3,254 matches
-
grijă, pentru a nu agăța cumva rochia pompoasă, iar apoi, cu o mișcare rapidă, partenerul meu de dans apucă ceașca din dreptul său, și mi-o întinde, spunând, cu o voce groasă și puțin răgușită: — Aici e Frappuccino-ul de ciocolată. Clipesc de câteva ori, încercând să îmi dau seama dacă am auzit bine, fiindcă sunt destul de sigură că așa ceva nu există în această perioadă. Confuză, mă holbez la ceașcă, dar aceasta începe să își piardă conturul, iar după câteva secunde, nu
REVERIA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373381_a_374710]
-
de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1825 din 30 decembrie 2015. Romantică ivire în noapte, Ireala întruchipare de piatră, fascinantă și înfricoșătoare, deopotrivă, Ca și trecutul ce-i scrie povestea E castelul ce-l privesc prin fereastră, în noapte. Clipește obosit de istorie Ca o mireasă văduva, Etalandu-si orgolios mantia-i albă, Incredibil de strălucitoare încă. Își povestește neobosit istoria crudă, dar măreață Tuturor necunoscuților ce-i scotocesc camarile prăfuite. Noaptea îl învăluie într-o mantie misterioasă și rece
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
mătuși, bunici; Cei de aproape , Cei din departări, Cei care sunt, Cei ce nu mai sunt, Prin a lor prezență, Sau a lor absență, În mine cu toții Amprenta și-au lăsat . Și iată ochii lor, Ai tuturor, Cum pâlpâie, Cum clipesc! Mie îmi zâmbesc, Iar mâinile lor Spre mine se -ntind Și -mi fac de departe Semne amicale ! Inspirată de proverbul latin: "Amore, more, ore , re probantur amicitiae"= Prin iubire, moravuri, vorbe, fapte se dovedesc prieteniile ". * אהבה AMORE AMORE* MORE ORE
AMORE, MORE, ORE, RE (VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ- EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373429_a_374758]
-
înșirat cu grijă pe fir de matase albă Când din tainic scrin răsar, impletindu-se-n șirag, O silaba, un cuvânt, stropi din a inimii salba. Nu am multe-n lumea asta, din ce am puteți lua... Gândul, ce nestingherit clipește în lumina ochiului. Obosit de nepăsarea ce-l ținea captiv, cândva, Pictează cu verde-albastru geana orizontului.. Nu am multe-n lumea asta, din ce am nu vă pot da Lacrima ce-a ars obrazul, când în suflet a fost toamnă
NU AM MULTE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373449_a_374778]
-
la câțiva pași în fața mea. Pe scările nefinisate tocmai apăruse din interiorul clădirii un grup de englezi; discutau în șoaptă de parcă nu ar fi dorit să deranjeze pe cineva care dormea... Aparatele de fotografiat scoteau și ele sunete încete și ”clipeau din toate lentilele...” nevrând parcă să le scape vreun colțișor fără a fi... imortalizat. Prima impresie avută, a fost uluitoare: parcă m-aș fi aflat într-o culise a unui film vechi... Peste tot unde priveam, vedeam ziduri neterminate iar
UN OM SIMPLU... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371297_a_372626]
-
există mîhnire, sîntem doar noi pe pămînt, O dulce iubire și atît! Există mîhnire și-o simt, mă tem să nu ne stingem devreme pe al vieții cînt, ne-a mai rămas atîtea a face în lume, iar steaua stăruie clipind, o dulce iubire și atît. Amestec din zi și din noapte, ... Citește mai mult 16.11.1988Acum avem drept la iubire,o viață se adună-n cuvînt,si nu mai există mîhnire,sîntem doar noi pe pămînt,O dulce iubire
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
mai există mîhnire,sîntem doar noi pe pămînt,O dulce iubire și atît! Există mîhnire și-o simt,mă tem să nu ne stingem devremepe al vieții cînt,ne-a mai rămas atîtea a face în lume,iar steaua stăruie clipind,o dulce iubire și atît.Amestec din zi și din noapte,... XV. PETIȚIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V, de Sorin Andreica, publicat în Ediția nr. 224 din 12 august 2011. Fragment PRAGUL PREA ÎNALT AL ȘATREI -PRISPEI- Crescut pe la bunici îmi
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
de antilopă fumurie. În discrepanță cu vestimentația, figura avea ceva special. Chipul alb, dar neras de zile, era invadat de cimpi negri și deși, sprâncenele, și ele erau negre, stufoase și îmbinate într-un chip aproape nefiresc, pleoapele, genate abundent, clipeau repede, ca și când i-ar fi apărat ochii de blitz-uri succesive. De atâta citit, i-au obosit ochii! își zise Mira, privindu-și cu precauție subiectul. Și, fiindcă pe băncile de vis-à-vis nu mai era nimeni, prelungi observarea, creionând un
CAPITOLUL 1 (PARTEA A DOUA) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374935_a_376264]
-
