2,405 matches
-
cu rîvnă de elevul de serviciu care, la pauză, trebuia să facă și controlul sanitar, pentru a constata prezența sticluței cu apă sau dacă palmele erau curate. Lista conținea însemnări lapidare: „Tanasă are unghii și nu are apă”. Cînd suna clopoțelul, curtea școlii era invadată de mulțimea copiilor mînați de foame către case. Se auzeau discuții aprinse. - Da’ ce, temele noastre crezi că-s ușoare ca ale voastre? întreba o fătucă cu ghiozdan pe băiețelul cu care ieșea. La noi e
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ca toți dracii. Dosarul Încă nu s-a Închis. În schimb, cei care uciseseră ori schilodiseră au intrat frumușel la Închisoare pe mai mulți ani, ca să-și mai ostoiască durerea pricinuită de mândria lezată. Rămâneți În bănci! Ce dacă sună clopoțelul? Pavlov pe unii ca voi ar fi trebuit să facă experimente, nu pe niște câinișori nevinovați! Cum auziți că se sună, cum săriți de cur În sus! După ce veți ieși din clasă unul câte unul, aveți grijă cum vă purtați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Nimeni nu e niciodată beat, ci numai cu chef, ori puțin băut. Închei aici, că am Început să Înșir dobitocenii. Voi continua să-ți fac nervi și În scrisoarea de mâine. * * * Nu știu cine a fost mitocanul care a scuturat data trecută clopoțelul pe culoarele școlii. Luat de avântul discursului meu meșteșugit, am uitat că sunteți În vacanță și că, În afară de truda pe care o depun eu ca să vă luminez, nici un alt profesor nu-și bate capul să țină lecții. De astăzi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de avântul discursului meu meșteșugit, am uitat că sunteți În vacanță și că, În afară de truda pe care o depun eu ca să vă luminez, nici un alt profesor nu-și bate capul să țină lecții. De astăzi nu va mai suna nimeni clopoțelul; prin urmare, stați cuminți În bănci, ascultați cu luare-aminte, iar la sfârșit veniți să vă semnez carnetele cu ore În folosul comunității. S-a hotărât, la nivel de școală și de comună, să nu se renunțe la sistemul ăsta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ANOTIMPURILE Patru anotimpuri sunt Pe al nostru drag Pământ, Ele țin câte trei luni De le scazi sau le aduni: Iarna Sunete de clopoței, Iarna vine-i rândul ei. Cad cristale mici de nea, Rece este vremea sa. Timpul e de săniuș, Haideți toți pe derdeluș Să facem om de zăpadă Toată lumea să il vadă, Cu morcov în loc de nas Și o gură fără glas
Anotimpurile by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83642_a_84967]
-
celei de-a douăzeci și doua zile din Luna a Cincea, seara de după sosirea trupelor clanului Mori la frontieră. În întuneric, doi oameni înotau ca niște pești ciudați prin lacul mâlos, ca să se cațere pe stăvilar. Atinseră un șir de clopoței și pocnitori, care fuseseră prinse pe o funie întinsă pe marginea apei și legată de tufișurile și bambușii pitici, astfel încât să arate întocmai ca rugii unor arbuști de trandafiri sălbatici. Focuri de tabără ardeau vii la fiecare post de gardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Peste mâneca surorii mijlocii, care era brodată cu un model în relief, era trecut un cordon roșu. Fetița cea mică era îmbrăcată la fel de elegant ca surorile ei. Fiecare avea câte un săculeț parfumat cu lemn de aloe și un mic clopoțel de aur. — Câți ani aveți? întrebă Hideyoshi. Dar nici una dintre fete nu vru să răspundă. Dimpotrivă, buzele li se albiră atât de tare, încât dădeau impresia că, dacă erau atinse, ar fi izbucnit în plâns. Hideyoshi râse încetișor și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
al desfășurării orelor, încercând să facă glume și unele gesturi care să ducă spre o atmosferă de glume, de râs și voie bună și că eu le spuneam că vom glumi după ce termin lecțiile - care se terminau cronometrat la sunetul clopoțelului pentru recreație. Își aducea astfel aminte de seriozitatea și simțul de răspundere pentru disciplina predată. Vizita inginerului cu spovedania de care a fost vorba s-a prelungit două ore, apoi m-a însoțit cu drag până la localul poștei unde urma
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Copii cu glas de clopoțel E seara de ajun, Vine Moș Crăciun, Copiii bucuroși, L-așteaptă pe Moș. În fiecare an, Vine Moș Crăciun, La copiii cuminți Că moșul e bun. Copii gălăgioși, Aleargă bucuroși E noapte și-i frumos, Se naște, doar Hristos.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93390]
