1,246 matches
-
și profesiuni de viitor, invenții și descoperiri; - Societatea informațională și mijloace de comunicare moderne: publicitate și anunțuri în presă, radioul și televiziunea, internetul; - Relații interpersonale: relații între tineri, corespondență și schimburi între școli, călătorii, - Oameni și locuri: aspecte ale vieții citadine, obiective turistice și culturale, personalități importante; - Obiceiuri și tradiții: mâncăruri specifice sărbătorilor tradiționale, activități specifice sărbătorilor tradiționale (reluare și îmbogățire); - Incursiuni în lumea artei: personaje îndrăgite din cărți, filme, muzică italiană; - Elemente culturale ale spațiului italian: Referințe istorice. Începuturile literaturii
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
poemele. Flaubert i-a scris lui Baudelaire " Ați găsit o cale de a injecta o nouă viață Romantismului, sunteți diferit de toți, și aceasta e cea mai mare calitate". Spre deosebire însă de poeții romantici, Baudelaire se inspira din viața citadină a Parisului. El argumenta că arta trebuie să creeze frumusețe chiar și din cele mai josnice și non-poetice situații. "Florile răului" l-au transformat pe Baudelaire într-un "poet blestemat". În anii '60, Baudelaire a continuat să scrie articole și
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]
-
Aeolus” și „Curgeți, valuri zglobii”. Denumite de către Bach „"dramma per musica"„, în unele cantate, precum „Alegerea lui Hercule” și „Întrecerea dintre Phoebus și Pan” (1731), adoptă tematica mitologică. Apelează și la umor în „Cantata cafelei” (1732), o burlescă a vieții citadine, sau în „Cantata țărănească - Avem un nou stăpân”, în care imaginile pitorești ale vieții rustice sunt redate prin autentice motive populare de dans. Cantatele sale laice ne arată cât de mult a influențat stilul de operă muzica sa. Se știe
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
de vest septentrională, sfârșindu-se în Anglia începutului de secol al XVII-lea. Explicația pentru care Italia a fost punctul de plecare al umanismului renascentist este gradul de urbanizare ridicat al jumătății nordice a peninsulei: aceasta era zona cea mai citadină și secularizată a Europei în epocă. În această arie puternic urbanizată, clerul creștin era mai puțin probabil să domine guvernul și educația, până și bisericile fiind construite și administrate aici de laici. Spitalele și organizațiile caritative care țineau de biserică
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
perceptibil decât niște semne așternute pe hârtie, care, în fond, ar fi constituit un “poem artificial”: deformat, rezultat printr-o traducere de către observant a observatului, iar orice traducere falsifică într-o anumită măsură. ‘Mașinile uruind pe străzi’ era un “poem citadin”, ‘țăranii cosând’ un “poem semănătorist”, ‘visul cu ochi deschiși’ un “poem suprarealist”, ‘vorbirea în dodii’ un “poem dadaist”, ‘conversația în chineză pentru un necunoscător al acestei limbi’ un “poem lettrist”, ‘discuțiile alternante ale călătorilor, într-o gară, pe diverse teme
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
și cea a claselor conducătoare s-au adâncit. Cultura asiaticilor de rând nu a fost păstrată în scris, dar exista o mulțime de informații despre cultura de masă. În Europa, însă, s-a extins datorită evoluției tiparului, teatrului și vieții citadine. În Italia a apărut un nou tip de pantomimă, numit commedia dell'arte, în care actorii din trupa își creau replicile pe loc. Între timp, europenii bogați au încurajat dezvoltarea unui nou stil, numit baroc. Pictorii, sculptorii și arhitecții l-
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
