1,431 matches
-
în orice caz, înverșunarea pe care o simți în fața unei lovituri sau insulte, fie ea reală sau imaginată. Vocea îi răbufni din nou: — Mă analizezi, băiete, nu-i așa? Mă transformi în ceva ce nu sunt. Un personaj amuzant, o ciudățenie, o figură! Cu fața la mine, se ghemui și îngenunche pe jumătate în spațiul strâmt dintre scaune. Mă privi intens, ca și cum ar fi încercat să se hotărască într-o anume privință, după care, aparent satisfăcut, se îndreptă din nou. Se așeză în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu celelalte. Data dintr-o epocă trecută. O epocă în care opinia comună considera abuzurile sexuale o practică rezervată doar acelora care nu dispuneau de mijloace pentru achiziționarea unui bilet de tren. Am vrut să discut cu profesorul despre această ciudățenie determinată de fondurile insuficiente ale Căilor Ferate britanice, dar își dăduse iar drumul la gură. Dintotdeauna, Carol reacționase cu întârziere la orice stimul emoțional. Aceasta era și cauza nevrozei ei. Oricât de mare ar fi fost decalajul, conexiunea era totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lucrarea clasică a lui Nicholson, Distorsiuni ale sexului, o carte care îi fusese împrumutată de cei ce reușiseră să facă rost de ea pe vremea când Alan era student la medicină. O puse alături de Jurnal și se apucă să compare ciudățeniile între ele. În cartea lui Nicholson, existau surori siameze la care vaginul uneia era lângă gura celeilalte, surori condamnate de o bucată de carne la o partidă eternă de cunnilingus; penisul unui bărbat absolut normal prezenta un alt penis de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tot, se afișau împreună, în blazerele lor închise cu nasturi și cu blazonul Sussex County Cricket Club brodat pe buzunarul de la piept. Era absurd, dar adevărat. În mod sigur, exista o metodă prin care și Bull să fie acceptat cu ciudățenia sa cu tot, mai ales în lumea în care se învârtea el, pentru care caracteristicile sociale și sexuale erau amestecate și asezonate ca o salată. Așa cum i se întâmpla de obicei lui Bull, activitatea mentală se convertea rapid în activitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nebun am fost, o știu și o repet, să mă aventurez în această călătorie teribilă, de unde, iată, nici cea mai înverșunată credință nu mă poate scoate teafăr... Nu-mi vine-a crede! Și nu vreau să accept faptul ca nici ciudățenia aceea, de care numai eu mă credeam în stare, fiorul acela al trupului de necuprins în cuvinte, pe care-l simțeam în clipele când gândeam la desăvârșirea acelor ființe supreme, să nu mă salveze... La ce bun, Părinți ai Cerurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
încă... Și-atunci? Biserică sau templu masonic? Alb sau negru? Una ori alta? Ori nici una? Ori poate amândouă... Dreapta sau stânga? Sus sau jos? Întâmplare sau plan bine definit în apariția conștiinței? Accident sau acțiune deliberată a unor ființe supreme, ciudățenia aceasta a gândirii? Ori toate la un loc? Cine și cât de bine a putut orchestra planul acesta care nu i-a putut permite minții umane să zboare decât până acolo unde se desparte înțelegerea, apucând-o pe drumuri diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în care Spunk a pornit-o șovăitor să se lupte cu celelalte fete din apartament Colegele fetei sunt obișnuite cu bădăranii agățați de amica lor, dar Spunk (care sparge nucile cu dinții, mănâncă ouă necurățate și cârnații cruzi) e o ciudățenie nouă. Prin intermediul câtorva tranziții delicate, care m-au făcut să-mi suspin asentimentul, filmul a dat-o pe o parodie romantică de love-story, fata civilizându-l pe Spunk - învățându-l să se îmbrace, să mănânce, să vorbească - și Spunk decivilizând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pasă. În Londra ar fi fost o adevărară răscoală, o adevărată revoluție a veseliei dacă unul din acești munți de untură s-ar fi ivit pe stradă. Dar aici, în marea harababură, nu poți să găsești nici cel puțin o ciudățenie hazlie. Din cauza asta, chiar, simțul umorului a devenit o problemă. Dacă l-ai avea, te-ai tăvăli de râs cât e ziua de lungă. Mi-am încheiat căutările într-un locșor deprimant numit High, Wide and Handsome (Simplu, Triumfător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la post. Încadrată de frunze și de lumina felinarului, tocmai își aprindea altă țigară. Voalul îi era pe jumătate ridicat și umerii trași în față. În seara asta nu mai părea deloc nebună. Mi se părea că își ține bine ciudățeniile sub