația universală, în primăvară, atenuează fiorul morții, făcându-l să privească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
nu mai aveam nevoie să mă uit la fotografie. Închideam ochii, clipa aceea era în mine. Și ghiceam până și bucuria încercată de cele trei femei, regăsind, după căldura leneșă a verii, răcoarea de toamnă, veșmintele de sezon, plăcerile vieții citadine și, în curând, chiar ploaia și frigul ce aveau să-i sporească farmecul. Trupurile lor, inaccesibile cu o clipă în urmă, trăiau în mine, scăldându-se în mirosul înțepător al frunzelor uscate, în ceața ușoară ce scânteia în soare... Da
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în juru-i se îmbină cu altele, inventate, altfel spus cu viziunile interioare ale pictoriței. Tablourile astfel rotunjite emană o anumită caldură; un figurativ senin, tonifiant respiră sistematic prospețime și optimism. S-au succedat alte expoziții(uleiuri), însumând portrete, grupuri, scene citadine și momente de plein air . Persistă în timp dragostea dintâi: mirajul acvatic. Pe urmele unor înaintați prestigioși (între aceștia Tonitza), iat-o la Balcic, pe țărmul bulgar, și în continuare la Nessebar. Pitorescul Balcic al Vioricăi Toporaș e un ansamblu
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
că ar sugera facilitatea imitării modelului, diminuându-i, implicit, valoarea. Însă recontextualizarea unor tipuri puse în valoare de Caragiale, precum cel al lui Mitică, al demagogului, al pseudosavantului etc., reabordarea unor teme recognoscibile din patrimoniul său, precum cea a familiei citadine și a politicii, recurgerea la procedee textuale inaugurate în prozele sale, precum "temă și variațiuni", lista, autoreferențialitatea ș.a.m.d. ca să nu mai vorbim de revalorificarea de pe alte poziții a multor mărci care țin de "limba eroilor" săi, certifică viabilitatea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-i stârnea nici emoția, nici indignarea. Prezența sa în cetate, controlată, histrionică, scrutătoare, interpretativă, degajată și angajată totodată, este una "socratică"75. Autorul Momentelor nu se izolează de cercul "strâmt" în sferele înalte ale geniului resemnat, ci se integrează universului citadin, mânat de o curiozitate organică și de o conștiință pedagogică corectivă: "Prin reducerea la absurd, prin maieutică și dialectică, el tinde să aducă societatea românească la cunoașterea de sine și la o cunoaștere morală. Dialogurile lui din comedii și din
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
El se învăluiește în spirit și în glume, ca ariciul în ghimpii lui"32. Într-adevăr, caracteristica dominantă a acestui personaj lipsit de o fizionomie remarcabilă este inventivitatea discursivă pusă în evidență printr-o vastă colecție de miticisme, încadrabile folclorului citadin, a căror savoare reiese din amestecul inedit de calambururi, truisme, culmi și sintagme ce țin de ceea ce Constantin Amăriuței numea, într-un studiu remarcabil, "logosul parazitar"33: Ceri într-o băcănie: Băiete, o țuică! Nu-i da, domnule, c-o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a chiriașului nevoit să rătăcească prin tot orașul în căutarea unei locuințe decente și rezonabile ca preț, și cea a fostei sale gazde, proprietăreasa coana Tinca, surprinsă neplăcut după fiecare nou eșec în contactele cu mușteriii mereu imprevizibili. Fauna umană citadină în permanentă căutare a profitului necinstit este dezvăluită însă cu indulgență și amărăciune, ceea ce dizolvă satira, pe care simțul critic al autorului Momentelor a imprimat-o respectivelor situații și tipologii, în umor. Cu toate acestea, în esență, tema schiței caragialiene
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sa valeur. Pourtant, la recontextualisation de certains types mis en valeur par Caragiale, tels que celui de Mitică, du démagogue, du pseudosavant etc., l'approche nouvelle de certains thèmes faciles à reconnaître de son patrimoine, tout comme celui de la famille citadine et de la politique, faire appel à des procédés textuels inaugurées par ses proses, comme "thème et variations", la liste, l'autoréférence, etc., pour ne plus parler de la revalorisation des autres positions de plusieurs marques qui s'attachent à " la langue
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