-
la izvor, bătrânul mi-a arătat iarba coaptă, numai bună să te așezi pe ea.. --Uite aici e cel mai potrivit loc unde te poți aciua să citești în tihnă. La masă ai să mergi când îi auzi clinchet de clopoțel. Îți spun toate acestea fiindcă eu am să lipsesc o vreme... Sunt chemat la Înalt Prea Sfântul. Să dea bunul Dumnezeu să ajungem a ne vedea cu bine, dragule. L-am condus pe bătrân până la poarta mănăstirii, unde îl aștepta
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
am plecat pe malul iazului. Mi-am adunat cu greu gândurile și am citit până am simțit că soarele s-a oprit să mă întrebe dacă nu-i vremea să mă opresc, moment în care s-a auzit clinchet de clopoțel. În scurtă vreme, am ajuns la chilioara mea. O tocăniță de ciuperci aburindă, alături de felii de pâine pufoasă și ulciorul cu vin, mă așteptau cuminți pe măsuță... Totul ca în poveștile cu zâne bune... Când am plecat din nou spre
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
înțeles nici cât înțelesesem la început. Parcă cineva-mi încuiase mintea și explicațiile ei amănunțite mă zăpăciseră și mai tare. Vrea să mă scoată la tablă să fac niște demonstrații. Sigur nu aș fi putut face nici un pas... Dar sună clopoțelul și mi spune că data viitoare să mă prezint la tablă fără să mă cheme ea. E pauză. Copiii roiesc în jurul meu și recunosc toți că nu au înțeles nimic, nici unul.„ Dar mi-e îmi place matematica”, gândesc. Și mă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
strâns inima fiindcă, preț de o secundă, nu mi-a venit să cred că totul se terminase între noi. —Tu ești măritată? am izbutit s-o întreb. —O, Doamne, da! a răspuns ea cu o voce ca un clinchet de clopoțel, dându-și ochii peste cap în semn de mare suferință. Mi-am dat seama că nu o interesam câtuși de puțin. Deschisese discuția doar ca să ajungă la problemele ei. —Pedeapsă pentru păcatele mele! a spus ea aruncându-mi un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
celulita? —Durm’t conduce un salon de frumusețe, m-a lămurit ea. Asta explica multe. Cu siguranță, explica faptul că Chaquie reușea să arate așa de bine. Am spus că-l conduce, a spus ea cu o voce ca de clopoțel, dar de fapt el e patronul. Noi suntem patronii. Cum zice Durm’t tot timpul „ Se scot bani buni de pe urma celulitei“. După ce-a zis chestia asta, s-a întunecat la față. —Nenorocitul! a șuierat. Chaquie n-avea nici o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Capetele s-au ridicat, dar privirile au continuat să rămână în pământ. — Bună ziua, tuturor, am spus eu vioaie. Sunt foarte încântată să fiu... — A, Vivian, am uitat să menționez că Universal e interesată de drepturile de ecranizare pentru Stripteuza Poartă Clopoței, m-a întrerupt femeia al cărei nume se părea că era Lulu. — Îmi spui despre asta mai târziu, i-a sărit muștarul lui Vivian. N-ai observat că Claire vorbea? Am menționat repede câteva dintre proiectele de care aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și morții. Alarmă infernală, sfârșitul lumii. Anatol Dominic Vancea Voinov zvâcnește, amețit, să oprească infernul. Telefonul, chiar lângă pat. Deșteptătorul, chiar lângă pat. Nu, nu asta era. Mânatremură, căutând butoane, siguranțe, clapete. Soneria... țiuitul acela lung al aripilor metalice, văzduhul, clopoțeii balamucului, sunând deșteptarea. Da, e dimineață, geamurile tremură sub zgomotul întețit al zilei noi. Tolea aflase de la amicul și vecinul său Gafton că s-ar reduce personalul în multe întreprinderi. A ridicat, nepăsător, din umeri. A auzit, apoi, că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Știi ’mneata: ăia cu urlete și centiron și cruce și livolvere și cămăși verzi ca iarba iadului. Imitează, să juri, nu altceva. Plastografie. Ca să puie piciorul în prag. Ori, ori, mă-nțeledzi, tranc! — Nu, deloc. Nu înțeleg. Ești amețit. Drumul, trăsura, clopoțeii, ești amețit, musiu. Aveți puțintică răbdare! Intrigi proaste, recunosc, dar n-ar fi rău să-l dezarmăm cu totul, ș-apoi să-l lucrăm pe onorabilul. — Curat, așa, să-l lucrăm, răspunde memoria Marga. — Grea misie, musiu, comédie, mare comédie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