a evoluției necesare de la subiectiv la obiectiv în cadrul prozei românești, dublată de cea de la rural la urban, notând totodată „lirismul vehement al acestei harpe zguduite de vânturile pasiunilor neostoite”. Opera scriitoarei ilustrează și un alt principiu lovinescian, acela al inspirației citadine. Marele oraș este mediul în care evoluează cu naturalețe personajele Hortensiei Papadat-Bengescu. "Cetatea vie", cum numește Bucureștii Mini, personajul romanului "„Fecioarele despletite”", nu mai reprezintă, ca pentru literatura de inspirație sămănătoristă a începutului de secol, un loc al pierzaniei, al
Hortensia Papadat-Bengescu () [Corola-website/Science/297555_a_298884]
-
zeloși, care apără interesele cercurilor comerciale și meșteșugărești. În fruntea orașului s-au situat arhonții Mihail Paleologul și Ioan, o rudă (fiul sau fratele) a lui Alexios Apokaukos. Cei mai influenți zeloți făceau parte din rândurile intelectualității și ale burgheziei citadine. Averile cetățenilor bogați și ale mănăstirilor au fost puse, cu asentimentul poporului, sub sechestru, în folosul nevoiașilor și pentru necesitățile visteriei. Ce-i așa deosebit-scria cineva dintre zeloți, justificând confiscarea unei părți din avutul bisericii-în faptul că, luând din avuția
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
cel mai cumplit, pogrom al nobilimii și al caselor acestora din oraș. În același timp au început tulburări la Thessalonic; Ioan Apokaukos, care voia să predea orașul lui Cantacuzino, și vreo sută de părtași de ai lui, reprezentanți ai nobilimii citadine, au fost uciși. Orășenii nici nu voiau să audă de pacea cu cantacuziniștii. Deoarece vechiul aliat al lui Cantacuzino, Umur, se împotmolise de-a binelea în campaniile militare din Asia Mică (iar, în 1348, a căzut acolo, într-o luptă
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
sfârșitul celui de al doilea război mondial, în 1953, se stabilește la Villeneuve, în cantonul Vaud din Elveția. În acești ani, pictura sa se îndepărtează tot mai mult de tematica de analiză psihologică, pentru a trata spații largi și peisaje citadine. a murit la vârstă înaintată pe 22 februarie 1980, la Montreux (Elveția).
Oskar Kokoschka () [Corola-website/Science/317616_a_318945]
-
adevăraților beduini este pusă în opoziție cu cea a orășenilor care este artificială, „stricată”:„Nu găsesc în vorbirea celor din vechime cuvinte urâte, idei mizerabile, un temperament de joasă speță, expresii respingătoare. Toate acestea se află în vorbirea noilor musulmani, citadini fandosiți, oameni a căror educație este cu totul artificială.”.” Această trăsătură caracteristică a beduinului se manifesta mai ales în poezia sa. Beduinul este poetul prin excelență, iar adevăratul poet trebuie să fie beduin, tot așa cum povestitorul tip trebuie să fie
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
demult. Maurice Utrillo moare pe [[5 noiembrie]] [[1955]] în [[Dax]], localitate balneară unde se găsea împreună cu Lucie. Este înmormântat în cimitirul Saint-Vincent din Montmartre. În pictura lui Maurice Utrillo se disting trei perioade: Maurice Utrillo a pictat mai ales peisaje citadine, în care apar grupuri de case, străzi, colțuri din diverse localități, în special vederi din [[Montmartre|cartierul Montmartre]]. Stilul său este dificil de definit și nu poate fi încadrat într-unul din curentele artistice. După o serie de opere marcate
Maurice Utrillo () [Corola-website/Science/318223_a_319552]
-
futuriste"), în care sunt expuse tezele mișcării: Obiectivul artistului modern ar trebui să fie eliberarea de modele și de tradițiile figurative ale trecutului, pentru a se consacra lumii contemporane, dinamice și în continuă evoluție. Ei își propun să redea vivacitatea citadină, realitatea haotică a realității cotidiene. Un an mai târziu, Boccioni ia parte la prima expoziție majoră a grupului futuristic din Milano, iar în februarie 1912 aceștia vor expune la galeria Bernheim-Jeune din Paris. În operele sale, Boccioni reușește să exprime