dar, în sens invers acelor de ceasornic. Dimineața primenită de verde cu ochii albaștri care tocmai și-a coborât pijamalele-n călcâie, ni se desfășoară și ni se dezvăluie nudă și cheală cu mâinile la spate. Iarba de lână crudă clipește prin ochiul de rouă cu mâna la ochi, să vadă cum soarele se cațără-n dudul lățos. Pe dâra de zare, pe tăișul ei, zdreanța de nor își rade barba și lăcrimează enigmatic la cântul de mierlă albă, iar cumpăna
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
arhiereul Caiafa spusese că nimeni dintre ai lui nu spusese acest lucru cuiva pentru că doar arhiereul Anna mai știa acest lucru. După ce plecară, cei doi perși se hotărâră să meargă direct la procuratorul Ponțiu Pilat trădându-l astfel fără a clipi pe arhiereu, pentru a-l avertiza pe acesta că cineva din soldă, sau din cercul lui de apropiați trădează. Perșii sperau astfel să se pună bine cu românii și cu procuratorul Ponțiu Pilat în primul rând. Ba chiar sperau, dacă
AL CINCELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374906_a_376235]
-
trupului și mai ales, mireasma sărutului ca pe o altfel de Sfântă Împărtășanie, una laică a doi mireni care se iubesc. Spre surprinderea sa, cerul din noaptea de Înviere, acolo în defileul dintre munți, era unul senin. Milioane de stele clipeau șăgalnice pe bolta cerească. Între ele, astrul nopții îmbracă totul într-o lumină palidă, făcând cu ochiul privitorilor nocturni. Auzi un ciocănit discret și în pragul ușii apăru Adriana. Era îmbrăcată ca pentru urcarea pe munte. - Deci are experiență în
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
Cozmescu scrie divers deși analizam un singur vector al poeticii sale, cel al erotismului metaforizat: “vorbește cu mine cum ai strivi nisipul în îmbrățișarea pescărușilor și apoi ai arunca plaja în apa mării lacrima sunet atârnat de o chitară când clipește lunecăm străini unul prin altul” (Dinți de umbră) Chiar dacă urmează căi bătute de înaintași, erotica lui Simion Cozmescu inovează. Iață un clișeu al murgului ( Nichita Stănescu), în trei ipostaze diferite, care relevă viziuni diferite a sentimentelor, mereu aproape de elementele naturii
POEME MAI LUNGI DECÂT NUMELE TĂU- SIMION COZMESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373818_a_375147]
-
ți vor curge prin vene mai ales după - runda cu nelipsitele lovituri sub centură - când cu tunet rotund de ștampilă se va deschide cerul paradisului(lor) și deocamdată - pentru că resursele-s finite - numai purgatoriul(tău) de sus toți semizeii proclamați clipesc aprobator și-n așteptarea osanalelor se unduiesc cu foșnete de banere pe vânt în deșirate zâmbete cameleon. Referință Bibliografică: DEȘIRÂND ZÂMBETE / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2086, Anul VI, 16 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
DEȘIRÂND ZÂMBETE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373833_a_375162]
-
altă vreme, Tăcuți, ei, martori de destin, Știu că vara o să-i cheme. Măceș și maci și verde grâu, Floarea-miresii uscățind, Ogorul înflorit la brâu, Pământul, seva lui mustind. Parfum de soc și ape moi, Spumă de nori cerul ară, Clipește-n tină și noroi Geana zorilor de vară. Referință Bibliografică: MAI DE VARĂ / Camelia Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1971, Anul VI, 24 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
MAI DE VARĂ de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375358_a_376687]
-
-i plină de îngeri, Penițele pigmentat-au stelele lucii! Pe foile albe-s descrise.. Paradisele pline de hieroglife Pustiuri mari cască gura sorbind, Plaje-ntinse ce se pierd în nori de nisip... Înțelepciunea cărților profundă Vine din cerul ce-a clipit din geana Fulgerele de lumină ce pătrund.. Prin vitraliile minții și abund ... Sublimul înțelepciunii-i soare-n cuvânt.. Apune-n cerul de albastru-n cânt În arcuș de vioară ce-înoată .. Copacii pădurii nu mor niciodată, Cât cărțile sunt...... Referință
COPACI ȘI CĂRȚI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375449_a_376778]
-
un voinic la ușa sa, bătrâna vrăjitoare ieși râzând în prag. - Ia te uită ce mi-au adus cele patru vânturi! Ce mai fiertură am să scot din tine, frumușelule! - Îndrăznește numai, că te voi scurta de cap cât ai clipi! - Zău așa? Râse Baba-Cloanța și aruncă o vrajă asupra prințului împietrindu-l pe loc. Vei vedea și vei auzi toate pregătirile mele dar nu te vei putea mișca defel. Ești numai bun pentru ceaunul pe care nu l-am mai
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