elaborează strategii de marketing urban; * gândesc facilități fiscale pentru investitori cu beneficii pe termen mediu și lung; * ameliorează calitatea mediului; * înfrumusețează aleile pietonale, piețele publice, zonele de agrement; * se ocupă de toate cartierele; * află soluții viabile pentru mobilizarea, implicarea tuturor citadinilor etc. Se afirma la Forumul Mondial al Orașului (2006) că viitorul Europei va reflecta în largă măsură viitorul orașelor sale. În zilele noastre, în general, societățile nu se mai bat între ele cu armele. Ele răzbat, rezistă, se impun sau
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cu toți cetățenii, cu UE. Ei ar trebui să suscite elaborarea și depunerea de proiecte, să conducă prin proiecte, să aibă competențe manageriale, să conducă pe bază de date accesibile, pe baza studiilor științifice, ca să poată spera în mobilizarea tuturor citadinilor pe termen scurt, mediu și lung. Primarul trebuie să se întrebe mereu dacă este un simplu gestionar, un simplu mediator al mizelor produse de grupurile de interese cele mai diverse, dacă este garantul finalităților, obiectivelor și activităților împărtășite de către cei mai mulți
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ghetoizării fenomene care produc găști de cartier, mișcări nihiliste, extremiste. Cert este că oamenii, locuitorii orașului fac orașul bun sau rău, civilizat sau sălbatic, curat sau poluat, liniștit sau insuportabil de zgomotos... Cetățenia implică participarea, iar democrația exprimă cetățenia! Cetățenii citadini pot participa sau nu la conducerea treburilor publice. Fiecare în parte poate gândi că nu contează, dar important ar fi să conștientizeze cât de importanți devin cu toții atunci când comunică, intră în comuniune, constituie o comunitate. De regulă, prin orașele noastre
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
împlinit într-atât, încât acestea pot fi considerate "actori politici și economici autonomi și strategici"297. Dincolo de considerentele instituționale, această evoluție, în contextul creșterii economice, sociale și urbane, este consecința cererilor crescânde de echipamente și servicii ale unei populații din ce în ce mai citadine. Creșterea investițiilor civile și a cheltuielilor pentru serviciile oferite cetățenilor plasează primarii în centrul politicilor sociale și urbane 298. Dacă începând cu 1982 legile descentralizării dotează comunele de drept și de fapt cu o mare capacitate de guvernare, ele nu
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
nu se mai știe cum să se măsoare funcționalitatea unui oraș. Odinioară, aceasta avea drept finalitate înrolarea populației în eforturile productive. În prezent, a guverna orașul presupune asumarea efectelor divorțului dintre urbanizare și industrializare și luarea în seamă a aspirației citadinilor la o mai mare autonomie. În acest nou context, apar cu claritate provocările cărora trebuie să le răspundă conducerea orașului. Trebuie stopate competițiile sterile între municipalități, este necesară garantarea unei mai mari coerențe a proiectelor intercomunale de dezvoltare, se cer
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Acolo unde lucrurile sunt luate în serios și se lucrează cu responsabilitate pentru cartier și oraș, aceste consilii sunt adevărate centre de dezbatere publică, vector al coeziunii sociale și solidarității, cu buget alocat, reuniuni de evaluare a acțiunilor (privind viața citadină cotidiană) din punct de vedere calitativ și cantitativ etc. 1 Machiavelli, Sur la première décade de Tite-Live. Troisième livre, în Œuvres complètes, La Pléiade, 1952, pp. 607-611. 1 "La formation des acteurs du développement social et urbain" , în Les Cahiers
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
nebunia sacră care să abolească granițele personalității lor și să restabilească acea comuniune primitivă dintre om, animal și vegetal. Însă, chiar dacă această manifestare de veselie se apropia adeseori de delir, ea nu genera întotdeauna orgia. Fundamental rural, cultul devine din ce în ce mai citadin. Sub influența orașelor și a burgheziei urbane asociate comerțului cu vin, festivitățile se disociază treptat de ciclul anotimpurilor și al viticulturii, evoluând către celebrarea vieții pline de voie bună și către consacrarea "eternei reîntoarceri" a zeului. Ceva mai târziu îl
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]