Umberto Boccioni () [Corola-website/Science/319195_a_320524]
-
ca subiect de studiu reprezentanții claselor de sus ale societății. Un alt grup de artiști, printre care Robert Henri (1865-1929), John Sloan (1871-1951) și George Bellows (1882-1925), resping acest tip de artă și portretizează, cu un realism viguros, viața străzilor citadine. Aceștia din urmă formează așa-numita "Școală Ashcan". În urma expoziției internaționale de artă "Armory Show" (1913) din New York, artiștii americani iau contact cu avangarda europeană. Astfel se creează sincronismul, un stil abstract, care se caracterizează prin ritmul și precizia culorii
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
și Stuart Davis (1892-1964). În perioada anilor '30, unii artiști americani reacționează împotriva influențelor străine și se orientează către portretizarea scenelor americane. Astfel, Grant Wood (1892-1942) este inspirat de viața rurală, Ben Shahn (1898-1969) dă o tentă politică portretelor sale citadine din perioada Marii crize economice, în timp ce marele pictor realist american, Edward Hopper (1882-1967), redă singurătatea individuală în atmosfera marilor metropole sau micilor orășele. După cel de-al Doilea Război Mondial (1939 - 1945), artiștii americani s-au afirmat elaborând noi stiluri
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Wyeth (1917-2009). În perioada anilor '70 și '80, artiștii care au atras atenția publicului au fost cei care au asimilat preocupările estetice ale artei abstracte. Fotorealismul se bazează pe tehnica fotografică, ajungând la o pictură realistă, precisă, detaliată, precum imaginile citadine realizate de Richard Estes (n. 1932). Figurile nude, riguros structurate ale lui Philip Pearlstein și imaginile bidimensional-aplatizate ale lui Alex Katz (n. 1927) și Wayne Thiebaud (n. 1920) exprimă un ton realist rece, abstract. După subiectivismul acut al impresionismului abstract
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
cărui lucrări se inspiră din creația copiilor și a psihopaților și pictorul olandez Karel Appel (1921 - 2006) care de asemenea s-a inspirat din lucrările copiilor. În Anglia, figurile agonizante ale lui Francis Bacon (1909-1992) și imaginile lirice, de inspirație citadină ale lui David Hockney (n. 1937) demonstrează vitalitatea picturii figurative engleze. În anii '80, un grup de tineri artiști europeni și americani se revoltă împotriva stilului auster, impersonal, formalist al artei abstracte. Rezultatul constă într-o renaștere a picturii figurative
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
pornesc de la cupolă spre bază și cu cele două minarete înconjurate de către trei balcoane, se bucură de trăsături elegante, pline de originalitate. Înconjurată din zori și până în noapte de o animație sufocantă, se definește drept unul dintre polii de reper citadini dintre cei mai populari, atât pentru localnici, cât și pentru vizitatori. Pe timp călduros spațiile ei impresionante îmbie cu răcoare și liniște pe turiștii neobosiți și grăbiți. În Istanbul, din acest motiv, sunt vizitate foarte multe moschei vechi, monumente ale
Moscheea Sultan Valide () [Corola-website/Science/321445_a_322774]
-
și și-a lărgit orizontul culturii generale. Nicolae Popa a cultivat multiple genuri și tehnici—desen, ilustrație de carte, pictură de șevalet, pictură murală—realizate în creion, pastel, guașa, ulei etc. În practică picturii de șevalet, a făcut portrete, peisaje citadine periferice sau din mediul rustic, mici compoziții de gen, mai ales din viața țărăneasca, naturi statice și flori. Fiind în primul rând desenator, a fost remarcat întotdeauna și că un înzestrat colorist, cu preferință pentru culorile vii, calde. În această