alții. Dominic zvâcni, amețit, orbecăind lângă canapeaua scundă. Nervii rupți, dintr-odată. Auzea, undeva, vârtej de voci alertate, aripi sticloase de păsări ciocnindu-se și un șuierat scârțâit lung, ondulat, subțiat, vicios. Apoi, acum, cascadă de hohote vesele, roșii, demente, clopoțeii, clopoțeii, cabaretul diavolului. Izbuti să coboare de pe îngusta canapea uzată. Se îndrepta orbit spre spre spre, spre niciunde. Nu era nimeni, țipenie în toată casa. Numai scârțâitul acela lung prelung al ușilor de la dulapuri, iarăși și iarăși. Țiuiau lung prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dominic zvâcni, amețit, orbecăind lângă canapeaua scundă. Nervii rupți, dintr-odată. Auzea, undeva, vârtej de voci alertate, aripi sticloase de păsări ciocnindu-se și un șuierat scârțâit lung, ondulat, subțiat, vicios. Apoi, acum, cascadă de hohote vesele, roșii, demente, clopoțeii, clopoțeii, cabaretul diavolului. Izbuti să coboare de pe îngusta canapea uzată. Se îndrepta orbit spre spre spre, spre niciunde. Nu era nimeni, țipenie în toată casa. Numai scârțâitul acela lung prelung al ușilor de la dulapuri, iarăși și iarăși. Țiuiau lung prelung sinistru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acum. Nu pot decât să rămân așa, cu ochii pe geam, conștientă de sunetele familiare și mângâietoare din jurul meu. Uruitul și scrâșnetul de pe alte timpuri ale motorului de autobuz. Zgomotul ușilor care se deschid și se Închid. Sunetul ascuțit al clopoțelului de oprire la cerere. Oameni bocănind pe scări În sus, apoi pe scări În jos. Simt autobuzul zgâlțâindu-se În momentul În care dăm colțul, dar nu Îmi dau seama Încotro mergem. Abia după un timp, percutez la imaginile binecunoscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bun. Pentru tren a trebuit tot Ilie să-mi dea banii. Dădusem un ultim tur pe la crâșma lui Ali, numai ca să mă-ntristez. Tanger, care părea să aibă multe să-mi spună, amuțise ostentativ la intrarea Francezului, anunțată de clinchetul clopoțelului de deasupra ușii, care-l anunța pe fiecare nou-venit. Toți clienții obișnuiți parcă amuțiseră cu nasul în scrumierele pline de mucuri de țigări stinse cu bere. Francezul s-a postat la o masă privilegiată, în lumină, țeapăn ca o figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
casă ce nu mai corespundea descripțiilor homerice. Aici, cercul de cunoștințe întâmplătoare, cu care probabilitatea să mai dai vreodată ochii este redusă la minimum, s-a lărgit până la dimensiunile unui târg de provincie. Ies repede din crâșma de cartier, zdrăngănind clopoțelul de deasupra ușii, apăsat aproape fizic (cu capul îngropat între urechi) de gândul că trebuie să mă întorc acasă, la cina săracă din care unchiu-meu abia mai înghite o lingură, îngropându-și fața în mâini, pe urmă la televizor, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mă hotărăsc să intru puțin vizavi, la Gifts and Goodies. Este unul din magazinele care a luat rame de la Suzie și mai intru câteodată când sunt prin zonă, ca să văd dacă se cumpără. Împing ușa, se aude un clinchet de clopoțel, și zâmbesc vânzătoarei, care ridică privirea. E un magazin așa drăguț. E primitor și parfumat, și e plin de lucruri fabuloase, cum ar fi niște rasteluri de sârmă cromată și niște suporturi pentru pahare din sticlă gravată. Mă strecor pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
concentreze asupra viitorului fetei. Un viitor care va fi mai bun decât al ei. Mama începe să înfașe. Fata o privește cu interes. Mama aplică pasta între fâșiile de cârpă. E o amiază de vară. În fața ferestrei, afară, se cațără clopoței, flori micuțe și roșii, ca picăturile de sânge. În oglinda de toaletă a mamei, fata se vede pe ea însăși, își vede picioarele cum sunt înfășate. În cadru e și o vază antică, delicat sculptată, cu un buchet de iasomie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în șir studiind o arie și nu se dă bătută până nu-i iese perfect. Profesorii sunt încântați de standardele înalte pe care și le fixează singură și este foarte iubită. După ore, i se aude râsul. Răsună ca niște clopoței. Elevilor li se pare extrem de plăcut. Nu-și pot lua ochii de la fată. E ceva la ea care o face irezistibilă. Care le atrage atenția și are un efect misterios asupra lor. Fetei nu numai că îi place drama, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]