control. — O vezi pe femeia aia de acolo? am întrebat-o eu pe Martina. Mă urmărește. Mă urmărește noaptea. — Dar aia nu e femeie, spuse Martina pe un ton aspru. — Hă? — Uită-te la mâinile ei. Și la glezne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de locotenent-gardian aduseră o tresărire nervoasă pe fața secundului. Kaan însă nu observă efectul celor spuse de el, iar replica veni destul de prompt: - Dacă nu ni s-ar cere, nu am mai duce așa ceva, spuse Darius. Fiecare cu propriile lui ciudățenii. Atât timp cât monstruleții de care vorbeai sau mai știu eu ce, îmi aduc credite, pe mine nu mă interesează la ce-i folosesc sau de ce unii sunt pasionați de așa ceva, conchise el. - Desigur, nici eu nu am habar și sincer, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
și dement din secolul al XIX-lea. Mă reție și grotesc, kitsch curat, dar la o scară la care kitsch-ul devine fantastic, copleșitor. Nu mai există așa ceva în lume“, ni se spuse. După ce ne-am scrân tit gâturile privind ciudățenia colosală din miezul orașului, am mai făcut câțiva pași ca să vedem casa în care a locuit Nietzsche în perioada când a scris distrugătoarea sa carte Ecce Homo. Ne-am întors istoviți la pensiune. Nietzsche, Antonello, giulgiul lui Isus mi s-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
temerarilor și Povestiri științifico-fantastice, înghițeam, mă rog, pe nerăsuflate aiureala princi pală - despre blestemul faraonilor, gorile uriașe, marțieni cu patru degete la mâini - și-apoi parcur geam, cam nedumerit, și un fel de Addenda de la sfârșit, pagini cu glume și ciudățenii din viața unor savanți, artiști sau scriitori. De obicei, savanții pre zentați acolo erau foarte distrați, unul își fierbea ceasul la micul dejun în loc de ou, altul ieșea pe stradă cu pantofi de culori diferite, altul bătea la propria lui ușă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mă uitam din nou fascinat la coperta prin cipală din care-mi rânjea vreun chip de corsar și-ncepeam să mă gândesc ce bine-ar fi dac-aș ajunge și eu scriitor (scrisesem deja câteva po vestioare). Mă-ntrebam ce ciudățenii aș avea atunci. Poate că peste o sută de ani s-ar scrie și despre mine acolo, la sfâr șitul broșurilor din colecție, ca despre Balzac, Alexandre Dumas, Maupassant sau Tolstoi: „Mircea Cărtărescu (1956 ...) nu se așeza nicioda tă la
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
arătam colegului de bancă, mi-a confiscat-o profesoara (faimoasa Gionea) și nu mi-a mai dat-o înapoi. Cariera mea de scriitor părea compro misă definitiv. Ironia sorții face ca azi să întregesc, dacă nu prin talent, măcar prin ciudățenii, șirul lung al autorilor maniaci din almanahuri și broșurele. M-a ajuns și pe mine blestemul faraonilor. Un mic obiect, care sigur nu figura în etalarea mea inițială (pentru că am intrat în posesia lui cinci ani mai târziu, în primăvara
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
unul sau de altul, dar destule și dintre cele care nu se jenau să-și afișeze tariful pe ușa lor din hotelul în care primeau mușteriii. Una dintre acestea era Zaraza, și povestea ei m-a emoționat întotdeauna nu prin ciudățenia ei nemaivă zută, cât prin faptul că e ade vărată. Zaraza, mai precis Zarada, este un nume țigănesc tradițional. El înseamnă Minunata. Femeia foarte tânără ce-și făcuse intrarea, în seara fatală când a început totul, în localul Vulpea Roșie
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mai talentat ilustrator al comediei dell’arte este Jacques Callot, cu ciclul său caricatural intitulat Balli di Sfessania. Punând în contrast, în aceeași compoziție, elementele umane cu cele animale, Callot intenționa să ironizeze omul și activitățile sale derizorii, ascunzând în spatele ciudățeniilor și al nesemnificativului aluzii serioase referitoare la esența umanității. Urâtul a fost deseori asociat cu caricatura, și chiar plasat în aceeași categorie de către unii teoreticieni - mai ales de către aceia care văd simpla distorsiune drept principiu de bază în arta urâtului
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