Nicolae Popa (pictor și grafician) () [Corola-website/Science/316980_a_318309]
-
fictiv, acest univers are totuși o anumită ordine și coerență date în primiul rând de structurile specifice: construcția subiectului și construcția discursului epic. Romanul scris de George Călinescu se încadrează curentului literar realism. După temele folosite, romanul este balzacian și citadin, aspect al modernismului lovinescian. O frescă a burgheziei bucureștene de la începutul secolului XX (1909-1911), opera prezintă aspectele ei caracteristice din perspectiva social economică (moștenirea averii lui Costache Giurgiuveanu). Pe acest fundal se profilează și maturizarea lui Felix care-i oferă
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
Tulea și lupta acestora pentru moștenirea lui Costache Giurgiuveanu și pentru înlăturarea Otiliei. Celălalt urmărește progresul și maturizarea lui Felix, care, rămas orfan, vine să studieze medicina în București. Planurile secundare sunt utilizate pentru a susține imaginea amplă a societății citadine. Acțiunea este redată prin înlănțuire, completată cu inserția unor micronarațiuni. Descrierea spațiilor și a vestimentației susține impresia unui univers autentic, iar prin observație și notarea detaliilor semnificative, aceasta devine un mijloc de caracterizare indirectă și de conturare a caracterelor. Titlul
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
contradictoriu și inegal cum s-a dovedit a fi Iulian Mihu”". Într-o cronică publicată în revista „Cinema” (nr. 4/1972), Adina Darian afirma că regizorul a pus accentul pe spațiul claustrat al caselor Giurgiuveanu și Tulea, renunțând la dimensiunea citadină a romanului. „Aparatul nu se lasă condus întotdeauna spre locurile pe care îl împinge litera romanului. Nu colindă străzile Bucureștiului: strada Antim sau strada Sfinții Apostoli - unde se află cartierul general al familiilor Giurgiuveanu și Tulea, nu urmărește turneele Auricăi
Felix și Otilia () [Corola-website/Science/326267_a_327596]
-
ne sunt arătate plimbările lui Felix prin Cotroceni, pe Calea Plevnei sau pe șoseaua care «se înfunda la hipodrom». Pentru a nu ieși din atmosfera interioarelor îngrămădite și prăfuite, pentru a nu rupe vraja aceea fantastică, regizorul a renunțat la dimensiunea citadină a romanului, preferându-i spațiul c1austrat, din interiorul caselor năpădite de molii. Aici infernul sunt «ceilalți». Acei «ceilalți» care poseda știința de a se sufoca unii pe alții, de a se devora unii pe alții. De aici nu se poate
Felix și Otilia () [Corola-website/Science/326267_a_327596]
-
album de epocă îngălbenit pe la colțuri. Un film ce impresionează, înainte de toate, prin frumusețea formală, limbajul cinematografic subtil, adeseori strălucitor în plan pur vizual, plastic”". Un alt critic, Ioan Lazăr, remarcă crearea de către regizor a unei atmosfere livrești cu peisaje citadine, dar și rurale. Un rol important în acest sens îl are tușa sepia a procedeul „graphis-color” prin care se creează un mediu demodat, asemănător cu cel degajat de fotografiile vechi de la începutul secolului al XX-lea, care degajă o atmosferă
Felix și Otilia () [Corola-website/Science/326267_a_327596]
-
din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Luând drept pretext romanul lui G. Călinescu, Mihu și scenaristul Ioan Grigorescu (Pr. ACIN) rețin, din paginile cărții, picanterii tipologice și gestuale ușor de speculat, lăsând deoparte sensurile adânci. Regizorul renunță la dimensiunea citadină și socială a modelului literar, claustrând acțiunea în învălmășeala unui „film de cameră” cu interioare prăfuite, dominat de imaginația creatoare dar marginală a unui desant, format din Miruna și Radu Boruzescu căruia li se alătură arhitectul Liviu Popa, trio chemat
Felix și Otilia () [Corola-website/Science/326267_a_327596]