Acasa > Literatura > Evaluari > UNDE NE PUTEM REFUGIA? Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Prin manipulare, devii, fără să apuci a clipi, sionist, destul de probabil, repet, chiar fără să vrei! Un creier spălat care repetă ideile altora, lansate de cei, oculți, care conduc lumea. Așa, manipulați tot credeți că Trump conduce SUA, Merkel Germania, Putin Rusia sau Iohannis România. Semenii mei, deschideți
UNDE NE PUTEM REFUGIA? de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375495_a_376824]
-
Acasă > Versuri > Visare > TAINICUL VIS Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2173 din 12 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Tainicul vis Clipind a început să tremure Tainicul vis în noua să trezire , Din zborul iubirilor fără nume Când mai lucește o zâmbire ... Mă scufund printre culori ireale Când apusul îmi asculta lacrimile , Si împrăștii în jur doar culoare Ca să-mi pictez cu
TAINICUL VIS de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375566_a_376895]
-
de prețuire de care nu mulți scriitori se pot bucura. Cred că nici eu nu-l merit pe deplin. Lumina pe care a lăsat-o să cadă pe chipul și pe scrierile mele este prea puternică și mă face să clipesc mai des. E lumina din toiul zilelor de vară când umbra devine mică și aproape n-o mai iei în seamă. A scris despre mine mult, încât eu nu mai am de adăugat multe noutăți. Poate doar câteva priviri retrospective
PRIVIRI RETROSPECTIVE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375547_a_376876]
-
pusese niște valsuri vieneze. Sala avea o rezonanță excepțională. Mary valsa ușor lăsată pe spate, ținându-și cu două degete, într-un mod care i se părea foarte distins, poala rochiei evazate. Trecând prin dreptul lor în piruete largi, le clipise din ochi, îndemnându-i să îi urmeze exemplul. Abia la a doua melodie, când se făcuseră auzite acordurile electrizante ale superbei An der schönen blauen Donau, Valentin îndrăznise să-i șoptească la ureche Angelei invitația la dans. Angela avea palma
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
sufletu-mi poartă ai iubirii fiori. Lasă-mi azi umărul drag să îmi țină, Tâmpla prea plină de multe dureri... Mă umple iar plânsul ca o păpădie Ce-s scutură frunzele trist înspre zări. Cu ochii-ndreptați spre zarea albastră Clipesc a durere cu pleoape de har. Versuri în privire-s florile-n glastră. Și-mi cântă vioara pe strune de jar. Mâna îmi trec printre pletele vremii, Și iar mă opresc lângă Tine să stau... Îmi iartă, O Doamne, clipa
PAŞI DE IUBIRE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375607_a_376936]
-
rămân rezervată, repetându-mi necontenit că nu e nimeni altul decât omul care m-a jignit, m-a înjosit, din pricina căruia sufeream de câteva zile încoace. Am tresărit auzind telefonul, era Ovidiu, astfel că am privit în gol, fără să clipesc, fără să mă mișc până a încetat să sune. Mă gândeam ce tupeu are să-mi telefoneze, după două mesaje insipide, deja se vedea în situația de a face conversație, trecând în goană peste toată tevatura de miercuri seara. Hm! Ce
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
ce luna-n dealuri moare. După vreme-ndelungată Se întorc, iar ea, sfioasă, Îl mai strânge-n brațe-o dată, Apoi se strecoară-n casă. El, în zori, pe deal gonește, Fericit, pe cal, spre stână; Câte-o stea abia clipește, Iar luminile se-ngână. Ea, pe jumătate trează, Vrea un pui de somn s-apuce, Cu ochii deschiși visează Și în gând spre el se duce. Și-uite-așa în nopți de vară, Mână-n mână pe câmpie S-au vorbit ca
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
mândru cum nu se poate. Călăreț și cal, spre norul Care lin pe munți se lasă, Se desprind de stâncă-n zborul Către zâna cea frumoasă. Trec peste pământ și ape Și, doar cât ai zice pește, Ori cât ai clipi din pleoape, Drumul lor brusc se sfârșește. Zâna-n brațe-l înfășoară Și-l privește-n ochi tăcută, El, cu inima ușoară, O strânge și o sărută. Prințu-abia, abia mai poate, Bagă mâna sub tunică, Din chimir inelul scoate Și
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
Publicat în: Ediția nr. 1825 din 30 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Romantică ivire în noapte, Ireala întruchipare de piatră, fascinantă și înfricoșătoare, deopotrivă, Ca și trecutul ce-i scrie povestea E castelul ce-l privesc prin fereastră, în noapte. Clipește obosit de istorie Că o mireasă văduva, Etalandu-si orgolios mantia-i albă, Incredibil de strălucitoare încă. Își povestește neobosit istoria crudă, dar măreață Tuturor necunoscuților ce-i scotocesc camarile prăfuite. Noaptea îl învăluie într-o mantie misterioasă și rece
BASTIONUL DRAGOSTEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372565_a_373894]