formalități. Seneca aruncă o privire curtenilor, pe zi ce trecea tot mai tineri și mai plini de viață, și, arătând spre veșmintele elegante și pline de fantezie care se îngrămădeau în tribună, declară: — Înțelept, Tiberius a interzis fără milă toate ciudățeniile acestea. De multă vreme nu-l mai pomenise cineva pe Tiberius, și cei aflați în apropiere deveniră atenți. El continuă: — Nimeni nu se gândește că toate țesăturile și parfumurile acestea trimit corăbii pline de bani spre niște popoare străine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de locuri de parcare era ocupat, șirul de parbrize reflectând lumina solară ca un pâlc de scuturi din sticlă. Sprijinit de balconul din ciment, mi-am dat seama de tăcerea nemărginită care plutea peste peisajul din jurul meu. Dintr-o rară ciudățenie a turnului de control, nici un avion nu ateriza și decola de pe pistele aeroportului. Traficul de pe autostradă staționa într-o coloană îndreptată spre sud. Pe Western Avenue, mașinile și autocarele liniilor aeriene oprite stăteau pe benzile lor, așteptând să se schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cinci minute. Cu toată această brevitate publicul a preferat aceste «momente dramatice» poemelor lungi ale lui Marinetti” (v. „Note-cărți-reviste”, nr. 50-51). Sînt publicate și recenzii mai detaliate, cum ar fi comentariul pe marginea numărului despre teatru al revistei Mà. O „ciudățenie” publicitară elvețiană - Theatre Coop - atrage atenția redactorilor prin caracterul ei insolit: „Theatre Coop director Hannes Mayer (Bâle) & Jean Bard (Geneva) Buletin al Teatrului de propagandă al cooperativelor elvețiene (Uniunea elvețiană a Societăților de Consum) a participat de curînd la Expoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu poate să înșele: „Aerul de farsă al scrisului lui Urmuz e încă semnul unei creații minore și cam haotice a unui începător care n-a posedat și mijloacele depline ale artei, spre a-și fixa o peronalitate trainică, dincolo de ciudățenii și mistificări voite”. În Adevărul, XLIV, nr. 14421, 21 ianuarie 1931, Șerban Cioculescu menționează fugar — într-o notă despre Anul literar 1930 — volumul „regretatului Urmuz”. În ceea ce-l privește pe Vladimir Streinu, acesta se va pronunța indirect, incluzînd cîteva „extrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
m-am abținut, din respect pentru noul meu prieten. Acesta îmi tăie calea în fața unei căsuțe din mahon și intră cât ai clipi, după care mă pofti înăuntru. Nu știu ce față aveam, dar cu siguranță am făcut ochii mari la vederea ciudățeniilor de acolo. Încăperea era ticsită cu blănuri, ceaune crăpate și colți de mărimea unui om, care serveau pe post de pături. Copilul nu-și putu stăpâni curiozitatea, văzându-mă obligată să-i istorisesc apariția mea în ținuturile lor. Hedwig mă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de multe-mi spune... aud din nou parcă vocea mamei strigându-mă când mă jucam de-ascunselea în valea cu sălcii și trestii, învingându-mi frica copilărească. Astăzi, ce joc ar trebui să învăț spre a-mi lămuri măcar câteva din ciudățeniile vieții? Venim pe lume fără a desluși propriul drum, fără a ne împotrivi, viața luându-ne în stăpânire. Uneori, totul este atât de simplu, curat, înțelept ca pământul, ca piatra, lăsând mereu în seama zilei de mâine bucuria întâmpinării cu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
intră într-un magazin. Prâslea era foarte nedumerit, deoarece el nu mai văzuse nimic asemănător până atunci. Totul i se părea straniu. Ajuns în magazin, văzu că niște oameni luau niște obiecte ciudate și mergeau la o femeie care trecea ciudățeniile printr-un aparat. El luă o sticluță cu apă și o pâine și ieși cu ele din magazin. Dintr-o dată, el văzu că niște oameni se îndreaptă furioși spre el și-l iau pe sus. Ești arestat! spuseră oamenii. Ares
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că niște oameni se îndreaptă furioși spre el și-l iau pe sus. Ești arestat! spuseră oamenii. Ares..., cum? întreabă nedumerit Prâslea. Polițiștii îl duseseră pe Prâslea la închisoare cu o mașină, care lui i se părea că este o ciudățenie extraterestră. Când ajunse la secție, Prâslea se schimbă în haine de pușcăriaș, i se făcu o poză, care îl orbi. Polițiștii îl băgaseră pe Prâslea într-o celulă întunecată ca noaptea și îi puseseră cătușe. Frânt de oboseală, eroul adormi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în misiune! Misi..., ce? Nu te mai bâlbâi și ieși odată de acolo pentru că avem de lucru! Dar... Niciun dar! Conduc eu! Prâslea plecă cu agentul îmbrăcat în negru cu o mașinărie bizară, vitezomană la o clădire subpământeană, dotată cu ciudățenii mecanice. Aici Prâslea,care era ca un copil mic și nu știa ce se întâmplă, a descoperit arme puternice, dar și multă muniție. Am ajuns, spuse încet agentul. Ăăă... sigur! Ce ai, agent 00? Agent 00? Nu mai fă pe
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]